MANAGEMENTULLOR PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL

MANAGEMENTUL PROIECTELOR PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL

In Australia exista Institutul Australian de Managementul Proiectelor (AIPM); in Marea Britanie, Asociatia pentru Managementul Proiectelor (APM) este leaderul recunoscut; Asociatia Internationala de Managementul Proiectelor (IPMA) stabileste standardele pentru toti participantii din intreaga lume. In Statele Unite si multe alte tari din lume exista Institutul de Managementul Proiectelor (PMI).

Pe langa aceste organizatii de management al proiectelor, Asociatia Americana de Management (AMA) este un leader in furnizarea de carti si organizarea de seminarii de management. Aceasta asociatie este o sursa excelenta de informatii pe domeniul managementului proiectelor.

Asa cum ne asteptam, aceste organizatii sunt cele care stabilesc standardele, cunostintele si procesele de certificare pentru sfera lor de influenta. In unele cazuri, aceste sfere de influenta se pot suprapune pentru doua sau mai multe organizatii. Cand se intampla acest lucru, se vor succede urmatoarele 3 faze:

      In prima faza se dezvolta o competitie intre cele doua organizatii pentru noi membrii.

      In a doua faza apare o competitie intre cele doua pentru dominanta. Dominanta, in acest caz, inseamna, ale cui standarde si doctrine vor fi folosite in aria si de catre membrii disputati.

      In ultima faza, cele doua organizatii incearca sa coexiste, daca se poate.

In general, dezvoltarea si proliferarea organizatiilor s-a realizat pe baze geografice. Fiecare tara are propriile cerinte de calificare si certificare. Chiar daca PMI este recunoscuta in toate colturile lumii (are peste 100.000 de membrii, in mai mult de 125 de tari) si ofera pretutindeni certificarea sa, PMI nu ofera o certificare internationala specifica asa cum face AMP.

Pentru a intelege mai bine evolutia in timp a aparitiei acestor organizatii aceasta este ilustrata in figura 11. Figura arata ca PMI a fost prima organizatie care a recunoscut necesitatea unui proces de management al proiectelor formal. De asemenea, figura arata ca standardele australiene au fost modificate prin incorporarea in anul 1995 a standardului PMBOK elaborat de PMI, ceea ce duce la un anumit grad de asemanare intre cele doua.

Se poate observa totodata in functie de date ca managementul proiectelor a evoluat ca si disciplina de ceva timp, iar spre sfarsitul anilor '80 si '90 a avut o evolutie mult mai rapida. Interesul si standardizarea evolueaza rapid. Asociatia britanica AMP a facut in 1998 un salt intraznet inainte fiind motorul crearii unui grup international de management al proiectelor numit Asociatia Internationala de Managementul Proiectelor (IPMA). IPMA reprezinta primul pas real spre standardizarea internationala cel putin a problemelor de baza. Acum, exista multe tari in care PMI si IPMA coexista cu standardele locale.

Figura 11. Cronologia asociatiilor de management al proiectelor si a

elaborarii documentatiilor [LEV 02]

Tabelul 13 contine o lista a organizatiilor de managementul proiectelor, precum si a locatiei acestora.

Tabelul 13. Locatia celor mai importante

organizatii de management al proiectelor

Institutul Australian de Managementul Proiectelor (AIPM)

AIPM a fost fondata in 1976 ca si forum pe managementul proiectelor si de atunci reprezinta instrumentul de dezvoltare a profesiei de conducere a proiectelor in Australia. AIPM are peste 3.000 de membrii in Australia. AIPM le-a elaborat si documentat standardele numite Standardele Australiene Nationale de Competenta pentru Managementul Proiectelor (NCSPM). AIPM foloseste aceste standarde ca si baza pentru testarea cunostintelor si certificare.

Asociatia pentru Managementul Proiectelor (APM)

APM a fost formata in jurul anului 1988 si a adoptat ca si standard de referinta standardul PRINCE. Acronimul vine de la PRojects IN Controlled Enviroments (Proiecte in medii controlate). PRINCE provine din standardele elaborate pentru Agentia Centrala pentru calculatoare si telecomunicatii (CCTA). Mai tarziu au participat impreuna cu Guvernul Marii Britanii si cu alte organizatii la actualizarea standardului PRINCE in PRINCE APM foloseste acest standard ca si baza pentru testarea cunostintelor si certificare. PRINCE2 este o abordare bazata pe proces cu 5 faze pentru "permiterea controlului eficient al resurselor si monitorizarea regulata a progresului pe tot parcursul proiectului". [OGC 02a]

Societatea Americana pentru Managementul Proiectelor Avansat (asapm)

A fost creata in 2001. Misiunea organizatiei asapm este "furnizarea oportunitatilor pentru industria US si pentru indivizi de a-si imbunatatii competentele in managementul proiectelor. Aceasta se realizeaza printr-o serie de programe si proiecte ce schimba intre ele informatii si demonstreaza cele mai "bune practici" ale profesiei de conducere a proiectelor". Asapm ofera o arie larga de competente evaluate pentru stakeholderi de diferite nivele, cu certificari pentru multe din ele. Asapm si-a incorporat elementele modelului sau de competente intr-un software dezvoltat in formatul Microsoft Access. Organizatia a numit acest model "CompModel SixPack".

Asociatia Internationala de Managementul Proiectelor (IPMA)

IPMA a fost creata de APM si inregistrata ca si organizatie internationala in Elvetia in anul 1998. IPMA a creat in 1999 Competentele de Baza Internationale pentru Managementul Proiectelor (IBC) si le foloseste ca baza pentru certificari.

Institutul de Management al Proiectelor (PMI)

Institutul de Management al Proiectelor a fost creat in 1969 in New Castle, Pennsylvania. Sediul organizatiei a fost stabilit in Upper Darby, Pennsylvania, pana in 1999 cand a fost mutat in Newtown Square, Pennsylvania. PMI a publicat in 1986 primul grup de cunostinte sub numele de Project Management Body of Knowledge (PMBOK). La aceasta publicatie s-au facut actualizari succesive, ultima editie numindu-se A guide to the Project Management Body of Knowledge publicata in anul 2000. Aceasta ultima editie se concentreaza pe atributele cheie din interiorul unui proiect. PMI foloseste PMBOK ca si baza pentru testarea cunostintelor si certificare.

Asociatia Americana de Management (AMA)

AMA a fost fondata in 1926 ca si organizatie non-profit. Este cea mai importanta asociatie din America; tine seminarii, conferinte si forumuri pe problemele actuale. Prin AMACOM, AMA ofera carti si publicatii, precum si cursuri on-line pentru invatamant la distanta. AMA ofera certificari pentru participarea la cursurile si seminariile de instruire organizate, dar nu ofera certificari de manager de proiect.

Organizatii de standardizare

Multe dintre organizatiile enumerate mai sus doresc ca standardele lor sa fie acceptate la un nivel superior. Pentru aceasta isi trimit standardele la o autoritate superioara pentru a fi studiate si apreciate. Autoritatea superioara evalueaza standardul, il compara cu alte standarde din domeniul respectiv si emite recomandari de modificare a acestuia, daca este cazul. In functie de gradul de acceptare a recomandarilor de catre organizatia ce a elaborat standardul, acesta este acceptat sau respins de catre autoritatea superioara. In prezent, mai multe organizatii de management al proiectelor si-au trimis standardele autoritatilor superioare spre a fi evaluate. In prezent, PMBOK a fost acceptat ca si standard de catre Institutul National American pentru Standarde (ANSI). Organizatiile superioare NSSN, ASQC si ISO au facut acelasi lucru. Totodata, IPMA si-a trimis standardele pentru evaluare Organizatiei Internationale de Standardizare (ISO).

Tabelul 14 prezinta un sumar al acestor activitati.

Tabelul 14. Organizatii nationale si internationale de autorizare a standardelor [LEV 02]

Organizatia Standardelor Tehnice

Pe langa standardele de managementul proiectelor, exista si alte standarde tehnice elaborate de organizatii ce pot afecta aspectele tehnice ale proiectelor. Cateva dintre aceste organizatii sunt: Institutul National American pentru Standarde (ANSI), Societatea Americana de Control al Calitatii (ASQC), Asociatia Internationala de Standardizare (ISO), Institutul pentru Ingineri de Electrica si Electronica (IEEE) si Institutul de Inginerie Software (SEI). Exista peste 150 de astfel de organizatii. Astfel de tipuri de standarde apar ca "documente de referinta" in documentele ce contin cerintele proiectului. Ele trebuie puse la dispozitia personalului tehnic ce desfasoara activitati in cadrul proiectului respectiv.

Multilateralizarea relatiilor economice internationale decurge, totodata, din necesitatea rezolvarii problemelor globale cu care se confrunta omenirea. Problemele la scara planetara cum sunt cea valutara, a datoriilor externe, alimentarea, a mediului ambiant, dar mai ales subdezvoltarea, incumba solutii globale a caror transpunere in practica presupune angajarea si conlucrarea in acelasi timp a tuturor statelor lumii, coordonarea eforturilor lor in vederea unei actiuni eficiente.

Fata de relatiile internationale bilaterale clasice, multilateralismul ofera, in principiu, noi posibilitati de conlucrare reciproc avantajoase, introduce mai multa stabilitate in relatiile interstatale si mai ales, reduce considerabil riscul confruntarilor.

Care sunt raporturile dintre multilateralism si bilateralism, sunt ele fenomene antagonice sau dimpotriva, se conditioneaza reciproc?

Practica de pana acum a relatiilor economice internationale arata ca raspunsul la aceasta intrebare depinde de masura in care in relatiile dintre state se respecta principiile dreptului international.

Daca este bazat pe cooperare, in adevaratul sens al cuvantului, pe respectarea independentei si suveranitatii nationale a statelor, multilateralismul conduce la egalitatea de tratament a partenerilor, ofera sanse egale de dezvoltare fiecarui stat. Asa stand lucrurile, el nu poate sa insemne pierderea identitatii nationale, sa determine, in mod automat, aparitia unor formatiuni politice de genul "comunitatii globale" - dupa viziunea politologului francez J.F.Revel. Un multilateralism astfel conceput este chemat sa asigure exercitare deplina a drepturilor suverane ale fiecarui stat printre care si acela de a subscrie la relatiile bilaterale.

De altfel, acestea din urma, axate pe acelasi principiu, constituie fundamentul dezvoltarii unor relatii multilaterale; intr-adevar, stadiul multilateralismului presupune existenta prealabila a unui climat de incredere reciproca in relatiile bilaterale. Se poate vorbi, deci, despre o compatibilitate intre multilateralism si bilateralism, despre o interdependenta profitabila pentru toate statele lumii atata timp cat principiile dreptului international sunt respectate cu strictete.

Cooperarea economica internationala reprezinta cea mai moderna si cea mai echitabila forma a schimbului reciproc de activitati dintre state. Amploarea deosebita pe care o cunoaste in perioada postbelica se explica printr-un sir de factori, printre care trebuie retinuti urmatorii:

         Dezvoltarea fortelor de productie, a diviziunii mondiale a muncii si a specializarii internationale in productie, in conditiile revolutiei stiintifico-tehnice. Toate acestea au determinat o crestere considerabila a interdependentelor pe plan economic si, ca urmare o tendinta de apropiere a diversilor producatori la scara internationala.

         Cresterea rolului organizatiilor internationale in viata economica si politica internationala. Se creeaza astfel cadrul institutional adecvat pentru dezvoltarea cooperarii multilaterale. [OPR 02]

Raportata la fluxurile economice internationale "clasice" cooperarea internationala prezinta o serie de trasaturi care o particularizeaza in cadrul circuitului economic mondial si anume:

1. Cooperarea si comertul international nu se suprapun. Prin intermediul actiunilor de cooperare, schimbul reciproc de activitati dintre diversi agenti economici nu se mai limiteaza la sfera comerciala, la acte de vanzare-cumparare, ci se extind asupra unor domenii esentiale ale vietii economice. Astfel spus, cooperarea economica internationala reprezinta un complex de fluxuri (de investitii, de cunostinte tehnice, de produse).

Spre deosebire de comertul international, care a avut si are inca, in anumite situatii, un caracter discriminatoriu, cooperarea economica internationala, prin natura sa, exclude inechitatea in relatiile dintre state.

3. Daca investitiile externe de capital au condus, in anumite situatii, la incalcarea independentei si suveranitatii nationale a unora dintre statele lumii, cooperarea, dimpotriva, presupune respectarea tuturor principiilor dreptului international.

4. Cooperare, prin continutul sau, introduce un element de continuitate in relatiile dintre tari, de stabilitate in relatiile economice internationale. Se creeaza, astfel, conditii pentru limitarea influentei negative a factorilor conjuncturali, pentru cresterea importantei factorului constient.

5. Bazata pe avantajul reciproc, pe un tratament nediscriminatoriu, pentru toti partenerii, indiferent de oranduirea sociala sau de gradul de dezvoltare economica, cooperarea internationala contribuie la lichidarea decalajelor existente astazi in lume.

6. Pe masura ce se dezvolta, cooperarea economica internationala nu se substituie fluxurilor deja existente, ci contribuie la dezvoltarea lor. [OPR 02]

Cooperarea si parteneriatul international se bazeaza pe urmatoarele principii:

     complementaritatea colaborarii internationale cu programele nationale

     abordarea colaborarii internationale in cadrul de cooperare internationala cu cel mai mare impact asupra economiei nationale;

     existenta unui avantaj stiintific, tehnologic, economic sau comercial reciproc si comensurabil;

     integrarea in retele performante pe plan european si international;

     atragerea unor resurse de cercetare-dezvoltare externe si valorificarea externa a rezultatelor nationale, inclusiv in tari in curs de dezvoltare.

Scopul principal al activitatilor de cooperare si parteneriat international, precum si al masurilor de sprijin, este acela de a integra comunitatea romaneasca in comunitatea internationala si in primul rand europeana, prin: cresterea nivelului de excelenta; armonizarea tendintelor nationale de dezvoltare a potentialului stiintific, tehnologic de productie si servicii cu tendintele inregistrate pe plan international; cresterea eficientei si eficacitatii activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare, productie si servicii prin insusirea unor tehnici moderne in managementul proiectelor internationale.

Principalele obiective ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:

     intarirea capacitatii nationale de cercetare-dezvoltare, productie si servicii, cresterea eficientei utilizarii potentialului stiintific si tehnologic si a aplicabilitatii rezultatelor obtinute;

     obtinerea excelentei stiintifice si tehnologice pe plan national, in contextul globalizarii;

     realizarea unor contributii semnificative in indeplinirea unor obiective de politica specifica, in anumite sectoare ale economiei nationale in domeniul politicii externe;

     stimularea participarii specialistilor straini in programele nationale de cercetare-dezvoltare, productie si servicii;

     cresterea nivelului educational si a nivelului de trai national;

     stimularea participarii specialistilor din Romania in programe internationale;

Principalele obiective strategice ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:

    promovarea cooperarii intre intreprinderi si organizatii in cadrul unor parteneriate realizate la nivel european si euro-atlantic, cu scopul de a obtine beneficii semnificative pentru participanti;

    formarea si desfasurarea de practici in conformitate cu reglementarile in vigoare in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;

    facilitarea accesului la centre de cercetare de prestigiu si la centre de cercetare din intreprinderi cu realizari stiintifice si tehnologice de prestigiu, in scopul obtinerii unor cunostinte de nivel stiintific si tehnologic mondial sau european si utilizarea acestora in proiecte de interes national;

    stabilizarea si intarirea potentialului national la nivel international;

    instituirea unor concepte moderne de organizare si management in productie, servicii, cercetare-dezvoltare, inovare si integrarea acestora in economia de piata.

Globalizarea economica este rezultatul a doi factori diferiti, dar complementari:

    reducerea costului transporturilor si a comunicatiilor;

    liberalizarea fluxurilor de capital, bunuri, servicii si a fortei de munca.

La o limita, o economie globala va fi economia in care nu vor mai exista distante. La cealalta limita, globalizarea economica inseamna renuntarea la orice bariera vamala. Aceste caracteristici demonstreaza ca economia mondiala este inca departe de atingerea unui nivel suficient de globalizare.

Globalizarea economica este privita de catre unii ca o amenintare in timp ce altii vad in acest proces o oportunitate de dezvoltare si crestere economica. Cu toate acestea globalizarea economica reprezinta pentru orice economie o forta de neoprit.

Societatile economice din diverse sectoare se asociaza sub diferite forme pentru a reuni capacitatile de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, capacitatile de productie sau desfacere si servicii in scopul obtinerii unor beneficii maximale. Ca urmare, are loc reunirea diverselor societati care activeaza in aceleasi sectoare sau sectoare adiacente, in consortii de cercetare, productie, servicii pentru realizarea unor proiecte majore care sa rezolve problematici caracteristice de interes comun, dar care rezolva si interese locale sau nationale. Rezolvarea tematicilor corespunzatoare datorita complexitatii tehnice si financiare nu poate fi realizata de fiecare companie in parte. Numai asa se poate face fata concurentei in sistemul economic globalizat.

Beneficiile obtinute contribuie la cresterea economica a societatilor consortiului, tarilor din care fac parte societatile respective sau a uniunilor statale corespunzatoare. Totodata are loc o crestere a bunastarii oamenilor care fac parte din asocierile respective. In acest context, se contureaza faptul ca nici un stat, oricat de puternic este, nu mai poate face fata singur problemelor dezvoltarii contemporane, nu mai poate sustine de unul singur competitia tehnologica. Rezulta eforturile de integrare, de constituire a unor uniuni statale din toate punctele de vedere, precum Uniunea Europeana, Asia - Pacific, NATO, Andean Community, CACM, Caricom, Mercosur, Nafta, Lac etc. Accentul se pune pe elaborarea si implementarea strategiilor coerente de dezvoltare, de planificare si organizare in termeni de proiect. Are loc o dezvoltare pe proiecte bine definite prin crearea de consortii internationale in care managementul proiectelor transformat in managementul prin proiecte este fundamental. Ca urmare se pune in evidenta o specializare bine definita si de importanta deosebita "Managementul proiectelor internationale".

Pentru desfasurarea activitatilor de organizare si planificare a proiectelor internationale se va tine cont de sistemul organizatiilor guvernamentale internationale, distributia geografica a organizatiilor partenere consortiului cu caracteristicile lor politice si cultural - educative cat si de structura companiilor internationale cu specificatiile economico-financiare respective. Trebuie avuta in vedere obtinerea de eficienta economica cu profituri maximale pentru membrii consortiului in conditiile respectarii normelor si legilor nationale si internationale (figura 1).

Succesul economic este influentat de cresterea valorii adaugate, prin cercetare stiintifica utilizand tehnologia managementului in competitia globalizata. In acest caz succesul in mediu economic depinde de formarea echipelor transnationale in cadrul carora sunt depasite barierele de timp, spatiu, cele culturale sau lingvistice. Performanta unei organizatii nu se mai masoara doar dupa soliditatea organizatiei, ci si dupa gradul de adaptabilitate al organizatiei la proiecte. Viitorul va apartine organizatiei centrate pe proiect care nu mai este compusa din departamente ce lucreza pe diferite segmente ale unui proiect, ci proiectul este cel care impune structurarea pe departamente.

Dezvoltarea productiei si sustinerea produselor industriale, economice, bancare, sociale se face printr-un grup de companii in cadrul consortiului unui proiect, fiecare dintre aceste companii fiind performanta in realizarea unor anumite sarcini alocate ei in cadrul consortiului utilizand sistemele proprii. Prin concentrarea afacerii totale in cadrul consortiului, fiecare companie din cadrul consortiului devine mai competitiva pe domeniul ei de activitate. Supravietuirea unei asemenea companii depinde de capacitatea si eficienta ei de a colabora la afacerea respectiva in cadrul consortiului. Competitivitatea consortiului industrial este data de capacitatea acestuia de a actiona rapid la oportunitatile si schimbarile rapide impuse de economia globalizata. Scopurile de micsorare a timpului de raspuns la cerintele pietei cu un cost scazut de fabricare si crestere a beneficiului pot fi atinse doar prin proiecte de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica internationale.

Figura 1 Componentele macromediului si interactiunea lor cu micromediul

de piata al proiectului [OPR 02]

Ca urmare, participarea la proiecte in cadrul programelor internationale este o conditie de existenta a unei natiuni in cadrul sistemului economic concurential globalizat. Aceasta participare trebuie sa fie facuta prin dezvoltarea, adaptarea si implementarea proiectelor nationale in cadrul programelor internationale cu incadrarea in tematicile corespunzatoare internationale si rezolvarea unor probleme nationale.

La elaborarea si desfasurarea proiectelor nationale si internationale trebuie sa se tina cont de mediul strategic al proiectelor nationale si internationale.

Este foarte important sa avem posibilitatea de a anticipa cand un proiect este de succes sau cand un proiect poate fi definit ca un insucces. Succesul sau insuccesul este determinat prin masurile aplicate in urma evaluarilor realizate la finalizarea proiectului. Cuvintele succes sau insucces sunt in ochii si urechile beneficiarului asemenea cuvantului frumos. In contextul managementului de proiecte, cuvintul succes defineste atingerea anumitor deziderate planificate, livrarea rezultatelor proiectelor la termen conform bugetului stabilit si nu in ultimul rand, functionalitatea acestuia sa se potriveasca misiunii obiectivelor si scopurilor companiei.

Cuvantul insucces descrie conditia sau starile de fapt care au condus la nerealizarea dezideratelor si rezultatelor. Insuccesul unui proiect este determinat atunci cand rezultatele planificate nu au fost livrate conform asteptarilor. Cu toate acestea, daca rezultatele proiectului sunt acceptate de catre beneficiar, atunci depasirile de cost si intarzierile in planificare trebuie sa fie tolerabile.

Determinarea succesului sau insuccesului este ceruta de standardele de performanta care sunt dezvoltate in cadrul proiectelor, care sunt comparabile cu rezultatele care le produc. Succesul sau insuccesul proiectului poate fi perceput diferit de catre participantii la proiect:

Ø      Un proiect care a depasit costurile precum si obiectivele planificate, dar ofera beneficiarului rezultatele acceptate, poate fi considerat un succes de catre acesta.

Ø      Un membru al echipei de proiect care castiga experienta prin derularea proiectului poate considera ca proiectul a fost cu succes.

Ø      Un furnizor care a oferit resurse considerabile proiectului poate considera ca proiectul a fost de succes.

Ø      Un contractor care a inregistrat o anumita pierdere lucrand in cadrul proiectului poate considera ca acesta sa fie un insucces.

Ø      Datorita ambiguitatii proiectului, determinarea relativitatii de succes sau insucces poate fi dificil de realizat.

Ø      Determinarea succesului sau insuccesului unui proiect prin natura obiectiva a acesteia, poate determina aparitia masurilor obiective de succes sau insucces.

Ø      Nuanta de succes sau insucces a unui proiect poate diferi, aceasta depinzand de perioada din ciclul de viata al proiectului in care a fost realizata determinarea.

Cu toate acestea, pot fi definite anumite standarde dupa care se poate masura succesul sau

insuccesul unui proiect:

Factori determinanti ai succesului unui proiect:

Ø      Pachetele de lucru din cadrul proiectului au fost realizate in timp conform bugetului.

Ø      Rezultatele generale ale proiectului au fost indeplinite in timp si conform bugetului.

Ø      Rezultatele proiectului au fost livrate beneficiarului pe care le considera a fi apropiate de misiunea, obiectivele si scopurile companiei.

Ø      Actionarii proiectului sunt satisfacuti de modul in care proiectul a fost desfasurat si de rezultatele obtinute.

Ø      Membrii echipei de proiect considera ca participarea in echipa a fost un castig real de experienta si o valoare adaugata in cariera lor viitoare.

Ø      Munca depusa in cadrul proiectului a realizat o serie de noutati tehnologice care creeaza beneficiarului premiza competitivitatii pe piata in viitor.

Factori indirecti care contribuie la succesul unui proiect:

Ø      Supraveghere adecvata din partea factorilor de decizie.

Ø      Planificare riguroasa a timpului.

Ø      Proiectarea unei scheme organizationale adecvate.

Ø      Delegarea de responsabilitati si autoritate.

Ø      Furnizarea unui sistem eficient de monitorizare, evaluare si control in ceea ce priveste utilizarea resurselor proiectului.

Ø      Implicarea tuturor membrilor care participa in proiect in realizarea si executia deciziilor din cadrul proiectului.

Ø      Planificarea obiectivelor si costurilor realist.

Ø      Contributia beneficiarului in implementarea proiectului prin supraveghere (supervizarea) continua si adecvata.

Ø      Implicarea managerului de proiect prin atingerea obiectivelor de performanta tehnica, bugetul, planificarea temporala si nu in ultimul rand, utilizarea celor mai performante concepte si procese de management.

Ø      Utilizarea unui sistem de management informational adecvat.

Factori determinanti ai insuccesului unui proiect:

Ø      Proiectul a depasit planificarea temporala si costurile.

Ø      Proiectul nu se apropie de necesitatile beneficiarului din punct de vedere al misiunii, obiectivelor si scopurilor companiei.

Ø      Proiectul a continuat peste punctul (limita) de la care rezultatele erau cele asteptate de catre beneficiar.

Ø      Utilizarea in cadrul proiectului a unor procese de management neadecvate.

Ø      Proiectarea defectuoasa a standardelor de performanta tehnica.

Ø      Actionarii (finantatorii) proiectului sunt nesatisfacuti de progresele realizate in cadrul proiectului sau/si de rezultatele obtinute.

Ø      Managementul proiectului nu a reusit sa sustina proiectul.

Ø      Folosirea de personal necalificat in cadrul echipei de proiect.

Ø      Proiectul atinge scopurile, dar nu rezolva necesitatea de afacere a beneficiarului.

Factori indirecti care contribuie la insuccesul unui proiect:

Ø      Rapoarte de faza si de pachet de lucru neadecvate si nerealiste.

Ø      Supravegherea factorilor de decizie insuficienta si/sau neadecvata.

Ø      Incompetenta managerului de proiect prin neintelegerea proceselor tehnologice, abilitatile administrative interpersonale, de comunicare, imposibilitatea de a lua decizii si imposibilitatea de a se detasa si delimita de problemele curente (ruperea de prim-plan).

Ø      Legaturi defectuoase intre finantatori si/sau beneficiar.

Ø      Implicarea defectuoasa a echipei de proiect in luarea si executia deciziilor.

Ø      Lipsa spiritului de echipa.

Ø      Utilizarea de resurse neadecvate.

Ø      Utilizarea ineficienta a resurselor.

Ø      Planificare nerealista.

Ø      Opinie publica nefavorabila.

Ø      Depasirea duratei planificate a proiectului.

Ø      Slaba sustinere a factorilor de decizie.

Ø      Imposibilitatea sau/si insuficienta in informare a factorilor de decizie.

Ø      Slaba definire a autoritatii si responsabilitatii in cadrul echipei de proiect.

Ø      Slaba implicare a membrilor echipei de proiect.

In determinarea factorilor de succes sau insucces in cadrul proiectelor apar o serie de factori indirecti al caror rezultat poate afecta in diferite moduri rezultatele finale. Acestia nu trebuie priviti ca fiind exclusivisti, deoarece fiecare proiect tinde sa fie unic, din acest motiv pot aparea si alti factori aditionali. Este foarte important de inteles faptul ca determinarea succesului sau insuccesului depinde de numeroase motive, cunoscandu-le, sansele ca un proiect sa fie de succes este mai mare decat a ajunge la concluzia: insucces.

Asistenta finaciara din partea Uniunii Europene oferita Romaniei poate fi impartita in trei categorii :

A. Fonduri - accesul la acesta presupune urmatorii pasi:

  Lansarea publica a apelurilor de propuneri de proiecte (pe Internet: www.infoeuropa.ro) in cadrul careia sunt definite: grupurile tinta eligibile pentru finantare (ONG, IMM, autoritati locale etc.); termen limita si locul unde se depun propunerile de proiecte; documente necesare (formulare, alte documente aditionale, precum: plan de afaceri - pentru programele care sprijina dezvoltarea afacerilor, statut - pentru ONG etc.)

  Evaluarea proiectelor depuse - in functie de criteriile publicate odata cu lansarea apelurilor de propuneri (ex. expertiza organizatiei respective intr-un domeniu anume, relevanta proiectului pentru sectorul respectiv, analiza financiara etc.)

  Selectia celor mai bune proiecte

  Anuntarea publica a proiectelor selectate

  Semnarea contractelor de finantare

B. Investitii publice, categorie care include, in cea mai mare parte, proiecte mari de infrastructura pentru transport si mediul inconjurator. Prioritatile de finantare sunt stabilite impreuna cu Guvernul Romaniei iar proiectele sunt propuse de catre autoritatile locale/centrale, regiile autonome etc, din acest sector. Accesul la fondurile alocate pentru aceste proiecte consta in contractarea de servicii/lucrari necesare pentru implementarea proiectelor si implica urmatorii pasi:

  Anuntarea licitatiei publice (in presa nationala si pe Internet: https://europa.eu.int/comm/scr/tender_en.html)

  Evaluarea ofertelor pentru lucrari publice/servicii

  Selectia celei mai bune oferte, atat din punct de vedere tehnic cat si financiar

  Semnarea contractului pentru lucrari publice/servicii cu castigatorul licitatiei

C. Sprijin institutional direct - prioritatile de finantare sunt stabilite in urma unui proces de negociere intre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana. Sprijinul consta de obicei in asistenta tehnica si echipamente oferite institutiilor publice beneficiare (ministere, agentii etc.), iar contractarea acestor activitati urmeaza aceiasi pasi mentionati la punctul B.

Se pun in evidenta urmatoarele programe:

I. PHARE

PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana pentru a sprijini Europa Centrala si de Est in evolutia catre o societate democratica si o economie de piata. Infiintat la inceputul anului 1989 pentru Polonia si Ungaria (primele doua tari in care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democratie), programul s-a extins treptat, incluzand in prezent $3 tari partenere din regiune. Zece dintre aceste tari, printre care si Romania, au depus cererea de aderarea la Uniunea Europeana.

Ca urmare a acestor evolutii, sfera de activitate a programului PHARE s-a largit, acesta adresandu-se in prezent dezvoltarii economice pe termen lung si investitiilor necesare procesului de aderare. Programul se concentreaza asupra a doua aspecte:

     Dezvoltare institutionala, sprijinirea administratiilor tarilor candidate in implementarea legislatiei comunitare (acquis comunitar);

     Investitii, sprijinirea tarilor candidate in efortul de a-si alinia industria si infrastructura la standardele UE, prin mobilizarea investitiilor solicitate. Intre 1990 si 2000, Romania a beneficiat de peste 1,5 miliarde Euro prin programul PHARE. Pentru perioada 2000 - 2006, sumele alocate prin PHARE se ridica la aproximativ 250 milioane Euro anual, Romania fiind cel de-al doilea mare beneficiar, dupa Polonia. In prezent, PHARE se concentreaza in Romania asupra a trei mari sectoare: dezvoltare regionala, dezvoltare institutionala si sprijinirea investitiilor in vederea implementarii acquis-ului.

II. ISPA

ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Pre-Aderare) este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea tarilor candidate in procesul de aderare la Uniunea Europeana. ISPA ofera sprijin financiar pentru investitii in domeniul transporturilor si al protectiei mediului, pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei tarilor candidate cu normele europene in aceste doua sectoare.

Romania va beneficia de sume cuprinse intre 240-270 milioane Euro pe an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar, dupa Polonia.

In sectorul transporturilor, se acorda prioritate investitiilor destinate integrarii sistemului romanesc de transport in cel al Uniunii Europene, precum si viitoarei Retele Trans Europene (Trans European Network - TEN). De asemenea, se acorda o importanta deosebita imbunatatirii legaturilor cu alte state candidate in domeniul transporturilor, precum si imbunatatirii sistemului national de transport prin eliminarea verigilor lipsa.

Principala prioritate a programului ISPA in domeniul protectiei mediului este sprijinirea Romaniei in procesul de adoptare a legislatiei europene. O atentie speciala este acordata apei potabile, tratarii apelor uzate si evacuarii reziduurilor menajere.

III SAPARD

SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) este cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru a sprijini tarile candidate in reforma structurala a sectorului agricol si al dezvoltarii rurale, precum si in implementarea acquisului comunitar referitor la PAC (Politica Agricola Comuna) si a legislatiei aferente. In perioada 2000-2006, Romania urmeaza sa primeasca 250 milioane Euro/an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar dupa Polonia. La aceasta suma, se va adauga contributia de 50 milioane Euro a Guvernului Romaniei.

SAPARD finanteaza proiecte majore din domeniul agricol si al dezvoltarii rurale. Romania a identificat patru domenii care urmeaza sa fie finantate cu prioritate in cadrul acestui program:

     imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si piscicole;

     dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;

     dezvoltarea economiei rurale (investitii in companiile cu profil agricol; diversificare economica, silvicultura);

     dezvoltarea resurselor umane (imbunatatirea formarii profesionale; asistenta tehnica, inclusiv studii menite sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si publicitate).

5.Programe comunitare

Programele comunitare au fost concepute de Uniunea Europeana pentru a promova cooperarea dintre Statele Membre in diverse domenii legate de politicile comunitare, pe o perioada de cativa ani. Aceste programe au fost extinse si asupra statelor candidate pentru a le sprijini in procesul de pregatire pentru aderare, ca o completare adusa celor trei instrumente financiare care le sunt destinate in exclusivitate (PHARE, ISPA si SAPARD).

Aceste programe sunt caracterizate de urmatoarele principii:

- aceleasi conditii si criterii de selectie a proiectelor se aplica atat statelor membre cat si tarilor candidate;

- participarea la programele comunitare implica o contributie financiara din partea tarii participante, precum si compatibilitate legislativa in sectorul respectiv.

Romania participa la o serie de programe comunitare precum: Programul Cadru 5 (FP5) pentru cercetare si dezvoltare, LIFE pentru protectia mediului, Leonardo da Vinci, Socrates si Youth - in domeniul educatiei si Cultura 2000 in domeniile artistic si cultural.

a) Program Cadru 5 pentru cercetare, dezvoltare tehnica si demonstratii 1998-2002-2002 (FP 5)

Programul Cadru 5 (FP 5) este alcatuit din diferite programe pentru cercetare-dezvoltare si inovatie, care au bugete, obiective si reguli de participare bine definite. Tipurile de programe din cadrul FP5 sunt urmatoarele:

1. Programul specific: Calitatea vietii si managementul resurselor de viata-LIFE;

Acest program isi propune sa imbunatateasca nivelul calitativ al administrarii resurselor naturale printr-o mai buna informare referitoare la producerea si exploatarea resurselor naturale (inclusiv paduri), in stransa legatura cu intregul lant de productie, contextul competitivitatii internationale si cu cerintele de adaptare continua la politicile UE referitoare la sanatate, agricultura si pescuit, precum si prin crearea unei baze stiintifice pentru legile si standardele UE.

Program specific: Societatea informationala-IST;

Acest program isi propune sa valorifice beneficiile societatii informationale in Europa, atat prin accelerarea dezvoltarii acesteia, cat si prin asigurarea faptului ca exigentele persoanelor si ale intreprinderilor sunt indeplinite. Programul se concentreaza atat asupra dezvoltarii tehnologice a societatii informationale cat si asupra stabilirii unei comunicari stranse intre cercetare si politica necesara pentru o societate informationala coerenta si complexa.

3. Program specific: Crestere competitiva si durabila- GROWTH;

Sprijinirea activitatilor de cercetare care contribuie la asigurarea competitivitatii si sustenabilitatii, in mod special acolo unde aceste doua obiective interactioneaza. Rolul industriei nu va fi doar acela de a identifica domenii de colaborare, ci si de a alatura si integra proiectele, in mod special proiectele referitoare la mai multe sectoare, in asa fel incat asimilarea tehnologiei si inovatia sa fie asigurate mai eficient la nivel european.

4. Program specific: Energie, Mediu si Dezvoltare Durabila -EESD, care contine doua subprograme Mediu si Energie;

Programul isi propune sa contribuie la asigurarea unei dezvoltari durabile, concentrandu-se asupra activitatilor cheie, esentiale pentru bunastarea sociala si competitivitatea economica la nivel european.

5. Program orizontal: Confirmarea rolului international al Cercetarii Comunitare -INCO2;

Programul isi propune:

Ø      Sa promoveze cooperarea stiintifica si tehnologica internationala;

Ø      Sa intareasca capacitatile UE in domeniul stiintei si tehnologiei;

Ø      Sa sprijine atingerea unui nivel de excelenta in domeniul stiintific la nivel international;

Ø      Sa contribuie la implementarea politicii externe a UE, in vederea extinderii.

6. Program orizontal: Promovarea inovarii si incurajarea participarii IMM -SME;

Acest program isi propune sa mareasca impactul economic si social al activitatilor de cercetare, prin asigurarea unei mai bune diseminari a rezultatelor, prin incurajarea participarii IMM si prin incurajarea transferului si diseminarii tehnologiilor din diverse surse, luand in considerare necesitatile clientilor si ale utilizatorilor.

7. Program orizontal: Imbunatatirea potentialului uman de cercetare si a bazei cunostintelor socio-economice-IMPROVING

Programul isi propune:

Ø      Sa imbunatateasca si sa dezvolte potentialul de cunostinte al cercetatorilor europeni, al inginerilor si tehnicienilor, printr-un sprijin sporit acordat instruirii, mobilitatii si accesului la infrastructura;

Ø      Sa mobilizeze si sa intareasca baza de cunostinte socio-economice, in vederea identificarii tendintelor si cerintelor economice si sociale, atat actuale cat si viitoare, pentru a contribui la asigurarea competitivitatii UE si a calitatii vietii cetatenilor.

b) SOCRATES II

Programul isi propune: sa intareasca sistemul educational la toate nivelele si sa faciliteze accesul la resursele educationale in Europa; sa promoveze cooperarea si mobilitatea prin schimburi intre institutii, sa dezvolte schimbul de informatie; sa incurajeze invatamantul deschis si la distanta, sa favorizeze recunoasterea diplomelor si a duratei studiilor in strainatate.

In cadrul programului SOCRATES exista doua tipuri principale de Actiuni:

        Actiuni centralizate - pentru care procedurile de depunere a cererilor, de selectie si contractare sunt efectuate de catre Comisie. In general, in cazul fiecarui proiect una dintre institutii are rolul de coordonator si este responsabila pentru proiect in fata Comisiei.

        Actiuni descentralizate - pentru care procedurile de depunere a cererilor, de selectie si contractare sunt efectuate de autoritatile nationale din tarile participante, asistate de Agentiile Nationale. In general, fiecare institutie implicata are o relatie directa cu Agentia Nationala din tara unde este situata. Activitatile care implica mobilitate individuala (pentru profesori, elevi, studenti etc.) sunt administrate de Agentia Nationala, fie direct cu persoanele implicate, fie indirect prin institutiile de invatamant la care persoanele respective lucreaza/studiaza.

c) TINERET

Programul YOUTH (TINERET) promoveaza mobilitatea, initiativa, relatiile interculturale si solidaritatea tinerilor din Europa. Tineri pentru Europa se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani si isi propune sa le ofere acestora o experienta concreta a statutului de cetatean European, incurajandu-i astfel sa devina mai activi.

d) LEONARDO DA VINCI II

Programul promoveaza:

     Dezvoltarea abilitatilor si competentelor tinerilor angajati in procesul de pregatire si instruire profesionala.

     Imbunatatirea calitatii si acces sporit la instruire permanenta, pentru a dezvolta capacitatea de adaptare si a face fata schimbarilor tehnologice si organizationale;

     Marirea contributiei pe care o are instruirea profesionala la inovatie, imbunatatind astfel nivelul de competitivitate si spiritul antreprenorial, in scopul crearii de noi locuri de munca; cooperare intre institutiile de instruire profesionala, inclusiv universitati si companii, in special IMM.

e) LIFE III

Obiectivul general al acestui program este sprijinirea implementarii si dezvoltarii politicilor de mediu si legislatiei UE, in special integrarea politicii de protectie a mediului in cadrul altor politici si dezvoltarea durabila in cadrul UE. Prin cele doua componente ale sale, LIFE-Environment si LIFE-Nature, programul finanteaza masuri de protectie a mediului si de conservare a habitatelor naturale, a faunei si florei salbatice.

f) CULTURA 2000

Acest instrument financiar, creat pentru o perioada de cinci ani (2000-2004), a oferit sprijin pentru proiectele de cooperare culturala in toate sectoarele artistice si culturale (arta dramatica, arte vizuale si plastice, literatura, patrimoniu, istorie culturala etc). Culture 2000 si-a propus sa incurajeze creativitatea si mobilitatea, accesul public la cultura, diseminarea artei si culturii, dialogul intercultural si cunostintele referitoare la istoria popoarelor europene. Programul se concentreaza asupra rolului culturii in integrarea sociala.