Metodele rapide de evaluare

Metodele rapide de evaluare

1. Concept. Avantaje. Dezavantaje. Limite. Conditii

Mai sunt denumite si metode bazate pe "Regula degetului mare", care este definita in American Heritage Dictionary ca "un principiu folositor, cu aplicabilitate larga, dar fara pretentia de a fi exact sau de incredere in orice situatie".[2]

The Oxford English Dictionary (citat in aceeasi lucrare), arata inca din definitie de unde provine: "O metoda sau procedeu derivat integral din practica sau experienta, fara nici o baza de cunostinte stiintifice; o metoda practica de aproximare".

Metodele rapide de evaluare sunt folosite in multe situatii: de exemplu, in tehnoredactare se stie ca pe o pagina scrisa cu text spatiat la doua randuri intra aproximativ 250 de cuvinte. Desigur ca numarul exact depinde de marimea fonturilor, a marginilor de pagina, de prezenta unor ilustratii sau tabele. Metodele rapide de evaluare se aplica intr-un mod foarte asemanator si in afaceri: ele afirma o anumita regula generala si apoi indica o serie de circumstante (limitari) care pot influenta marimea rezultatului sau scopul evaluarii sau care pot face chiar regula inaplicabila. Cu alte cuvinte, "regulile sunt facute pentru a fi incalcate".

Metodele de evaluare rapida sunt specifice afacerilor (intreprinderilor) mici si numai ramurilor, uneori chiar si numai zonelor, la care se refera. In principal, ele sunt folosite pentru a evalua companii in vederea vanzarii - cumpararii. Metodele de evaluare rapida, dupa cum le spune si numele, fac o evaluare rapida, nu neaparat exacta, a unei afaceri, mai mult pentru a da o imagine aproximativa asupra valorii acesteia. O alta obiectiune care se poate aduce acestui tip de metode de evaluare a afacerilor ar fi faptul ca se bazeaza numai pe informatii din trecut privind afacerile respective, precum si pe diferite cutume din ramura sau regiunea in care este localizata afacerea.

Limitele utilizarii acestor metode rapide de evaluare a afacerilor sunt reprezentate si de scopul evaluarii: ele nu se aplica in cazul evaluarilor pentru inregistrare contabila si raportare financiara, evaluarii aportului asociatilor, cotarea la bursa, tranzactii internationale, impunere fiscala, obtinerea de credite, privatizare sau (re)nationalizare, expertize judiciare, etc. rezumandu-se la evaluarea initiala a afacerii (intreprinderii) ca punct de plecare a negocierilor in vederea vanzarii - cumpararii intre particulari.

Tarile in care prin traditie au fost si inca mai sunt destul de folosite aceste metode de evaluare sunt Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si Franta, dar aplicabilitatea lor este tot mai restransa de indata ce IVSC[3] - Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare, a elaborat un standard special in acest domeniu, respectiv Standardul International de Practica in Evaluare 12 (GN 12), dupa cum se va arata mai departe.

Totusi, care sunt argumentele pentru care metodele rapide de evaluare sunt folosite inca pe scara larga in domeniul afacerilor? Apreciem ca aceste metode, pe langa aspectele de istorie, traditii si cultura implicate, prezinta si unele certe avantaje:

1. sunt operative, nu necesita mult timp pentru calculul valorii;
2. sunt simple, nu necesita calcule laborioase si nici informatii confidentiale (se bazeaza pe un minimum de informatii, in general publice: valoarea contabila, venit brut, profit net, etc.);
3. dau valori apropiate de valorile de piata ale afacerilor respective, pretul fiind determinat obiectiv;[4]
4. nu se asteapta ca ele sa dea o valoare riguros stabilita;
5. sunt spectaculoase, ofera o imagine destul de apropiata de realitate intr-un timp scurt;
6. se realizeaza cu costuri reduse, nefiind nevoie in general de interventia expertilor;
7. sunt neutre, nepartizane, nu tin partea nici uneia dintre partile implicate in tranzactie prin introducerea vreunor coeficienti arbitrari;
8. sunt transparente, verificabile si predictibile pentru oricare dintre parti;
9. reflecta diferentele dintre afaceri (intreprinderi) datorate vadului, zonei geografice, cutumelor si obiceiurilor locale, etc.;
10. fac parte din tezaurul de traditii, istorie si cultura economica a popoarelor respective, avand o larga raspandire.

Datorita acestor certe avantaje, intermediarii de afaceri le folosesc pentru a-si ajuta clientii sa-si stabileasca un pret de vanzare pentru afacerile lor, in general reduse ca dimensiuni si complexitate.

Cele mai importante tipuri de metode de evaluare rapida sunt:

Multiplu de venit brut anual;

Multiplu de venit net anual (sau cash flow - trezoreria neta, EBITDA = profitul inaintea scaderii dobanzilor, impozitelor, deprecierii si amortizarii);[5]

Multiplu de valoare contabila (din bilant);

Multiplu al valorii unei unitati de productie sau venit (salariati, camere, locuri la mese, abonati, etc.).

Bazandu-se foarte mult pe date din evidentele contabile, rezultatele acestor metode de evaluare au o relevanta cu atat mai mare cu cat evidentele contabile sunt conduse cu mai multa acuratete (corectitudine), iar economia si cadrul legislativ financiar - contabil si fiscal sunt mai stabile. De asemenea trebuie avuta in vedere si respectarea celorlalte cerinte care pot conduce la calcularea unei valori de piata (a se vedea si notele de subsol nr. 3 si 10). Altfel, folosirea unui multiplicator unic nu are nici o semnificatie.

Cu cat o economie este mai stabila, mai diversificata si mai avansata, ea produce mai multe tranzactii de vanzare - cumparare cu afaceri (intreprinderi) si ca atare apar tot mai multe metode de evaluare rapida a acestora, mai relevante, mai fiabile si mai credibile.

2. Metodele bazate pe multiplu de venit

Cel mai apropiat cadru teoretic si metodologic pentru aceste metode este constituit de metoda fluxului de numerar actualizat (DCF - Discounted Cash Flow) deoarece aceasta cuantifica valoarea viitoare a veniturilor (si deci a valorii) afacerii folosind veniturile prezente (capitalizare), sau arata valoarea prezenta a unui flux viitor de numerar (actualizare). Acelasi lucru face si o metoda rapida de evaluare bazata pe multiplicarea venitului actual, numai ca in locul unei rate procentuale de capitalizare/actualizare, ea foloseste un multiplicator.

Primul pas in utilizarea unui multiplicator de venituri este similar primei etape a aplicarii metodei DCF: alegerea bazei de calcul, a tipului si marimii castigului care urmeaza a fi multiplicat. Probabil ca cea mai buna baza de calcul a castigurilor este fluxul de numerar (trezoreria neta), dar nu intotdeauna avem toate informatiile pentru a-l calcula exact. De aceea, pentru ca fluxul de numerar nu este imediat vizibil in raportarile financiare ale intreprinderilor mici[6], metodele rapide de evaluare in diferite domenii trebuie sa gaseasca si sa utilizeze o alta baza de calcul. In general, este indicat sa se foloseasca venitul net curent sau istoric, sau castigul (profitul) inaintea scaderii dobanzii si impozitelor (EBIT) sau EBITDA pentru aproximarea fluxurilor de numerar. Daca se evalueaza o intreprindere in care proprietarul are un salariu exagerat de mare si/sau isi acorda si alte avantaje mari in plus fata de salariu (autoturism de serviciu, asigurari de sanatate, prime, etc.) va trebui sa efectuam niste ajustari pentru a face aceste venituri comparabile cu cele din alte intreprinderi din acelasi domeniu.

Un al doilea pas este alegerea dimensiunii multiplului care va fi aplicat tipului de venit selectionat. Acest multiplu va fi ales in functie de gradul de risc al afacerii, la fel ca in situatia in care am alege cota de risc din rata de capitalizare sau actualizare a metodei DCF. In general, valoarea multiplicatorilor este cuprinsa in intervalul 3 - 5 ori, care coincide cu o rata a profitului de 33% pe an pentru un castig multiplicat de 3 ori, sau cu o rata a profitului de 20% pe an pentru un castig multiplicat de 5 ori. Acestea aproximeaza ratele de capitalizare sau actualizare care ar putea deriva dintr-o constructie teoretica mult mai sofisticata, cum ar fi metoda DCF. Putem privi astfel marimea acestor multiplicatori si din unghiul de vedere al duratei preconizate de investitor pentru a-si recupera investitia: de exemplu, un investitor care a platit pentru o afacere de 5 ori profitul ei net, se asteapta sa-si recupereze investitia facuta in 5 ani.

3. Efectuarea de ajustari

In mod teoretic, multiplii de venituri brute sunt fara relevanta pana nu transformam veniturile brute in profituri nete. Trebuie astfel avut in vedere ca proprietarii afacerilor mici adeseori incearca sa reduca profitul pentru a plati impozite mai mici, astfel ca marimea profiturilor lor nete nu reflecta adevarata profitabilitate a intreprinderii respective. De aceea, se poate folosi metoda de evaluare prin multiplicarea veniturilor brute in locul profiturilor nete in ramurile in care nevoia de capital este scazuta iar structura costurilor este similara, cum ar fi firmele de evidenta, consultanta, audit si expertiza contabila, de avocatura, etc. pe considerentul ca toate firmele de acest gen sunt structurate la fel, iar venitul este un indicator destul de relevant pentru calculul valorii lor. Ar fi dificil sa se calculeze valoarea folosind profitul net, pentru ca acesta este tinut la cote reduse, asa ca nu reflecta castigurile viitoare reale ale unui investitor. Daca vom incerca totusi sa calculam valoarea firmei respective folosind profiturile nete sau trezoreria neta, ajustarile ar fi foarte numeroase si foarte laborioase si am ajunge de fapt la metoda DCF. Astfel am anula marele avantaj al metodelor rapide de evaluare - timpul redus de obtinere a rezultatului evaluarii.

Chiar atunci cand anumite ramuri adopta metode rapide specifice de evaluare, rezultatele nu sunt identice deoarece se pot utiliza coeficienti diferiti de multiplicare. Daca luam din nou exemplul domeniului serviciilor contabile, factorii de multiplicare a venitului brut variaza intre 100 - 150% in zona superioara si 90 - 110% in zona de jos. Astfel, depinzand de coeficientul de multiplicare ales, o firma cu un venit brut anual de 800.000 euro poate fi evaluata oriunde intre 720.000 si 1.200.000 euro. De aceea, este necesar in continuare sa utilizam rationamentele profesionale privind natura si ratele riscurilor firmei respective fata de alte firme din ramura, sa luam in calcul factorii economici locali si nationali, localizarea din punct geografic a afacerii, factorii principali de succes in ramura respectiva, etc.

Indiferent de folosirea venitului brut sau profitului net la multiplicare, se calculeaza valoarea totala a intreprinderii, care include activele imobilizate corporale si necorporale (in special fondul comercial / goodwill). Aceasta regula nu este valabila atunci cand compania are active corporale importante dar care nu sunt utilizate in realizarea de venituri, cum ar fi proprietatile imobiliare care nu au legatura cu exploatarea. In acest caz, aceste active imobilizate trebuie evaluate separat si apoi valoarea lor adaugata la valoarea firmei calculata prin metoda rapida. Daca folosim o metoda bazata pe multiplicarea profitului net, trebuie ajustata valoarea cheltuielilor prin adaugarea cheltuielilor cu chiria la valoarea pietei, ceea ce va reduce cuantumul profitului net, apoi se aplica multiplicatorul, si la final se adauga valoarea proprietatii.

Pentru a contrabalansa riscul de a aplica niste coeficienti medii la un venit / profit inscris in bilant fara a cunoaste situatia reala (care poate fi foarte diferita de la un caz la altul), mai trebuie facute cercetari privind activitatea, personalul, patrimoniul si afacerile intreprinderii respective in vederea efectuarii unor eventuale ajustari de valoare. Aspectele pe care trebuie insistat sunt: profitabilitatea reala a afacerii si evolutia ei in ultimii 3 - 5 ani pe fiecare an in parte; existenta diferitelor datorii (credite, furnizori, impozite, salarii, etc.); pierderea in ultima vreme a unor angajati importanti; existenta unei conjuncturi puternic nefavorabile in domeniul sau zona de predilectie a afacerii; existenta in patrimoniu a unor active imobiliare de mare valoare; adaugarea la profitul net, in vederea reintregirii acetuia, a unor salarii sau compensatii exagerate pe care si le-au acordat proprietarii, etc.

Urmare acestor analize, se poate ajusta fie baza de calcul (venitul brut sau profitul net), fie marimea multiplicatorului. Deoarece baza stiintifica a acestor metode este destul de redusa, capata un rol extrem de important informare, analiza, rationamentul profesional, bunul-simt si intuitia evaluatorului. 

4. Alte metode rapide de evaluare

Valoarea contabila este reprezentarea istorica a averii proprietarului (a valorii intreprinderii - V), care se calculeaza prin scaderea datoriilor (D) din totalul activului (A), rezultand activul net contabil (ANC) sau capitalul propriu (C): V = ANC = C = A - D.

Valoarea contabila cuprinde toate profiturile nete ale anilor trecuti, daca firma n-a platit proprietarilor dividende. Astfel, in functie de plata dividendelor, se poate folosi valoarea contabila (activul net contabil) la evaluare cu multiplicator (daca s-au platit dividende) sau fara multiplicator (daca nu s-au platit dividende).

Problema valorii contabile este ca ea nu reflecta neaparat valoarea de piata si nici valoarea fondului de comert (goodwill) generat intern de afacere.

Ca variante ale utilizarii metodei multiplului de venit brut, sunt metoda multiplului venitului realizat de o unitate de productie (camera in industria hoteliera) sau a metodei multiplului profitului net realizat de un lucrator (soferul de camion), ca o evidentiere a rolului si importantei speciale a unor factori de care depinde succesul afacerii in diferite ramuri.

O metoda rapida de evaluare poate fi considerata si metoda de evaluare a marcii, elaborata de specialistii firmei Interbrand Group PLC London, denumita "Metoda multiplului profitului net istoric"

5. Sursele de provenienta a metodelor rapide de evaluare

De unde provin toate aceste metode rapide de evaluare? Asociatiile patronale si organizatiile profesionale aduna date privind tranzactionarea afacerilor (intreprinderilor) in ramurile lor si pe baza acestora au pus la punct metode de evaluare ca algoritmi care sa fie de ajutor membrilor lor ca acestia sa-si stabileasca mai usor preturi de tranzactionare a afacerilor lor.

Deoarece proprietarii si intermediarii de afaceri pot folosi metodele rapide de evaluare pentru a-si estima si compara valorile diferitelor companii cu un minimum de informatii relativ usor accesibile, metodele rapide de evaluare s-au raspandit foarte mult, devenind standard de evaluare in multe ramuri.

Metodele rapide de evaluare sunt peste tot si parca vin din toate directiile. Unele sunt niste traditii venite din vechime ca folclorul sau legendele urbane, fara baza stiintifica, altele provin direct din zona cyber - space. Multe organizatii patronale, comerciale, profesionale aduna informatii privind tranzactiile derulate si stabilesc pe baza lor asemenea metode de evaluare. Intermediarii de afaceri au si ei bazelor lor de date pe care le folosesc pentru a elabora noi metode de evaluare sau pe care le pun la dispozitia unor firme de consultanta sau institute de cercetare in domeniul afacerilor in acelasi scop.

S-a ajuns astfel la existenta a peste 1.000 metode de evaluare rapida din peste 350 de domenii.[9]

6. Rolul intermediarilor de afaceri

Intermediarii in afaceri lucreaza in stransa legatura atat cu vanzatorii, cat si cu cumparatorii de afaceri, pentru a le facilita realizarea tranzactiilor. Astfel, pe vanzator, intermediarul il ajuta sa-si determine valoarea afacerii (intreprinderii) sale si dezvolta pentru acesta un plan de marketing pentru a-i identifica potentialii cumparatori. Cand un client (potential cumparator) face o oferta de cumparare, intermediarul negociaza cu acesta pretul de vanzare si celelalte conditii ale contractului de vanzare - cumparare si il ajuta pe cumparator sa obtina finantare.

Intermediarii de afaceri adauga valoare tranzactiei si afacerii in mai multe feluri:

1. elaborarea si punerea in aplicare a planului de marketing pentru gasirea si selectionarea cumparatorilor, ceea ce reprezinta o activitate mare consumatoare de timp;
2. evaluarea cat mai corecta a afacerii prin una din metodele prezentate in acest capitol;
3. experienta, baza de date a unor tranzactii similare si contactele lor le confera accesul la cunoasterea profunda a pietei, prin aceasta ei reusind sa identifice mai multi cumparatori competitivi si astfel sa obtina un pret de vanzare mai bun.

Costurile acestei activitati de intermediere in efectuarea de tranzactii cu afaceri (intreprinderi) sunt:

1. Un onorariu intre 6 - 10% din pretul de tranzactie a afacerii (o alta metoda rapida de evaluare!);
2. O taxa pentru efectuarea evaluarii initiale si pentru intocmirea si aplicarea planului de marketing,

ceea ce poate conduce la un cost total pentru vanzator intre 5.000 - 10.000 dolari,[10] care se poate include in si recupera prin pretul de vanzare.

7. Exemple practice de metode rapide de evaluare:

Tabelul nr. 1

Sinteza unor metode rapide de evaluare

• *FFE (Furniture, Fixtures and Equipment) = mobilier, mijloace fixe, echipamente.
• **SDC (Seller s Discretionary Cash flow) = suma pe care proprietarul o retine pentru sine din incasari.

8. Standardul International de Practica in Evaluare 12 (GN 12)

Pentru evaluarea acestor afaceri mici, exista un standard international special: Standardul International de Practica in Evaluare 12 - GN 12, denumit "Evaluarea proprietatii specializate generatoare de afaceri (PSGA)". In conditiile globalizarii (chiar in trepte, asa cum ar fi cazul cu formarea Uniunii Europene, de exemplu), aplicarea metodelor prevazute de acest standard tinde sa inlocuiasca utilizarea metodelor rapide de evaluare, asa cum au fost prezentate in acest capitol, datorita limitelor si dezavantajelor lor, prezentate mai sus.

Astfel, GN 12 prevede ca acest standard este orientat exclusiv spre evaluarea PSGA - urilor, dar trebuie utilizat in concordanta si cu prevederile altor standarde internationale de evaluare, cum ar fi:

GN 1: Evaluarea proprietatii imobiliare;

GN 3: Evaluarea instalatiilor, masinilor si echipamentelor;

GN 4: Evaluarea activelor necorporale;

GN 5: Evaluarea bunurilor mobile;

GN 6: Evaluarea intreprinderii;

GN 9: Analiza fluxului de numerar actualizat.

De asemenea, evaluarea PSGA intra si sub incidenta standardului international de evaluare IVS 1 - Valoarea de piata ca baza de evaluare, iar daca scopul este inregistrarea valorii PSGA in raportarile financiare, atunci se aplica si prevederile standardului international de aplicatii pentru raportarea financiara IVA 1 - Evaluarea pentru raportarea financiara.

PSGA sunt considerate ca afaceri individuale (in sine) si, in mod curent, sunt evaluate pe baza profitului lor potential, inainte de dobanda, impozit, depreciere si amortizare (EBITDA), pentru a reflecta activitatea unui operator de eficienta rezonabila, cel mai adesea folosind metoda DCF sau utilizand o rata de capitalizare aplicata la EBITDA.

Profitul suplimentar generat de PSGA, peste asteptarile pietei, si care poate fi atribuit managerului afacerii,[12] nu va fi inclus. Situatia specifica a managerului, referitoare la pozitia fiscala, politica de amortizare, costul capitalului imprumutat si capitalul investit in afacere nu este luata in considerare in stabilirea unei baze comune de comparatie pentru proprietati diferite si cu management diferit.

Chiar daca tehnicile si conceptele sunt similare cu cele utilizate in mod frecvent pentru evaluarea unor afaceri, in adevaratul sens al cuvantului, cu amendamentul ca evaluarea PSGA nu tine seama de obligatiile fiscale, politica de amortizare, costul capitalului imprumutat si capitalul investit in afacere, evaluarea PSGA se bazeaza pe alte date de intrare comparativ cu cele care fundamenteaza, in mod uzual, evaluarea unei intreprinderi.

Rezultatele evaluarii pot fi impartite intre diferitele active componente ale PSGA in vederea raportarii financiare, a stabilirii impozitului pe proprietate sau, cand se cere aceasta, in scopul creditarii proprietatii.

9. Evaluarea activelor necorporale prin metodele rapide

Activele imobilizate necorporale sunt evaluate prin metodele rapide in doua moduri:

1. Direct si individual; sau:
2. Indirect si global, in cadrul ansamblului afacerii/intreprinderii.

a. In primul caz, activele necorporale sunt evaluate individual sau valoarea intreprinderii este reprezentata de valoarea acestora, sau valoarea lor contribuie in mod decisiv la stabilirea valorii totale a intreprinderii.

In situatia dealerilor de automobile (pozitia 5 din tabelul 4.1), una din cele doua metode de evaluare a afacerii stabileste valoarea acesteia prin prisma goodwill-ului ei, calculat ca o suma reprezentand de 1 - 3 ori profitul brut al afacerii (EBT).

Cabinetele de avocatura (pozitia 14 din tabelul nr.1)

Magazinele de desfacere a bauturilor alcoolice (pozitia 14 din tabelul 4.1) sunt evaluate prin doua metode rapide, din care una tine seama si de valoarea licentei de desfacere a bauturilor alcoolice, calculata prin costul acesteia. Astfel, valoarea acestui tip de magazine este calculata prin insumarea dublului sumei pe care proprietarul o retine anual pentru sine (SDC), costului licentei si valorii stocului.

b. Prin acest mod de evaluare se recunosc in mod implicit activele necorporale ale afacerii in totalul valorii acesteia, indiferent daca apartin exclusiv afacerii sau sunt legate si de personalitatea managerului, personalului, etc. care ramane sa lucreze pe mai departe in intreprinderea vanduta respectiv achizitionata.

10. Concluzii

Chiar daca aceste metode rapide de evaluare nu au un solid fundament stiintific, ele au capatat o asemenea raspandire, utilitate, aplicabilitate si importanta, incat nu se mai poate face abstractie de ele. Pentru proprietarii de firme, evaluatori, intermediarii de afaceri, grupurile patronale, comerciale sau profesionale, firmele de consultanta, evaluatorii profesionisti, institutele de cercetari, profesori, etc. ele au o mare valoare si relevanta, si de aceea nu trebuie desconsiderate.

Aceste metode pot oferi o imagine destul de exacta asupra unei afaceri, ca un punct de pornire pentru planificarea tranzactiei. Desigur ca aceste metode trebuie coroborate si cu alte metode, ele insele avand nevoie, dupa cum am aratat, de analize aprofundate, ajustari si interpretari pentru fiecare caz in parte.

De asemenea, aceste metode pot constitui la randul lor alternative pentru verificarea fiabilitatii rezultatelor obtinute de alte metode de evaluare.

Un alt avantaj, destul de important, al metodelor rapide de evaluare, este acela ca nu intra in coliziune cu prevederile Standardelor Internationale de Evaluare, ele putand fi asimilate metodelor care produc valori de piata, bazandu-se pe comparatii de piata si pe multiplicarea veniturilor sau profiturilor (asemanator DCF, dupa cum am aratat). Totusi, pentru recunoasterea si fiabilitatea lor, aceste metode de evaluare trebuie aplicate intreprinderilor tranzactionate pe o piata activa.[13]

Fiabilitatea si exactitatea lor nu este insa atat de inalta incat sa poata fi folosite pentru scopurile inregistrarii in contabilitate, intocmirii raportarilor financiare, cotarii la bursa, tranzactiilor internationale, obtinerii de credite bancare, evaluarii aporturilor asociatilor, privatizarii sau (re)nationalizarii, evaluarii in scop judiciar sau fiscal etc., unde trebuie folosite metode mai precise. Aria lor de aplicabilitate este evaluarea afacerilor (intreprinderilor) mici in vederea vanzarii - cumpararii acestora intre particulari.

In concluzie, importanta acestor metode rapide de evaluare a afacerilor si intreprinderilor rezida in trei aspecte importante:

Teoretic: au importanta istorica;

Metodologic: sunt simple si rapide;

Practic: pot fi utile companiilor romanesti care achizitioneaza firme mici in Marea Britanie, SUA, Franta, etc.

In ceea ce priveste Romania, pentru extinderea aplicarii acestor metode rapide de evaluare, este necesara stabilizarea economiei, reducerea inflatiei, tinerea corecta a contabilitatii, marirea numarului de tranzactii de vanzare - cumparare cu afaceri (intreprinderi) si indeplinirea criteriilor de piata activa (in sensul IAS 38, prezentate mai sus).

Bibliografie

1. International Valuation Standards Committee: Standarde Internationale de evaluare (editia a VII-a), Editura ANEVAR, Bucuresti, 2005;
2. Isfanescu, Aurel; Robu, Vasile; Anghel, Ion; Tutu, Anca: Evaluarea intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1999;
3. Smith Linton, Heather: Business Valuation. Proven Methods to Easily Determine the True Value of Your Business (Evaluarea afacerii. Metode verificate pentru determinarea rapida a valorii adevarate a afacerii dumneavoastra), Editura Adams Media / F + W Publications Company, Avon, Massachussetts - USA, 2004;
4. Stan, Sorin V.; Anghel, Ion; Gruzsniczki, Veronica: Capitalul intelectual al intreprinderii. Evaluarea proprietatii intelectuale si a altor active necorporale, Editura IROVAL Bucuresti si Editura Universitatii "Petru Maior" Targu Mures, 2006.