Stocurile - resursele economice controlate de intreprindere

Stocurile - resursele economice controlate de intreprindere

Din punct de vedere financiar, stocurile inseamna imobilizarea in timp a unei parti din capitalul intreprinderii, care se recupereaza, dupa ce aceste stocuri parcurg intregul ciclu de exploatare si se incaseaza contravaloarea produselor, marfurilor sau a lucrarilor realizate. Cu alte cuvinte, stocurile reprezinta o investitie pentru intreprindere.

Stocurile sunt strict necesare pentru buna desfasurare a activitatii unei intreprinderi, dar este evident ca acesta ar avea de suferit daca ar detine prea multe sau prea putine stocuri.

Factorii principali in determinarea marimii stocurilor sunt:

nivelul previzionat al vanzarilor;

durata ciclului de fabricatie;

durabilitatea sau perisabilitatea produsului finit;

viteza cu care se face aprovizionarea;

consecintele care pot aparea in lipsa unui anumit tip de stoc la un moment dat.

Acesti factori variaza destul de mult de la o ramura economica la alta. Spre exemplu, in industria tutunului, stocurile au o valoare ridicata ca urmare a procesului lung de fabricatie.

Pentru a afla cat va investi intreprinderea in detinerea de stocuri, trebuie determinat:

stocul de lucru ;

stocul de siguranta.

Volumul stocului de lucru necesar la un moment depinde de volumul productiei dar si de volumul vanzarilor.

Nivelul stocurilor de siguranta este necesar de determinat deoarece la un moment dat, cererea poate sa fi mai mare decat cea previzionata. Acest lucru se face comparand valoarea costurilor suplimentare de detinere a stocurilor de siguranta cu posibilele costuri generate de pierderea vanzarilor din lipsa de stoc a produselor solicitate.

Stocurile se siguranta pot sa apara atat pentru acoperirea intarzierilor in livrarea comenzilor cat si pentru acoperirea unei cereri neprevazute de produse. Pentru a preveni posibilele dereglari ale productiei din lipsa de stoc in situatiile cand intarzie livrarea comenzilor, se practica crearea unui stoc de siguranta cuprins intre 10% si 30% din necesarul de stoc care trebuie sa fie disponibil in momentul in care trebuie sa fie disponibil in momentul lansarii unei noi comenzi. De obicei, stocul de siguranta pentru acoperirea unei cereri neprevazute de produs trebuie sa fie de 10% din nivelul stocurilor, in conditii normale, dar poate varia semnificativ atunci cand pe piata este introdus un produs nou (stocul de siguranta ajunge pana la 70%), cand promovarea produsului are la baza o campanie publicitara cu premii (stocul de siguranta este de 50%).

Stocul de siguranta optim variaza de la caz la caz, dar in general creste, atunci cand previziunea vanzarilor nu se poate face cu exactitate sau daca sunt foarte mari pierderile ce pot rezulta din neincrederea clientilor.

Pentru a afla valoarea optima a stocurilor, trebuie sa gasit un punct de echilibru intre valoarea costurilor in cazul in unor stocuri mari - dar care ajuta intreprinderea sa faca fata unor cereri mai mari de produse - si valoarea costurilor in cazul unor stocuri mai mici, cand intreprinderea nu va putea fata unei cererii mai mari decat cele previzionate.

Un bun management al stocurilor inseamna ca intreprinderea sa aiba la dispozitie suficiente stocuri necesare pentru realizarea productiei la costuri minime. Pentru ca intreprinderea sa realizeze acest lucru va trebui sa identifice cat costa stocurile, afland toate costurile legate de achizitionarea si detinerea stocurilor.

Costurile stocurilor pot fi:

Ø      costuri de detinere - costul capitalului blocat, costul de depozitare si manipulare, costuri cu asigurarile. Costurile de detinere cresc direct proportional cu cantitatea de stocuri detinute, care la randul ei depinde de frecventa cu care se efectueaza aprovizionarea;

Ø      costuri de comanda - costul comenzilor (convorbirile telefonice si faxurile, timpul alocat acestei operatii de catre personalul administrativ), costul de expeditie si manipulare;

Ø      costurile legate de lipsa de stoc - pierderea de vanzari, pierderea increderii clientilor, dereglari ale procesului de productie.

Unele costuri cresc odata cu cresterea stocurilor(costurile legate de detinerea stocurilor), in timp ce altele scad odata cu cresterea stocurilor (costurile de comanda), de unde si ideea unei cantitati optime a stocurilor.

Determinarea momentului optim pentru o noua comanda se poate face pe baza formulei:

Nsd = Tcl x Rus

Unde: Nsd = necesarul de stocuri care trebuie sa fie disponibile in momentul lansarii unei comenzi

Tcl = timpul de comanda si livrare (comanda si livrarea cantitatii de stocuri nu se poate face instantaneu

Rus = ritmul de utilizare a stocurilor (cantitatea de stocuri consumate pe zi).

In momentul in care nivelul valoarea stocurilor atinge valoarea necesarului de stocuri, firma trebuie sa faca o noua comanda.

Detinerea de stocuri trebuie explicata prin castig sau economii pentru detinator, singura justificare de a imobiliza fonduri in stocuri diverse. Efortul financiar de investire in stocuri trebuie calculat si comparat pe baza sumei lichiditatilor imobilizate, avand in vedere durata imobilizarii, fluxurile de lichiditate intermediare(pana la vanzarea stocurilor), costurile de pastrare-depozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca in final sa se evalueze pierderea sau castigul din detinerea de stocuri.