COSTURILE REFERITOARE LA CALITATE

COSTURILE REFERITOARE LA CALITATE

Costurile referitoare la calitate reprezinta, prin urmare, un important instrument al managementului calitatii, o sursa potentiala de maximizare a profitului intreprinderii.

Conform definitiei EOQ, costurile referitoare la calitate reprezinta: "cheltuielile pe care le implica activitatile de prevenire,evaluare si pierderile datorate defectarilor interne si externe"

Standardul SR ISO 8402: 1995 - Managementul calitatii si asigurarea calitatii - Vocabular, definea costurile referitoare la calitate ca fiind "costurile pentru asigurarea unei calitati corespunzatoare, precum si pierderile suferite atunci cand nu s-a realizat o calitate corespunzatoare".

In SREN ISO 9004: 2000 - Sisteme de management al calitatii. Linii directoare pentru imbunatatirea performantelor, la elementul 6.8., intitulat "Resurse financiare", se specifica ca "imbunatatirea eficacitatii si eficientei sistemului de management al calitatii poate sa influenteze pozitiv rezultatele financiare ale organizatiei", exemplificandu-se acest proces de imbunatatire printr-o serie de masuri cum ar fi:

reducerea defectarilor produselor si proceselor si a pierderilor materiale si de timp;

reducerea costurilor generate de defectari ale produselor aparute in perioada de garantie;

reducerea costurilor determinate de pierderi de clienti

Tipologia costurilor referitoare la calitate

Costurile de prevenire fac parte din categoria de costuri de realizare a calitatii, respectiv a costurilor pe care le implica obtinerea si asigurarea nivelurilor specificate ale calitatii.

Costurile de prevenire sunt considerate costuri de investitii si reprezinta costurile eforturilor de prevenire a defectarilor. Din aceasta categorie fac parte costurile pe care le implica:

planificarea calitatii:

elaborarea specificatiilor produselor si proceselor;

analizarea cerintelor si elaborarea unor criterii de acceptabilitate;

determinarea si analizarea fiabilitatii, a riscurilor, a efectelor asupra mediului;

elaborarea normelor de executie.

verificarea proiectelor:

testarea proiectelor de cercetare, a produselor software utilizate, stabilirea stadiului in care se afla proiectul;

verificarea capabilitatii procesului:

stabilirea capabilitatii echipamentelor, a mijloacelor de testare, a instalatiilor existente sau a celor planificate;

implementarea FMEA de proces;

evaluarea furnizorilor:

selectia furnizorilor, pe baza criteriilor de evaluare stabilite;

planificarea verificarilor:

planificarea si elaborarea procedeelor de verificare;

instructiuni de verificare, inclusiv elaborarea unor programe de testare;

benchmarking-ul;

audituri ale calitatii:

audituri interne ale calitatii produselor, proceselor si sistemului de management al calitatii;

sensibilizarea, motivarea si instruirea personalului in domeniul managementului calitatii:

programe speciale de instruire;

masuri de sustinere a motivatiei pentru imbunatatirea calitatii;

promovarea calitatii:

masuri generale sau specifice de imbunatatire a calitatii;

activitatile intreprinderii de sustinere a perfectionarii interne si externe in domeniul managementului calitatii;

publicitate;

elaborarea documentatiei sistemului de management al calitatii;

implementarea sistemului de management al calitatii.

Costuri de evaluare. Sunt costuri ale verificarilor (incercarilor, inspectiilor, examinarilor) si testelor cu ajutorul carora se apreciaza daca au fost indeplinite cerintele referitoare la calitate. Ele sunt considerate costuri de investitii si includ costurile cu personalul si suportul tehnic necesar pentru verificarea calitatii.

Costurile pentru sortari si verificari suplimentare (neplanificate) nu intra in categoria costurilor de evaluare, pentru ca acestea apar datorita erorilor (defectelor).

Din categoria costurilor de evaluare fac parte:

verificarea proiectului pilot:

verificarea sabloanelor si a modelelor, a subansamblelor si elementelor de constructie si a produselor software necesare;

calificari:

verificarea masurii in care anumite entitati (produse, utilaje, software, aparate, componente) indeplinesc cerintele din standarde, inclusiv testarea in utilizare;

calificarea proceselor;

verificarea utilajelor;

verificari tehnice;

verificari de receptie:

verificarea materiilor prime si a materialelor achizitionate;

verificari intermediare, pe fluxul de fabricatie;

verificarea calitatii semifabricatelor si a componentelor intermediare obtinute;

verificari finale:

verificarea calitatii produselor inainte de livrare,

verificarea calitatii produselor din stoc;

verificare la receptie.

verificare suplimentara, totala sau partiala, atunci cand produsul este ridicat de client;

mijloace de verificare:

costurile de procurare a mijloacelor de verificare;

amortizarea mijloacelor de verificare;

conceperea si realizarea mijloacelor de verificare;

intretinerea si repararea mijloacelor de verificare;

mentenanta preventiva a mijloacelor de verificare;

documentatia referitoare la verificare;

salariile personalului care efectueaza inspectiile si incercarile;

materialele si produsele distruse in timpul verificarilor.

Costuri de defectare. Costurile de defectare interna reprezinta costurile pe care le implica corectarea tuturor neconformitatilor descoperite inainte de livrarea produsului catre beneficiar . Sunt costuri cauzate de faptul ca anumite produse sau servicii nu indeplinesc cerintele specifice.

Costurile de defectare interna intra in categoria neconformitatilor. Standardul SR EN ISO 9004-1 le definea ca fiind "costurile care rezulta datorita neindeplinirii cerintelor de calitate de catre un produs sau serviciu, inainte de livrare". Din aceasta categorie fac parte costurile determinate de:

reproiectari:

cercetare suplimentara, cauzata de neindeplinirea cerintelor referitoare la calitate;

alte costuri implicate de dezvoltari ulterioare (materiale si unelte);

rebuturi:

distrugerea componentelor defecte;

consum mai mare din cauza defectelor (materiale si salarii suplimentare);

remedieri:

prelucrarea ulterioara a componentelor defecte, care se pot recupera;

diagnosticarea componentelor, defecte inainte de refinisare;

executarea repetata a unor activitati (chiar si fara consum de materiale);

finisare suplimentara incorect executata;

verificari de sortare;

repetari ale verificarilor:

dupa o prelucrare suplimentara (din cauza unui rebut);

verificari neplanificate, impuse de evenimente sau functii critice;

analize ale problemelor;

costuri generate de identificarea erorilor si cauzelor acestora la produsele cu defecte;

actiuni corective:

costuri pentru eliminarea defectelor (la echipamente, procedee, instalatii etc.);

produse declasate;

pierderi de timp (de exemplu, intreruperea procesului de productie datorata neconformitatii materiilor prime, care nu a fost descoperita la receptie;

alte cauze:

nerespectarea termenelor etc.

Costuri de defectare externa Sunt costurile pe care le implica corectarea neconformitatilor, descoperite dupa livrarea produselor la beneficiari. Sunt cauzate de faptul ca anumite produse sau servicii nu indeplinesc standardele de calitate cerute.

Costurile de defectare externa sunt considerate costuri de neconformitate.

Din aceasta categorie fac parte costurile determinate de:

activitatile desfasurate in perioada de garantie:

servicii (livrari suplimentare, inlocuirea produselor) cauzate de aparitia unor defecte dupa livrare, in perioada de garantie;

asigurarea service-ului:

costuri pentru reparatii, dupa expirarea perioadei de garantie;

raspunderea producatorului:

plati care rezulta in urma daunelor produse unor persoane sau bunuri;

retragerea produselor si costurile pe care acestea le implica;

penalitati pentru nerespectarea contractelor;

primele de asigurare pentru a acoperi raspunderea juridica a intreprinderii pentru produs;

transporturi suplimentare:

din cauza livrarilor gresite, a nerespectarii termenelor;

reclamatiile clientilor (costuri cu personalul implicat in rezolvarea acestor reclamatii, teste care trebuie facute, expertize etc.).

Ca documente primare, care pot constitui surse utile de date privind costurile, putem enumera:

registrele de inregistrari ale comenzilor interne si/sau a contractelor;

antecalculatiile de oferta:

formulare de justificare a diverselor cheltuieli;

evidentele si analizele regiilor de fabricatie;

inregistrarile privind manopera directa si indirecta si inregistrarile (calificarile) de personal;

comenzile si contractele de aprovizionare;

evidentele privind instruirea personalului;

notele interne de rebutare (reprelucrari, deseuri) evidentele analizei materialelor;

note cu privire la inlocuiri;

costurile comenzilor de produse si lucrari;

registrul reclamatiilor de la clienti;

rapoarte de montaj;

evidente privind reparatiile in exploatare, garantiile, inlocuirile de piese si litigiile;

evidente ale inspectiilor si testelor efectuate;

programul si rapoartele de audit;

rapoarte asupra bugetului departamental.

In concluzie, putem spune ca evidentierea, raportarea si analiza costurilor calitatii servesc pentru:

a demonstra nevoia de schimbare si de a atrage atentia managerilor asupra potentialelor castiguri ce pot sa rezulte dintr-un program pentru calitate; deci aceste rapoarte si analize pot deveni un mijloc de masurare a imbunatatirilor si un mijloc de monitorizare a performantei;

a identifica oportunitatile de imbunatatire a calitatii, "zonele bogate in zacaminte", a scoate la lumina unele costuri ascunse si a stabili prioritatile de actiune in legatura cu problemele de calitate;

a evalua investitiile in calitate, dand mai multa incredere in aceste investitii si pentru a justifica aceste investitii; constituie astfel o baza unitara de evaluare a implementarii unui program pentru calitate;

a raspandi ideea ca responsabilitatea pentru calitate este a tuturor angajatilor unei firme; acest lucru se poate realiza prin prezentarea in fata acestora a realizarilor obtinute si a tendintelor de evolutie a acestor costuri; cunoasterea acestor informatii poate determina cresterea motivarii angajatilor fata de programul pentru calitate.