Costul productiei industriale

Costul productiei industriale

Dimensionarea acestor costuri trebuie sa asigure reflectarea in expresie baneasca a cheltuielilor materiale, de munca vie si a altor cheltuieli necesare realizarii unui volum de productie Q_j , intr-o gama sortimentala j= 1,p, pentru o anumita perioada de timp.

Stabilirea costurilor totale se face tinand seama de volumul productiei fizice pentru fiecare tip de produs cuprins in portofoliul de fabricatie al intreprinderii , pe baza normelor de consum de materiale, a normativelor de munca si a normativelor financiare.

Pentru determinarea costului total al productiei industriale se utilizeaza doua metode de grupare a cheltuielilor :

1. Gruparea cheltuielilor pe elemente primare de cheltuiala ;
2. Gruparea cheltuielilor pe articole de calculatie.

1.Determinarea costului total al productiei industriale prin gruparea cheltuielilor pe elemente primare

Se considera elemente de cheltuieli primare urmatoarele categorii de costuri :

Cheltuieli materiale 

Cheltuieli cu munca vie ;

Impozitele pe cladiri, taxe si alte cheltuieli

a) Cheltuieli materiale

Potrivit acestei grupari, in cheltuielile materiale se includ consumurile de materii prime, materiale, combustibil, energie si apa (toate procurate de la terti), amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile cu reparatiile capitale cu reparatiile curente si alte servicii si lucrari cu caracter industrial executate de terti, necesare realizarii productiei intr-o perioada determinata.

In cheltuielile materiale se includ si cheltuielile cu transportul diferitelor materii prime, materiale de baza, materiale auxiliare si semifabricate din afara, cand acestea se efectueaza de terti, valoarea ambalajelor si a pieselor de schimb, uzura sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor, matritelor, echipamentului si materialelor de protectie, a echipamentelor de lucru, procurate din afara si folosite in productie.

Trebuie mentionat ca din cheltuielile materiale se scad sumele cu care se valorifica materialele recuperabile si refolosibile rezultate din procesul de productie.

Ca instrument managerial, se elaboreaza planul cheltuielilor cu materii prime si materiale care trebuie sa evidentieze necesarul de materiale pe categorii si surse de aprovizionare (din tara, recuperari, import).

In cadrul cheltuielilor cu materii prime si materiale se prevede in mod separat pozitia materialelor folosite din recuperari. Aici se trec cheltuielile cu materialele recuperabile, procurate din afara unitatii sau rezultate din activitatea proprie, luandu-se in considerare preturile lor mai reduse.

b)Cheltuieli cu munca vie .In grupa cheltuielilor cu munca vie se trec cheltuielile cu salariile tarifare ale intregului personal al intreprinderii, inclusiv primele, indemnizatiile, sporurile s.a. ce se platesc legal din fondul de salarii contributia la asigurarile si protectia sociala, cheltuieli pentru expertize tehnice si contabile, pentru asistenta tehnica.

c)Impozite, taxe si alte cheltuieli.In cea de-a treia grupa de cheltuieli se includ impozitele pe cladiri, taxele si alte cheltuieli care, prin natura lor, nu au putut fi incluse in pozitiile de cheltuieli anterioare. La aceasta grupa se vor mai include, de exemplu, dobanzile bancare, primele de asigurare si alte cheltuieli .

Se elaboreaza planul costului productiei industriale ca o sectiune distincta a planului economic al intreprinderii, conform model din tab 6.1.

Tab 6.1. Costul productiei industriale pe elemente primare de cheltuieli

2.Determinarea costului total al productiei industriale prin gruparea cheltuielilor pe articole de calculatie

Se considera articole de calculatie urmatoarele categorii de costuri :

Costul materiilor prime si materialelor directe din care se scade valoarea materialelor recuperabile si refolosibile;

Salariile personalului direct productiv ;

Cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor ;

Cheltuielile generale ale sctiilor de productie ;

Cheltuielile generale ale intreprinderii ;

Pierderi din rebuturi ;

Cheltuieli de desfacere.

Dimensionarea costului productiei industriale prin acasta metoda se face ponind de la costul unitar pe fiecare tip de produs, prin care se determina marimea cheltuielor pe unitatea de produs pe fiecare articol de calculatie in parte. Pe aceasta baza, inmultind cantitatea prevazuta a se executa pentru fiecare tip de produs cu marimea cheltuielilor pe fiecare articol de calculatie se obtine marimea cheltuielilor corespunzatoare acestuia pe total cantitate . Procedand in acest fel, prin insumarea cheltuielilor pentru fiecare articol de calculatie si pentru toate produsele, la intreaga cantitate, se obtine costul productiei industriale atat pe fiecare articol de calculatie, cat si pe total.

Pentru intocmirea planului 'Costul productiei industriale pe articole de calculatie' se poate utiliza un model de plan conform tab.6.2

Tab Costul productiei industriale pe articole de calculatie

3.Indicatori

Pentru analiza eficientei costurilor de productie se utilizeaza urmatorii indicatori :

Ø      Cheltuieli la 1000 lei venituri (rel.6.1)

Ø      Cheltuieli materiale la 1000 lei venituri (rel.6.2).

unde : Ch.p reprezinta cheltuielile de productie la 1000 lei venituri;

q_j - cantitatea de productie pentru produsul de tip j ;

cp_j - costul de productie unitar pentru produsul de tip j ;

P_j - pretul unitar pentru produsul de tip j ;

j= 1,p gama sortimentala de produse aflate in portofoliul de fabricatie al intreprinderii.

unde : Chm reprezinta cheltuieli materiale la 1000 lei venituri

cm_j - cheltuieli materiale pe unitatea de produs j

Din punct de vedere managerial, analiza acestor indicatori se face atat in dinamica, urmarind evolutia pe o perioada mai lunga de timp, cat si comparativ cu intreprinderile care au productie similara, pentru a se evidentia pozitia in raport cu acestea si a orienta strategia de dezvoltare.

Daca in perioada de analiza au intervenit modificari de preturi sau tarife ca urmare a inflatiei, se actualizeaza valorile, pentru a se putea face datele comparabile.

De asemenea, se recomanda elaborarea planului 'cheltuieli maxime la 1000 lei venituri'  ca instrumant managerial de control si evaluare a cheltuielilor efectiv inregistrate (incadrarea acestora intre niste valori limita maxim admisibile).