NOTIUNI GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

NOTIUNI GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL

PRODUCTIEI

Orice disciplina se distinge nu numai printr-un obiect sau domeniu de studiu, ci si printr-un si stem concret de legi si metode proprii de cercetare. Aceste coordonate definitorii le putem descifra insistand asupra conceptelor fundamentale, si asupra unei logici a problemei respective.

Managementul este un termen imprumutat din limba engleza desemnand comandamentul sau arta de a conduce o intreprindere. Managementul pune accent pe organizarea si gestiunea intreprinderii, regrupand in realitate ideea de conducere, de organizare si de gestiune intr-o formatie specifica ce trebuie sa domine conceptele si activitatile economice si sa asigure functionarea si dezvoltarea intreprinderii in conditiile obiectivelor stabilite.

Managementul modern presupune concentrarea actiunilor si cautarea consumului. Acest nou management este pe cale sa parcurga o noua faza a evolutiei sale, datorita aparitiei managementului post industrial. Managementul post industrial este legat de evolutia economica a ultimilor ani care cuprinde tertializarea activitatii, mondializarea economiei, mutatia serviciilor.

Noua logica a managementului bazata pe cuplul tehnologie inalta - servicii, o va lua inaintea cuplului productie - consum, de masa.

Rationalitatea si calculul isi vor pierde din importanta in raport cu mobilizarea resurselor umane.

1.2. INTREPRINDEREA DE PRODUCTIE INDUSTRIALA - OBIECT AL MANAGEMENTULUI PRODUCTIEI

Agentul economic industrial reprezinta veriga autonoma a industriei, care dispune de un patrimoniu corespunzator pentru desfasurarea de activitatii productive, in cadrul si stemului integrat al relatiilor de piata, cu scopul asigurarii unui anumit grad de profitabilitate a capitalului investit. Intreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei nationale.

Privita in ansamblul ei, intreprinderea este utilizatoare de resurse, cat si sursa de bogatii si detinatoare de puteri economice. Exista mai multe definitii ale intreprinderii, functie de accentul care se pune pe diferite aspecte caracteristice cum ar fi: realizarea de profituri, combinarea factorilor de productie.

Intreprinderea constituie un si stem care cu ajutorul mijloacelor fixe si umane produce bunuri si servicii destinate vanzarii fiind organizata printr-un centru de decizie care dispune de o anumita autonomie.

Intreprinderea are ca scop principal fabricarea de bunuri sau furnizarea de servicii pentru a satisface cerintele pietei existand un context rational economic, client - furnizor, in care intreprinderea poate juca alternativ unul sau altul din aceste roluri (a se vedea Anexa nr.1).

Intreprinderea reprezinta o unitate de baza a economiei nationale care dispune de resurse fizice, umane, financiare pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru realizarea procesului de productie pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vederea obtinerii de bunuri, a executarii de lucrari si

" O intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza: unitate tehnico - productiva, unitate organizatorico - administrativa, unitate economico - sociala."

Unitatea tehnico - productiva este determinata de faptul ca intreprinderea industriala dispune de un complex de mijloace de productie ( cladiri, masini, utilaje) in anumite raporturi cantitative si calitative astfel determinate incat sa asigure o activitate ritmica conform obiectivului stabilit in conditiile folosirii complete a potentialului productiei de care dispune, in raport cu cerintele pietei interne si externe. Unitatea tehnico - productiva se poate prezenta sub doua aspecte de baza:

• omogenizarea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate in executarea anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora, in acest caz se folosesc utilaje cu aceleasi destinatii tehnologice, forte de munca de aceeasi calificare, organizarea este asemanatoare (exemplu: turnatorii, tesatorii);
• unitati de productie unde se desfasoara procese omogene din punct de vedere tehnologic (exemplu: intreprinderi constructoare de masini, intreprinderi de prelucrare a lemnului).

Unitatea organizatorico - administrativa se concretizeaza in faptul ca intreprinderea, inca de la infiintare, isi stabileste un obiect al activitatii, i se da un sediu, o denumire, dispune de un complex de mijloace de productie, de conducere proprie, de un cadru organizat.

Unitatea economico - sociala se caracterizeaza prin aceea ca intreprinderea de la infiintare este inzestrata cu mijloace fixe si circulante proprii, are un plan propriu, un cont de decontare la banca si beneficiaza de credite bancare, are relatii economice, financiare si juridice cu alte unitati.

Intreprinderea, ca unitate economico - financiara, poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbita prin divizare totala sau partiala sau poate sa-si modifice obiectul activitatii, denumirea si sediul.

1.3. ATRIBUTIILE MANAGEMENTULUI

PRODUCTIEI

Managementul productei este subordonat directorului general al inteprinderii si indruma, conduce si raspunde de activitatea de productie a fabricilor (sectiilor) si atelierelor, avand urmatoarele atributii:

asigura desfasurarea activitatii compartimentelor functionale din subordinea realizarii programelor de fabricatie si a repararii dotarilor;

ia masuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si tehnologiei cu privire la programarea, pregatirea si urmarirea productiei (cum ar fi gradul de utilizare a capacitatilor de productie, incarcarea utilajelor, utilizarea suprafetelor de productie);

adopta masuri pentru ridicarea nivelului profesional al muncitorilor si personalului tehnic - ingineresc si economic;

indruma activitatea de documentare tehnico - economica a personalului din compartimentele ce le coordoneaza.

Principalele activitati ale intreprinderii sunt:

a) Atributii in elaborarea, fundamentarea si urmarirea programelor de productie:

- elaboreaza propuneri de programe, asigurand utilizarea integrala a capacitatilor de productie;

- se preocupa de valorificarea superioara a materiilor prime si materialelor, combustibililor si energiei,

- urmareste aprecierea rezultatelor cercetarii stiintifice in scopul introducerii si promovarii progresului tehnic,

- urmareste imbunatatirea utilizarii fondurilor fixe,

- stabileste pe subunitati sarcinile ce le revin si masurile necesare pentru realizarea lor.

b) Atributii in domeniul programarii, lansarii, urmaririi productiei:

- asigura indeplinirea ritmica si integrala a programului conform termenelor de livrare stipulate in contract;

- urmareste si stabileste masuri pentru utilizarea optima a capacitatii de productie;

- calculeaza principalii parametrii ai programarii (lotul optim si durata ciclului de fabricatie).

c) Atributii in domeniul proiectarii tehnologice, SDV-uri, autoutilitari:

- propune teme pentru retehnologizarea proceselor de productie;

urmareste elaborarea documentatiei de pregatire a fabricatiei,

- urmareste elaborarea normelor de consum pentru materii prime, materiale, combustibili, energie,

- asigura si urmareste conditiile de desfasurare a activitatii de investitie, proiectare SDV-uri.

d) Atributii in domeniul investitiilor si constructiilor:

- elaboreaza propuneri de investitii;

- asigura documentatia tehnico - economica necesara planificarii si realizarii investitiilor;

- face propuneri de rezolvare a lipsurilor constatate in documentatie si lucrarile de investitie aferente.

e) Atributii in domeniul organizarii conducerii productiei si a muncii, a fluxurilor de fabricatie si calculul de capacitatii: ia masuri pentru aplicarea celor mai moderne si eficiente metode de organizare, programare si urmarire a productiei, de optimizare a fluxurilor de fabricatie, perfectionarea proceselor de munca, intretinere si reparatii ale mijloacelor fixe, transportului si asigura extinderea si generalizarea acestora, asigura aplicarea studiilor si proiectelor de organizare, de calcul a capacitatilor de productie, de evidentiere a locurilor inguste si disponibile.

f) Atributii in domeniul productiei: asigura realizarea sarcinilor de cooperare in productie cu alte fabrici sau sectii:

- stabileste masuri pentru realizarea de produse de calitate superioara;

- asigura functionarea, folosirea rationala, intretinerea si repararea mijloacelor fixe cu respectarea riguroasa a normelor acestora.

g) Atributii in domeniul aprovizionarii - colaborarii - desfacerii:

face propuneri pentru fundamentarea planului de aprovizionare tehnico - materiala; - urmareste asigurarea bazei materiale necesare realizarii in bune conditii a sarcinilor de plan;

- raspunde de realizarea produselor la termenul prevazut si in conditiile prevazute in contract;

- asigura utilizarea corespunzatoare a mijloacelor de transport din dotare si ia masuri pentru optimizarea transporturilor.

h) Atributii in domeniul financiar - contabil si analiza economice:

elaboreaza propuneri de planuri de credite, stabileste nivelul minim al stocurilor de materii prime, materiale, produse si alte elemente ale mijloacelor circulante si urmareste incadrarea in acest nivel;

- organizeaza si conduce contabilitatea, intocmeste bilantul contabil si si tuatia principalilor indicatori economico - financiari si modul de calcul al acestora, determina modul de calcul al preturilor si tarifelor;

- urmareste inventarierea bunurilor aflate in patrimoniul intreprindeii si ia masuri corespunzatoare potrivit legii.

i) Atributii in domeniul activitatii de personal - salarizare:

organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, promovarea personalului potrivit cerintelor stabilite pentru fiecare loc de munca in limitele competentelor acordate, stabileste necesarul de personal pe meserii si specialitati;

- asigura salarizarea personalului conform criteriilor de salarizare stabilite de catre intreprindere.

1.4. FUNCTIILE MANAGERIALE ALE

INTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

Functia reprezinta un grup cuprinzator de activitati cu caracter omogen ce se conditioneaza reciproc, care revin unui grup de salariati dintr-o unitate economica, organizate pe compartimente de munca specializate, potrivit structurii organizatorice concrete adoptate de intreprinderile industriale.

Orice agent economic indeplineste urmatoarele functii manageriale:

a) Managementul prospectiv si de prognozare consta in desfasurarea urmatoarelor activitati:

- studii de fezabilitate, studii de fiabilitate a produselor proiectate, studii si cercetari stiintifice aplicative, studii si proiecte pentru solutii alternative;

- elaborarea programelor de dotari, modernizari, extinderi, investitii si rentabilitate.

b) Managementul tehnico - productiv este cea mai importanta functie, cuprinde urmatoarele activitati:

- programarea, pregatirea si punerea in functiune a investitiilor;

- programarea si executarea reparatiilor;

- pregatirea, programarea, lansarea si urmarirea productiei;

- desfasurarea productiei in conformitate cu tehnologiile stabilite, asigurarea folosirii cat mai rationale a capacitatilor de productie existente;

- autodotarea;

- organizarea controlului tehnic de calitate;

- buna organizare a proceselor de baza auxiliare si de deservire, gospodarirea judicioasa a resurselor etc.

c) Managementul relatiilor de piata are in vedere un grup de activitati legate de: prospectarea, identificarea si contractarea resurselor, aprovizionarea emergo-materiala;

- asigurarea portofoliului de comenzi;

- desfacerea productiei;

- restructurarea ofertei in functie de studiile de piata;

- studiul de marketing pentru produsele proprii.

d) Managementul gestionar al resurselor si rezultatelor consta in:

- introducerea si modernizarea evidentei,

- aplicarea principiilor gestiunii economice in activitatea unitatilor de productie si urmarirea respectarii cu strictete a acestor principii;

- urmarirea costurilor programate pe relatia input-output si identificarea cailor de sporire a profitabilitatii capitalului investit, utilizarea eficienta a creditului bancar.

e) Managementul fortei de munca are in sfera sa de cuprindere:

- raportul de forta de munca - productivitate;

- programarea si recrutarea fortei de munca, selectia, testarea, aprecierea performantelor si promovarea;

- salarizarea si recompensele;

- relatiile administratiei cu personalul;

- regulamentul salariatilor.

O determinare exacta a acestor functii, in practica, nu este posibila datorita faptului ca de cele mai multe ori, activitatile unei functii se interfereaza cu activitatile alteia.

1.5. PROCESUL DE PRODUCTIE

Functia de baza a intreprinderii industriale este aceea de a produce bunuri materiale necesare societatii. Se realizeaza prin desfasurarea procesului de productie.

Prin proces de productie se intelege totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor indreptate cu ajutorul mijloacelor de munca asupra obiectelor muncii in vederea transformarii lor in bunuri materiale, lucrari sau servicii destinate consumarii in conditiile mecanismelor economiilor de piata.

Productia reprezinta :

"(1) actul de combinare a factorilor de productie forta de munca, capital etc. de catre firme, in scopul producerii de bunuri si servicii. Relatia dintre intrari si iesiri, din punct de vedere fizic, material, este data de functia de productie, iar din punct de vedere al costului, este data de functia costului;

(2) o activitate socialmente organizata pentru a crea bunuri si servicii in cursul unei perioade date."⁾

Rolul principal in structura procesului de productie il detine procesul de munca, acela prin care omul actionand cu mijloacele de munca asupra obiectelor muncii, le transforma in bunuri materiale necesare consumului productiv sau neproductiv.

Subdiviziunile procesului de productie

Subdiviziunile procesului de productie sunt:

- operatia - se executa fara intermitente asupra obiectelor muncii de catre un lucrator din aceeasi formatie, pe un anumit loc de munca, prevazut cu mijloace de munca in cadrul aceleiasi tehnologii si care nu da o productie finita;

- faza - parte a operatiei prin care obiectele muncii sufera o si ngura transformare tehnologica prin folosirea acelorasi unelte de munca si aceluiasi regim tehnologic;

- trecerea - actiunea repetata care se executa asupra aceluiasi obiect al muncii, pe locul de munca;

- miscarea - consta in deplasarea asupra uneltelor de munca si obiectelor muncii prin luarea de contact sau desfasurarea executantului;

- manuirea - reprezinta un grup de miscari ale executantului indreptate spre un scop dinainte stabilit.

Clasificarea proceselor de productie

Clasificarea proceselor de productie se realizeaza dupa mai multe criterii si anume:

A. Dupa gradul de participare a lor la transformarea obiectelor muncii in produse finite deosebim:

a) Procese de baza - prin efectele lor contribuie la obtinerea acelor produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii intreprinderii;

Procesele de baza la randul lor, pot fi:

a₁. Procese de baza pregatitoare - au ca scop pregatirea materialele sau asigurarea pieselor sau semifabricatelor necesare prelucrarii propriu-zise;

a₂. Procese de baza prelucratoare - folosesc componentele din primele procese efectuand operatii necesare conforme cu tehnologia abordata;

a₃. Procese de baza de montaj, de finisare - asigura obtinerea in forma a produselor;

b) Procese auxiliare - prin ele se obtin produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurarea a proceselor de baza;

c) Procese de deservire - au ca scop executarea unor servicii care nu constituie activitati de baza ale intreprinderii, dar care contribuie la buna desfasurarea a proceselor de baza si auxiliare.

B. Dupa gradul de inzestrare tehnica a intreprinderii, exista:

a) Procese manuale - sunt acelea in care muncitorul actioneaza in mod direct sau cu ajutorul sculelor asupra obiectelor muncii, in vederea transformarii lor in produse finite;

b) Procese manual - mecanice, o parte din operatii se executa cu mijloace mecanice, iar o alta parte din operatii se executa manual;

c) Procese mecanice - operatiile se efectueaza mecanizat, muncitorul fiind acela care conduce in mod direct functionarea diferitelor masini si utilaje;

d) Procese automate - ansamblul operatiilor se face mecanizat muncitorii si operatorii urmaresc si supravegheaza functionarea automatizata a masinilor, utilajelor si instalatiilor;

e) Procese de aparatura - se realizeaza in instalatii recipiente compact capsulate (procese cu caracter chimic, fizic, termochimic).

C. Dupa modul de obtinere a produselor finite din materia prima, deosebim:

a) Procese directe - sunt acelea in care produsul finit se obtine din prelucrarea succesiva a unei materii prime de baza;

b) Procese analitice - se porneste de la o anumita materie prima de baza si prin procese adecvate se obtine o mare varietate de produse finite;

c) Procese si ntetice - produsul finit se obtine ca urmare a prelucrarii unui numar de materii prime si materiale.

D. Dupa gradul de periodicitate, avem:

a) Procese periodice - sunt procese de executie a produselor in serie, sau in masa;

b) Procese neperiodice - sunt acele produse in care se fabrica produse unicate.

E. Dupa natura tehnologica a operatiilor efectuate:

a) Procese cu caracter chimic - sunt procese care se efectueaza in instalatii capsulate, sunt procese in care au loc reactii chimice, fizice, termochimice, electrochimice;

b) Procese de schimbare a configuratiei sau a formei;

c) Procese de asamblare - au loc prin sudura, nituire, cand se asambleaza semifabricate;

d) Procese de transport - asigura deplasarea materialelor si a produselor de la un loc la altul in cadrul intreprinderii.

Principiile organizarii procesului de productie

Principiile organizarii procesului de productie sunt urmatoarele:

a) Principiul ritmului - care presupune ca toate operatiile procesului de productie sa se efectueze cu aceeasi cheltuiala de timp si de munca;

b) Principiul proportionaliatii - care se refera la asigurarea aceleiasi productivitati in unitatea de timp in toate verigile structurale ale intreprinderii;

c) Principiul paralelismului - care presupune executarea si multana a diferitelor parti componente ale produsului finit, a diferitelor faze sau operatii ale procesului de productie, in scopul reducerii la minim a duratei ciclului de productie;

d) Principiul liniei drepte - impune asigurarea celui mai scurt drum de trecere a materiei prime prin toate fazele si operatiile procesului de productie, pentru a fi transformata in produs finit;

e) Principiul continuitatii - ce inseamna inlaturarea sau reducerea la minimum admisibil a intreprinderilor de orice fel in executarea unui produs finit.