Comunicarea interna in organizatii - eseu argumentativ

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative

Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Programul de Master "Management si comunicare in afaceri"

COMUNICAREA INTERNA IN ORGANIZATII

Eseu argumentativ despre afirmatia : "Romanii nu sunt constiinciosi

din fire. Inainte de 1989 erau obisnuiti sa se faca doar ca muncesc.

Prin urmare la romani numai stilul autoritar da rezultate"

Scrieti un eseu in care sa comentati urmatoarea afirmatie: "Romanii nu sunt constiinciosi din fire. Inainte de 1989 erau obisnuiti sa se faca doar ca muncesc. Prin urmare la romani numai stilul autoritar da rezultate".

Anul 1989 este considerat pe buna dreptate unul de referinta pentru Europa si Romania. Abolirea "Doctrinei Brejnev" a oferit fiecarei tari comuniste alte perspective. Sfarsitul comunismului european a insemnat un nou inceput pentru aceste tari.[1] Trecerea de la economie controlata la una libera si de la sistemul politic monopartid la cel multipartid s-a efectuat cu greutate si a implicat schimbari majore in toate aspectele politice, economice si sociale. Primii ani de dupa schimbare au fost marcati de incertitudini. Mentalitatea, dezinteresul si lipsa de experienta au fost principalele motive care au dus la o perioada asa de indelungata de tranzitie spre economia de piata, cel putin in Romania.

In Romania anul 1989 reprezinta punctul de referinta in nenumarate situatii. Expresii ca "inainte de 89 era mai bine" sau "dupa 89 nimic nu mai este la fel" au devenit expresii uzuale. Intre aceste comparatii cu un grad mai ridicat sau nu de subiectivitate se inscrie si ideea ca "romanii nu sunt constinciosi din fire; inainte de 1989 erau obisnuiti sa se faca doar ca muncesc". Vom analiza aceasta afirmatie si supozitia ca stilul de conducere adecvat care trebuie sa fie aplicat in companiile romanesti din capitalism este cel autoritar.

Conform dictionarului explicativ al limbii romane, cuvantul "constiincios" (provenit din limbra franceza - "consciencieux") are urmatoarele sensuri: exigent, meticulous, minutios, scrupulous sau defineste persoanele care isi fac datoria sau sunt corecte sau serioase. Se foloseste si sa exprime actiuni executate cu seriozitate sau cu constiinciozitate. Conform aceluiasi dictionar, cuvantul "fire" utilizat in constuctia de fata reprezinta structura psihica si morala a unei fiinte sau caracterul, temperamentul, obisnuinta, naravul, natura, apucatura, deprinderea sau obiceiul unei persoane.

Poporul roman, parte a marelui grup etnolingvistic indoeuropean, locuind in acest spatiu de peste doua mii de ani este de origine daco-romana. El si-a format baza in urma simbiozei traco-geto-dacilor cu romanii. Ulterior au urmat aproximativ o mie de ani pe parcursul carora in spatiul Carpato-Danubian s-a derulat Marea Migratie a Popoarelor. Perindarea prin acest spatiu a multiplelor popoare migratoare (sarmati, goti, huni, slavi, gepizi, avari, bulgari, unguri, pecenegi, uzi, cumani, etc.) a generat interferente etnoculturale, care au lasat amprente si asupra procesului etnogenezei romanilor. Dintre toate popoarele migratore numai slavii au reusit sa influenteze mai mult procesul etnogenezei romanilor, fara insa a-i schimba esenta.

Psihologul Rensis Likert a clasificat stilurile de conducere in trei componente: stilul autoritar (care are variantele autoritar - opresiv si autoritar - obiectiv), stilul democrat (cu variantele democrat - consultative si democrat - participativ) si stilul permisiv (laissez - faire). Stilul autoritar opresiv se bazeaza pe supunere fata de lider, lipsa delegarii de autoritate, utilizarea motivarii materiale si aplicarea sanctiunilor dure si in mod arbitrar; autorul descrie aceasta varianta ca fiind rar utilizata in organizatiile moderne. Stilul autoritar obiectiv se bazeaza pe competenta si este aplicat de un lider rational, obiectiv si implicat in procesul de productie.

In Romania inainte de 1989 economia era de tip socialist. Nu exista cercetare, segmentare de piata si pozitionare. Economia, care avea la baza doar companii de stat functiona pe baza "planurilor cincinale". Productia si toti indicatorii economici erau prestabiliti pentru acest interval de timp de catre conducerea partidului. Lenin considera socialismul "de neconceput fara o organizare de stat planificata, care sa supuna zeci de milioane de oameni respectarii strictisime a unei norme unice in opera de productie si de repartitie a produselor". Planificatorii isi atingeau telurile prin "entuziasmul in munca".

Activitatea economica se desfasura conform indicatorilor din planul national unic. In conformitate cu doctrina socialist-leninista, fiecare muncitor era egal si nici nu era incurajata initiativa personala. Totusi legat de supozitia dezbatuta, in deceniile sapte si opt la nivelul industriei, Romania a inregistrat progrese, avand exces de productie fata de planificare insa cu anumite sacrificii dar care nu fac obiectul acestei lucrari. Luand in considerare presiunea politica exercitata aproape la orice nivel al societatii si progresul realizat in ceea ce priveste industrializarea Romaniei ipoteza studiata este demontata.

Comparativ cu organizatiile dezvoltate din capitalism, firmele de stat din comunism si angajatii munceau la un stadiu de amatorism. Lucru de inteles de altfel deoarece in acea perioada productia era planificata, nu exista competitie reala si firmele nu erau nevoite sa produca plus valoare pentru a avea un avantaj competitive fata de alte companii. Fiecare angajat isi respecta fisa postului, limitandu-se strict la atributiile sale. Nu exista initiativa personala si nu se lucra peste program. In marea majoritate a cazurilor liderul aplica stilul de conducere autoritar - opresiv, cu mentiunea ca rareori avea puterea de a aplica sanctiuni dure (cum ar fi concedierea) in mod arbitrar.

Dupa schimbarea regimului politic si inceputul perioadei de tranzitie spre o economie de piata, la inceputul anilor 90 companiile romanesti au avut reale probleme de adaptare la cerintele unei economi de piata. In cea mai mare parte din cauza mentalitatii dar si a lipsei de experienta a managerilor. Anii 90 au fost marcati de instabilitate si de eforturi pentru revigorarea economiei. Pe acest fond, companiile romanesti inregistrau bilanturi slabe din cauza slabei adaptari la schimbarile care s-au produs. Pe fondul pasivitatii managerilor si liderilor, romanii nu inregistrau progrese in ceea ce priveste productivitatea muncii.

Revenind la firea poporului roman, el este un popor latin de origine daco-romana care a primit influente minore de la popoarele nomade care au strabatut spatiul romanesc sau influente mai mai de la popoarele slave. Este cunoscut faptul ca poporul roman nu are determinarea si randamentul muncitorului japonez dar nici nu este sustinut de un management de calitate si nici de utilaje si echipamente performante. Conform anuarului Eurostat 2006 - 2007 tara noastra este pe penultimul loc la productivitatea muncii desi timpul saptamanal de lucru este mai mare decat in multe alte tari. Principalele cauze sunt cele enumerate mai sus.

Dar vremurile s-au schimbat la fel si contextual economic si social. Intre timp, marile companii din vremea regimului politic comunist fie au fost preluate de catre investitori straini sau autohtoni fie au disparut partial sau in totalitate de pe scena economica actuala. Primii investitori care au preluat active romanesti au trebuit sa combata obiceiuri si mentalitati cultivate de catre muncitori in vremea comunismului. In mare parte noii investitori fie au alocat bugete de instruire a managerilor autohtoni fie au preferat sa angajeze expati pe posturile cheie din organizatii. Cel mai probabil, expresii bazate pe prejudecati ca cea dezbatuta in cazul de fata provin din vremea respectiva.

Interactiunea cu manageri cu alta mentalitate i-a facut pe angajatii romani sa isi schimbe atitudinea. Competivitatea dintre companii in economia de piata a generat si genereaza nevoia de a crea valoare si avantaj competitive. Aceasta competivitate s-a transformat si in randul angajatilor. In momentul de fata pe piata autohtona sunt foarte multe companii straine cu o cultura organizationala puternica, care prolifereaza obtinerea succesului de munca dedicata, gandire novatoare si flexibilitate si adaptabilitate, unde fiecare angajat isi cunoaste cu exactitate atributiile si unde nu este necesar sa fie impins de la spate si atent supravegheat pentru a isi indeplini sarcinile stabilite. Angajatul roman a inceput sa aprecieze si sa caute si alte forme de motivatie decat cele materiale. Dorinta de recunoastere si de a fi avansat il face mult mai competitive decat acum douazeci de ani. Dorinta de a fi parte activa a succesului unei companii contribuie de asemenea la aceasta concluzie.

In plus, judecand dupa rolul managerului in companiile actuale, managerul sau liderul nici nu dispune de timpul necesar controlarii activitatii fiecarui department sau angajat. Ei sunt centrati pe rezultate si proiecte derulate de echipe mature. Evaluarea si recompensarea se realizeaza dupa termenul propus in funtie de raportarea rezultatelor la asteptarile si obiectivele propuse. Singurele situatii in care mai pot aparea lideri care sa fie autoritari in acest context sunt companiile la inceput de drum care aleg sa angajeze multe persoane necalificate sau fara experienta sau companiile mici antreprenoriale unde managerul corespunde cu investitorul.

In concluzie se poate spune ca managerii autohtoni nu sunt nevoiti sa supravegheze strict munca angajatilor. Exista metode moderne si eficiente de control si evaluare a proceselor si procedurilor de munca. Angajatii sunt constienti de responsabilitatile lor dar si de beneficiile sau sanctiunile ce decurg din nerespectarea sau respectarea lor. In special, in actualitatea economica nepropice este de nedorit o sanctiune oricat ar fi de grava sau nu la din partea angajatorului. Comparativ cu anii 90 in acest moment exista o forta de munca cu calificare medie si inalta mai numeroasa si astfel exista si posibilitatea de a inlocui oricand un angajat care nu isi indeplineste atributiile.

Desi in mentalitatea si obiceiurile angajatului roman au survenit schimbari importante si adaptarea lui la capitalism incepe sa se sfarseasca inca este departe de productivitatea medie europeana asa cum se mentioneaza in articolul citat mai sus.

Ca o concluzie finala romanul angajat si-a schimbat atitudinea fata de acum 15 ani si continua sa si-o imbunatateasca dar este inca foarte departe de angajatul japonez sau cel vest european. A capatat o maturitate care il ajuta sa isi cunoasca interesele dar si scopul profesional dar poate face fata si delegarilor de responsabilitate in cazul managerilor democrati sau chiar permisivi. Astfel nu este un imperative ca managerii sa aplice un stil de management autoritar.

Bibliografie

Cismaru, Diana-Maria (2008). Comunicarea interna in organizatii, Bucuresti, Tritonic