Politica, strategia si tactica organizatiei

Politica, strategia si tactica organizatiei

Dupa unii autori, politica reprezinta orientarile majore pe termen lung, mediu si scurt, precum si regulile care ghideaza managerii in adoptarea principalelor decizii cu caracter repetitiv in domeniile de baza ale acesteia.

Conforma cestei definitii, sunt 2 componente majore pe care le are in vedere politica. Pe de o parte orientarile majore le organizatiei pe termen lung, mediu si scurt, de exemplu pentru o firma industriaiala, orientarile de baza pot fi: fabricarea unor produse de calitate inalta, si practicarea unor preturi ridicate care sa aduca un profit mare firmei. Pe de alta parte, regulile care orienteaza managerii in domeniile de baza, care presupun decizii repetitive, respectiv in domenii de cercetare dezvoltare, productie, comercial, financiar contabilitate, personal. Se poate da ca ex:

Intr-o intreprindere ca regula de baza in domeniul resurselor umane, organizatia are in vedere promovarea tinerilor pe posturi de conducere sau promovarea spiritului antreprenorial si a creativitatii.

Strategia a capatat in decursul timpului diferite abordari si definitii, o posibila definitie fiind: strategia este stiinta prin care se demneaza ansamblul orientarilor majore ale organizatiei pe termen lung, mediu si scurt, principalele modalitati de realizare tinand seama de posibilitatile de alocare a resurselor, in vederea adaptarii eficiente a organizatiei la cerintele mediului ambiant in care actioneaza si a obtinerii avantajului competitiv.

Retinem urmatoarele:

strategia are in vedere intotdeauna in mod explicit, realizarea unor scopuri bine precizate sub forma de misiune si obiective.

Strategia are in vedere perioade viitoare din viata organizatiei (3-5 ani), de aici rezulta gradul mare de risc.

Aria de manifestare (cuprindere) a strategiei este organizatia in ansamblul ei sau parti importante ale acesteia.

Strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei cu mediu in care isi desfasoara activitatea.

Are in vedere obtinerea unui comportament competitiv, a avantajului competitiv.

Strategia are in vedere desfasurarea unui proces de invatare organizationala pentru mentinerea avantajului competitiv pe termen lung.

Strategia reprezinta intr-o anumita masura interesele proprietarilor, managerilor, clientilor, furnizorilor si salariatilor, acestia toti formand asa numitii stake holder.

Formalizarea strategiilor se realizeaza   prin planuri sau programe pe termen lung sau mediu iar operationalizarea se face prin decizii strategice.

Tactica reprezinta stiinta de a formula obiectivele firmei pe termen scurt, obtiunile tactice si liniile de actiune cele mai eficiente pentru a realiza obiectivele si optiunile tactice, tinand cont de resursele organizatiei. Prin comparatie cu strategia, tactica se deosebeste prin:

orizont de timp mai scurt;

grad de detaliere mai pronuntati, cuprinzad numeroase elemente cu caracter operational;

se operationalizeaza prin planul anual al intreprinderii, programe speciale pe domenii (comercial, productie, financiar, personal);

Detaliate pe orizonturi de timp scurte, de la trimestru pana la un an, maxim 2.

Tipuri de strategii

Dupa forma de proprietate a capitalului social:

independente - organizatiile cu proprietate privata;

avizate - specifice celor cu proprietate majoritar publica.

Dupa sfera de cuprindere:

strategii globale - care vizeaza ansamblul organizatiei, avand un grad mare de complexitate;

strategii partiale - ce vizeaza unele componente sau domenii importante de activitate ale organizatiei.

Dupa scopurile urmarite:

strategii de redresare;

strategii de consolidare;

strategii de devoltare.

Dupa orientarile privind raportul cerere-oferta:

strategii ofensive;

strategii defensive;

strategii axate pe specializare, care vizeaza anumite nise de piata, specializate;

strategii axate pe diversificare care se caractereizeaza prin largirea gamei de produse.

Dupa natura orientarilor privind competitivitatea organizatiei sunt:

strategii orientate spre costuri reduse;

strategii orientate pe diversificarea produselor;

strategii orientate spre o nisa de piata;

strategii axate pe calitate;

strategii axate pe avantajul tehnologic;

Metodologia elaborarii strategiei

Conceptiile si metodologia privitoare la elaborarea si implementarea strategiei sunt diferite de la un autor la altul. Astfel, Pierce si Robinson structureaza procesul strategic in 9 faze, pornind de la formularea misiunii intreprinderii pana la evaluarea rezultatelor strategiei.

Peter King stabileste 11 etape. El porneste de la determinarea obiectivelor strategice in termeni cantitativi, ajungand la evaluarea performantei realizate comparativ cu ceea ce s-a prevazut

Dupa Nicolescu si Verboncu, elaborarea si implementarea strategiei unei societati implica un proces structurat in 3 etape majore in cadrul carora se desfasoara mai multe faze.

fundamentarea strategiei;

elaborarea strategiei;

implementarea strategiei.

Organizarea subsistemului organizatoric

Structura organizatorica, definire, continut, factori de influenta

In procesul de management, functia de organizare se exercita prin actiuni care vizeaza ansamblul organizatiei si diferitele componente ale acesteia.

In functie de continut, organizarea imbraca 2 forme principale:

organizarea procesuala

organizarea structurala

Organizarea procesuala consta intr-o serie de actiuni si procese care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor firmei. Rezultatele organizarii procesuale sunt constituite de functiuni, activitati, atribitii si sarcini.

Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, activitatilor atributiilor si sarcinilor, in functie de anumite criterii, si repartizarea acestora in subdiviziuni organizatorice pe grupuri si persoane in scopul realizarii conditiilor necesare indeplinirii obiectivelor organizatiei. Rezultatul organizarii structurale este structura organizatorica.

Structura organizatorica reuneste diviziunea muncii, mecanismele de coordonare, puterea pozitiei detiute in organizatie sau competenta formala, si obligatiile care decurg din aceasta.

In cadrul structurii organizatorice, deosebim 2 componente principale:

structura manageriala sau functionala;

structura de productie sau operationala.

Structura manageriala este compusa dintr-un numar de persoane si subdiviziuni organizatorice intre care exista un numar de relatii, acestea fiind astfel constituite si ordonate incat prin deciziile si actiunile lor, sa asigure conditiile manageriale, economice, tehnice si de personal necesare desfasurarii integrale a proceselor manageriale si de executie.

Structura de productie cuprinde persoane, subdiviziuni si relatii organizatorice prin care se asigura realizarea directa a produselor si/sau serviciilor care constituie obiectul de activitate al organizatiei respective.

Ambele tipuri de structuri sunt compuse din urmatoarele componente:

Postul;

functia;

compartimentul;

ponderea ierarhica;

nivelul ierarhic;

relatiile organizationale.

Postul

Reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica care cuprinde un ansamblu de obiective, sarcini, competente si responsabilitati ce revin in mod regulat spre executare unui salariat al organizatiei.

Obiectivele postului, denumite obiective individuale, reprezinta definirea calitativa si cantitativa cand e posibil a scopurilor avute in vedere prin crearea sa.

Prin realizarea obiectivelor individuale si agregarea lor la nivel organizational, se realizeaza obiectivele organizatiei. Obiectivele individuale sau ale postului, se realizeaza prin intermediul sarcinilor individuale care sunt procese de munca simple, sau elemente ale unor procese de munca complexe, care au autonomie operationala, fiind executate de un singur salariat, de regula. Competenta sau autoritatea formala asociata postului, este o alta componenta a acestuia, si ea exprima limitele decizionale si de actiune in cadrul carora pot sa actiuneze titularii posturilor.

Autoritatea formala este regularizata prin norme, decizii ale conducerii si poate fi de 2 feluri:

a.             autoritatea ierarhica - care actioneaza asupra persoanelor prin decizii sau actiuni ale conducerii din structura organizatorica pe diferite niveluri ierarhice care stabilesc ce trebuie facut, cand si cum trebuie facut. Este o autoritate de subordonare;

b.            autoritatea functionala - care este exercitata asupra unor activitati si se materializeaza in proceduri si indicatii metodologice. Ea nu este implicata direct la realizarea obiectivului de activitate al organizatiei, ci in mod indirect, actionand in niste domenii functionale, domenii care contribuie indirect la realizarea scopurilor organizatiei.

In afara autoritatii formale, ocupantii posturilor trebuie sa aiba si autoritatea profesionala.

Responsabilitatea este obligatia care revine titularului postului privind indeplinirea obiectivelor individuale si efectuarea sarcinilor aferente. Corelarea judicioasa a sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor unui post poate asigura efectuarea eficace sau cu eficienta a muncii titularului postului. Aceste trei aspecte formeaza "triunghiul de aur al managementului".

Functia

Este constituita din totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale. Functia este factorul de generalizare al unor posturi asemanatoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a autoritatii si responsabilitatii.

In functie de natura competentelor, responsabilitatilor si sarcinilor, se intalnesc 2 tipuri de functii sau posturi:

functii manageriale - ii corespund acele competente, responsabilitati si sarcini care implica exercitarea functiilor managementului si adoptarea de decizii;

functii de executie - sarcini, competente si responsabilitati, in aplicare in practica a deciziilor.

Compartimentul

Este componenta structurala rezultata din agregarea unor posturi cu continut similar sau compelemtar si reprezinta ansamblul persoanelor ce desfasoara activitati omogene si complementare si care contribuie la realizare acelorasi obiective derivate, fiind subordonate unui manager.

In intreprinderi, compartimente pot fi: biroul, serviciul, atelierul, laboratorul, sectia.

In functie de obiectivele compartimentelor, acestea pot fi operationale sau functionale.

Compartimentele operationale contribuie in mod direct la realizarea obiectivelor derivate de gradul 2, respectiv la obtinerea produselor, serviciilor, care constituie obiectul de activitate al organizatiei. In aceste compartimente se exercita prioritar autoritatea ierarhica.

Compartimentele functionale contribuie indirect la realizarea obiectivelor fundamentale ale organizatiei, prin participarea la fundamentarea deciziilor, prin asigurarea asistentei de specialitate tuturor compartimentelor organizatiei, pe linie tehnica, economica, organizatorica.

Relatiile organizatorice

Sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre subdiviziunile organizatorice, instituite prin reglemetari oficiale.

Pot fi de mai multe tipuri:

a.           relatii de autoritate - sunt instituite prin reglementari oficiale (regulament de ordine interioara, de organizare interioara, decizii). In aceasta categorie intra:

i. relatii ierarhice - prin care se exprima raporturile de subordonare nemijlocita;

ii. relatii functionale - rezultate din exercitarea autoritatii functionale de care dispun anumite compartimente care se materializeaza in indicatii metodologice, studii, regulamente, prescriptii, etc;

iii. relatiile de stat major - apar cand managementul de nivel superior deleaga sarcini si responsabilitati unor persoane sau compartimente pentru solutionarea unor probleme complexe care influenteaza intreaga activitate a organizatiei. Este vorba de relatii care iau nastere la firme mari, cu activitate complexa, care au orientare puternica spre promovarea compexului stiintifico - tehnic;

b.           relatii de cooperare - se stabilesc intre posturi situate pe acelasi nivel ierarhic, dar in compartimente diferite din cauza necesitatii sau nevoii de a rezolva niste sarcini in comun, fara a mai apela la relatiile de autoritate. De multe ori relatiile de cooperare se nasc spontan;

c.           relatiile de control - apar intre compartimentele specializate care detin atributii in efectuarea controlului (ctc, audit financiar), si celelalte compartimente;

d.           relatii de reprezentare - se stabilesc intre managerii de nivel superior, si reprezentantii unor organizatii sindicale, de mass-media, organizatii profesionale, etc, din afara organizatiei in discutie.

Nivelul ierarhic

Reprezinta totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta fata de managementul de varf. Numarul nivelurilor dintr-o organizatie este cu atat mai mare cu cat organizatia este complexa

Ponderea ierarhica

Reprezinta numarul de salariati condusi nemijlocit de un manager. Cu cat numarul nivelurilor ierarhice creste, cu atat ponderea ierarhica scade si invers. Ea mai depinde de nivelul de pregatire, experienta, capacitatea, motivarea si prestigiul managerului. Specialistii apreciaza ca ponderea ierarhica optima este de 4 - 8 persoane pentru managementul de varf, 8 - 15 persoane la nivelul biroului si serviciului, ajungand pana la 25 -30 de persoane conduse nemijlocit de un sef de echipa sau de un maistru.