Viziuni, conceptii si teorii asupra managementului

Viziuni, conceptii si teorii asupra managementului

Notiunea de Management a fost folosita pentru prima data in Anglia in sec. XVIII. Din punct de vedere etimologic, termenul provine din latinescul 'manus' '- mana, de la care a derivat 'to manage' - a manui, a conduce cu mana ferma, a reusi, dar si a administra, a gospodari. Termenul si-a imbogatit pe parcurs continutul, capatand o semantica deosebit de complexa, astfel incat, cuvantul management a devenit intraductibil in alte limbi (motivul pentru care este folosit ca atare in majoritatea tarilor).

In literatura de specialitate exista numeroase definitii ale managementului. Acestea difera de la o tara la alta, de la un autor la altul. In lucrarile americane, spre exemplu, cele mai raspandite sunt definitiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe pozitia liderului. Francezii definesc managementul ca 'stiinta tehnicilor de conducere a intreprinderii' .

Desi termenul nu a fost utilizat pana in secolul XVIII, primele elemente ale actiunilor practice de management si chiar ale gandirii manageriale au aparut in civilizatia sumeriana incepand cu anul 5000 i.e.n., cand erau folosite diverse documente scrise pentru efectuarea operatiilor comerciale. Elementele unui management autentic, s-au identificat la egipteni, care au facut eforturi considerabile pentru organizarea muncii pentru construirea piramidelor. De asemenea, babilionienii prin cunoscutul "Cod a lui Hammurapi" stabileau o serie de standarde pentru salarii, precizand obligatiile partilor contractante inclusiv penalizarile care se aplicau daca intelegerile prealabile nu erau respectate, in fine la venetieni, in jurul anilor 300 intalnim elemente concrete in stabilirea cadrului legal pentru operatiunile comerciale[2].

Progresele cele mai importante au fost inregistrate incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, preocuparile privind managementul fiind in atentia a numerosi oameni de stiinta.

Scoala clasica a fost promovata de F.Taylor si H Fayol care au analizat pentru prima data in maniera stiintifica procesul de management si componentele sale , precum si o parte din principalele elemente ale sistemului de marnagement - structura organizatorica, elaborand o serie de reguli, principii si metode de conducere stiintifica.

In teoria lui H Fayol se pleaca de la ipoteza ca exista o maniera ideala de organizare a muncii. Organizatia - masina generata de legi universale. Conform teoriei lucratorii trebuie specializati adanc. Coordonarea si planificarea in organizatie se efectueaza strict si riguros. Concomitent, responsabilitatea poarta un singur manager si tot el centralizeaza adoptarea deciziilor[3].

F.Taylor a inaintat teoria "gestiunii stiintifice" , bazata pe intelegerea mecanicista a omului, locului lui in organizatie, esentei activitatii lui. Sarcina managerului - sporirea productivitatii muncii, solutionarea - prin rationalizarea operatiunilor de munca in baza organizarii stiintifice a activitatilor efectuate de muncitori. Initial in rationalizarea muncii are loc studiul sarcinii -a oferi informatii pentru elaborarea setului rational de operatiuni la solutionarea sarcinii date. Taylor a presupus ca rationalizarea, ce va duce la cresterea beneficiului va fi acceptata de muncitor numai in cazul cand venitul lui tot va creste. Adeptii scolii examineaza procesul de conducere ca pe o masina, in care managerii gandesc, iar muncitorii - lucreaza.

Importanta scolii clasice de management consta in constituirea pentru prima data a stiintei managementului si imprimarea unei tente economice a acesteia.

Recunoscand marea importanta a scolii clasice nu pot fi insa ignorate o serie de limite care constau indeosebi in acordarea unei importante minore factorului uman atat in conceperea, cat si in rezolvarea problemelor de management, orientarea oarecum rigida si exclusivista catre maximizarea productivitatii muncii. De asemenea, scoala clasica promova urmarirea cu orice pret a eficientei economice in detrimentul aspectelor umane, care de cele mai multe ori erau tratate mecanicist.

Scoala clasica promovata de F.Taylor si H Fayol are drept caracteristici esentiale urmatoarele:

Utilizarea cu predilectie a conceptelor, metodologiilor si instrumentarului economic;

-Evidentierea si accentuarea importantei functiei de organizare, drept consecinta a tratarii in ansamblu a relatiilor de management;

Acordarea unei atentii prioritare functiei de productie in cadrul unei societati comerciale.

Scoala comportista, sau behavioristica a fost intemeiata de Elton Mayo si este orientata prioritar la clasificarea rolului si locului omului in procesul productiei materiale. Mayo considera ca atitudinea muncitorilor referitor la schimbarea la care sunt supusi e mai importanta decat conditiile obiective ale schimbarii[5]. Adeptii propun favorizarea colaborarii intre indivizi in scopul de a rezolva problemele la nivel de grup si de a functiona pe baza unor relatii informale.

Idei generale:

factorul uman este in prim plan in orice forma de organizare;

metodele de conducere trebuie sa asigure conditii de colaborare atat intre manageri, cat si intre acestia si executanti;

activitatea omului nu este determinata numai de recompense banesti, ci si de satisfacerea unor anumite cerinte de ordin moral;

recunoasterea influentei structurilor informale.

Principalele contributii ale scolii comportiste la dezvoltarea generala a managmentului se refera la stabilirea unor principii, reguli si metode de valorificarea a potentialului uman, prin situarea pe prim plan in procesul de management a resurselor umane ale unitatii economice.

Scoala cantitativa este o scoala care s-a dezvoltat dupa al doilea razboi mondial, cand tehnicile utilizate in domeniul militar si-au gasit aplicare in viata civila. Scoala cantitativa, ai carei principali reprezentanti sunt A. Kauffman, J. Starr, C. Afanasiev, considera conducerea ca un sistem de modele si procese matematice, concentreaza atentia asupra proceselor decizionale, solutionarea problemelor legate de decizie, continutul si fundamentarea ei, elaborarea modelului matematic fiind problema principala.

Scoala cantitativa asigura o fundamentare superioara a deciziilor si actiunilor de management, fenomenele economice fiind abordate riguros si are urmatoarele caracteristici:

Folosirea cu predilectie a unor concepte si metode apartinatoare matematicii statisticii;

Abordarea prioritara a functiilor de previziune si organizare a managementului;

Dintre functiunile unitatii economice se acorda o importanta mai mare celor de cercetare-dezvoltare comerciala.

Principalele caracteristici ale scolii cantitative de management se refera la rigurozitatea si precizia deosebite in efectuarea analizelor necesare conceperii, adoptarii si evaluarii deciziilor de management[6].

Ca o limita a acestei scoli de management, care nu poate fi omisa, este aceea ca nu trateaza in mod egal toate functiile managementului, aceasta datorita abordarii in principal a aspectelor cantitative dintr-o unitate economica.

Scoala sistemica. La baza ideilor acestei scoli sta conceptul de sistem, care reprezinta un ansamblu de elemente organizat pe baza legaturilor de interconditionale, acarui functionare permite atingerea unor obiective . Ca principalele elemente definitorii ale acestei scoli trebuie amintite:

-Folosirea unui ansamblu de concepte, metode, tehnici si instrumente, provenit din mai multe stiinte: finante, analiza, matematica, sociologie, drept, marketing;

Acordarea aceleasi importante tuturor functiilor managementului in tratarea problematicii de marketing;

Abordarea sistemica a unitatii economice, fiecare din cele cinci functiuni ale sale fiind considerata ca subsistem;

-Considerarea unitatii economice ca un sistem complex, dinamic, autoreglabil si autoabaptabil, format din componente care interactioneaza si se interconditioneaza reciproc.

Cuantificarea contributiilor acestei scoli in dezvolatrea managementului se regaseste in conceperea si implementarea unor solutii de mnagement complexe si eficinte. Intre reprezentantii de frunte ai scolii sistemice de management amintim pe C.I. Barnard, H.A. Simion, P. Druker.

Scoala neoclasica a incercat o reconsiderare a importantei individului in cadrul unei organizatii . H.A. Simon a fost primul neoclasic care a pus in discutie in mod serios principiile teoriei organizationale clasice. El sugereaza ca asemenea principii precum 'diviziunea muncii' si 'unitatea de comanda', pot sa fie aplicate in situatii diametral opuse aceluiasi set de circumstante. Simon conchide ca asa numitele principii de administrare sunt de fept proverbe de administrare[8].

Scoala situationala se bazeaza pe teza ca managerul trebuie sa fie particularizat, deci, sa difere in functie de organizatie. Acest lucru se impune, intrucat functionarea unei organizatii depinde de conditiile de mediu si de factorii interni care sunt unici. Teoriile situationale nu recomanda actiuni in situatii concrete, ci prezinta o metoda de gandire. Se evidentiaza 4 pasi obligatorii:

analiza situatiei, determinarea noilor cerinte;

elaborarea unei abordari manageriale noi maxim corespunzatoare cerintelor situatiei;

formarea potentialului si flexibilitatii necesare la trecerea catre stilul de conducere nou;

efectuarea schimbarilor necesare acomodarii la situatie.

Teoriile situationale dezvolta potentialul adaptiv al organizatiei, neaga existenta abordarilor universale. Conducerea - iscusinta de a intelege situatia.

In anii 80 a aparut teoria situationala "7-C", elaborata de savantii Piters, Woterman, Pascal, Atos.Conform ei organizarea eficienta e determinata de 7 componente interdependente: Strategie, Structura, Sisteme (proceduri, procese), State (grupe de personal), Stilul, Calificarea, Valorile partajate de membrii organizatiei[9].

Scoala comportamentala are ca reprezentant principal pe Douglas McGregor, care porneste de la clasificarea lui Maslow si emite doua teorii:

Teoria X conceptia clasica potrivit careia scopurile companiei sunt atinse de angajati prin convingere, supraveghere, recompensare sau pedepsire, plecand de la urmatoarele ipoteze: angajatului nu-i place munca, este idolent, are interese personale opuse celor ale companiei si evita responsabilitatile.

Teoria Y care incearca sa integreze scopurile individuale in obiectivele companiei, presupunand ca angajatul nu este ostil fata de munca, este apt sa-si asume responsabilitati si sa fie creativ cu conditia sa fie recompensat pentru aceasta.

Teoriile McGregor au dus la utilizarea delegarii in procesul muncii, la aparitia descentralizarii, a participarii si consultarii cu privire la contextul si continutul muncii.

Bibliografie:

Ciobanu I. - Strategii de management, Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi, 1994

Lazar I - Management general, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997

• Lock D., Manual GOWER de Management, Ed. Codecs, Bucuresti, 2001

Nicolescu O - Management, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992

Russu C. - Management. Concepte, metode, tehnici, Editura Expert, Bucuresti, 1993