OPERATIILE INFORMATIONALE. CATEVA REFLECTII OPERATIONALE

Abordarea conceptuala

OPERATIILE INFORMATIONALE.

CATEVA REFLECTII OPERATIONALE

ABSTRACT

Operatiile informationale pot fi intelese doar in contextul mai larg al schimbarii si continuitatii. "Ciberspatiul" este asemenea pamantului, apei, aerului si spatiului, o dimensiune in care razboiul poate fi dus, unde apararea este o necesitate in timp ce atacul este o posibilitate. Exista o legatura stransa intre "razboiul bazat pe informatie" si "operatiile informationale". Operatiile informationale n-au impact numai asupra domeniului militar, ele pot de asemenea produce efecte si la nivel national, international si chiar global, influentand astfel un stat, o alianta de state sau chiar opinia publica internationala. In cele din urma la toate nivelele este nevoie de comanda si control pentru a mentine ordinea in sistem. Fara a minimaliza importanta tehnologiei, in cele din urma omul este cel care decide si care actioneaza. Data fiind dependenta noastra de tehnologia informationala si de comunicatie (ICT) si de optiunile de a manipula informatia, ne confruntam azi cu noi amenintari; provocarea este aici si acum. Frustrarea este o consecinta a complexitatii schimbarii.

INTRODUCERE

Exista o lista aproape fara sfarsit de carti, articole si alte publicatii despre informatie ca mijloc, tinta sau arma, pe scurt despre "razboiul bazat pe informatie" si despre "operatiile informationale". In al doilea rand, se pot observa complexitatea varietatii de schimbari care influenteaza deja sau vor influenta in curand comanda si controlul. Scopul articolului este, in esenta, unul de natura militara. In primul rand, trateaza perspectiva observatorului militar, care incearca sa inteleaga prezentul si viitorul, care se confrunta cu schimbari ale vitezei procesarii moderne computerizate. Sa ne gandim la solutii este singurul lucru care ne ramane de facut, pentru a putea intelege provocarea. Telul meu este sa descriu intelesul si implicatiile razboiului bazat pe informatii si operatii informationale pentru a sensibiliza constiintele[1].

SCOPUL LARG

Unii ar putea sa sustina ca traim intr-o era a prea multor schimbari. O data cu disparitia confruntarii est-vest, stabilitatea s-a diminuat si a dat nastere mai multor schimbari. Actuala scena internationala are sute, daca nu chiar mii de actori care se lupta pentru putere, influenta, bani si atentie. Statele se numara si ele printre acesti actori. In aceasta arena complexa, dezvoltarile economice, ecologice, demografice, culturale si tehnologice pot conduce, singure sau in combinatie, la conflict. Bogatia este destul de inegal raspandita daca comparam estul cu vestul si nordul cu sudul. Exista o puternica legatura intre cresterea economica si cea demografica. Schimbari in mai bine survin doar atunci cand cresterea economica depaseste in mod substantial cresterea populatiei. A treia dimensiune este ecologia. Ne confruntam si aici cu o distributie inegala de materiale si energie. Apa este o adevarata problema deoarece nu exista nici un fel de substitut pentru aceasta problema. Cultura, a patra dimensiune, merita si ea atentie. Acolo unde granita saraci-bogati coincide cu granita culturala, si acolo unde identitatea este in pericol, perceptia si convingenle religioase pot genera forte cu o dinamica periculoasa. Mijloacele de informare in masa sunt atat spectator cat si comentator. Ele sunt uneori strict controlate. Fiind un pod intre "mesaj" si auditoriu, ele influenteaza sentimentele colective, emotiile si pot forta decizii, inclusiv in ce priveste folosirea fortei. Apoi, mai exista stiinta si tehnologia pe temelia carora orice societate isi construieste capacitatile sale de a produce bunuri si servicii -inclusiv de natura militara -, de a organiza si de actiona.

TEHNOLOGIA

Tehnologia informationala si de comunicatii (ICT), combinatia de computere si de telecomunicatii, afecteaza toate aspectele de fiecare zi ale vietii, societatea si lumea in care traim. Biotehnologia este un domeniu promitator atat pentru medicina cat si pentru agricultura sau pentru arme noi. Tehnologia spatiala poate duce la noi optiuni pentru comunicatii, supraveghere si management al mediului inconjurator care poate afecta toate celelalte domenii. In 1998, Centrul de Cercetare Ames, de la NASA, din California, a prezentat un concept pentru un sistem revolutionar de transmisii construit din atomi si molecule. Acest sistem constituie in sine o revolutie: "nanonizarea" masinilor si sistemelor. Dar cum tehnologia inseamna putere si bani, ea este o sursa potentiala de conflict.

Ea se adauga la sursele de conflict existente, ca raspandirea inegala a populatiei, spatiu1 de locuit, bogatia si apa. O ultima sursa este chiar istoria in sine, deoarece a lasat neincheiate socoteli si a adus -cel putin unora -ura si suparare. Date fiind aceste observatii, definitiile si conceptele traditionale de securitate sunt tot mai inadecvate. Cea mai mare provocare a zilelor noastre este sa intelegem lumea complexa in care traim si tendintele care se prefigureaza pentru viitor. Foarte probabil, vor fi tendinte viitoare diferite in functie de cine suntem si unde traim. Dupa Van Creveld, traim in "epoca automatizarii", dupa sotii Toffler, suntem parte a celui de-al "treilea val", traim in "epoca informationala". Atat schimbarea cat si continuitatea insotesc omenirea. Constantele sunt lupta pentru putere, influenta, bogatie si nevoia continua de adaptare la o schimbare fara de sfarsit.

DOMENIUL MILITAR

Au fost si vor fi dezbateri interminabile despre revolutiile tehnologice militare. Dupa unii autori, noi o experimentam acum pe a zecea. Altii folosesc criteriul cronologic pentru a ilustra schimbarile revolutionare. Dupuy a descris, folosind drept criteriu viteza si procesul schimbarilor tehnologice, patru perioade[2]. Slipchenko, un general maior rus, a afirmat ca razboiul din Golf a prezentat o parte din cele sase generatii de arme . Van Creveld a descris patru epoci: "epoca uneltelor", "epoca masinilor", "epoca sistemelor" si cea de-a patra, incepand de prin 1945, "epoca automatizarii". Dupa sotii Toffler, noi ne aflam acum in cel de-"al treilea val". O noua tehnosfera, o noua sfera a informatiei, o noua sfera industriala, institutii noi si noi tipuri de razboi in care informatia are o valoare critica, marcheaza acest val, ce-si are originile in SUA, in perioada 1955 si 1965.

Exista o vasta discutie despre numere, motive, efecte si sens al revolutiilor. In schimb, nu se discuta prea mult despre faptul ca ele se produc acolo unde se intalneste viziunea cu tehnologia in noi concepte, organizari si moduri de operare. In cele din urma, toate schimbarile au fost efectul unei combinatii de factori. Impactul revolutiilor, vine odata cu definitia, este decisiv intr-un anumit moment in istorie. Pe termen lung -cu exceptia armelor nucleare- revolutiile tind sa fie pietre de hotar in procesul de evolutie. Statele, si prin ele armatele, au obtinut mijloace mai sofisticate pentru a le utiliza in conflict. Cuvantul "revolutie" are un inteles special. In general, pot fi observate patru tendinte. Prima are de-a face cu depasirea limitarilor fizice si psihice ale fiintei umane, a doua cu cresterea vitezei, distantei, preciziei si letalitatii armelor. A treia se ocupa de protectie. A patra se ingrijeste de pastrarea controlului si comenzii, in ciuda armelor noi disponibile, a mediului, a oponentului, a elementului de surpriza.

MIJLOACE SI METODE

Soldatul individual tinde sa devina, ceea ce corporatia RAND numea, "Cavalerul Jedi"; cu un simt supradezvoltat, indestructibil, invizibil si letal. Vom asista la sisteme de senzori, mai mari sau mai mici, care vor folosi unde micro din radiometrie si fuziuni de date. Ne vom putea astepta la arme cu energie, precum laserele si armele electromagnetice. Vom vedea arme non-letale noi, mai bune si va exista un spectru de posibilitati mai larg pentru a ataca omul, masina sau softul.

Metodele merita si ele o atentie speciala. Unii ar putea gasi noi cai de a utiliza "vechi" metode precum razboiul biologic, chimic si ecologic, razboiul de guerilla, si, asa cum se va arata pe parcursul acestui articol, razboiul informational. In cele din urma, schimbarea in cadrul sectorului militar este intotdeauna legata de tehnologie. Dar razboiul si conflictul sunt marcate de numeroase constante. Ele sunt marcate de vointe, deprinderi si ucideri. Comanda si controlul are intotdeauna de a face cu incertitudinea si trebuie sa gaseasca cai pentru a evita frictiunea, "aceasta teribila frictiune", asa cum arata Von Clausewitz. Frictiunea este mai mult decat efectul fricii, al exhaustivitatii si incertitudinii despre "ei" si "noi". Ea are de a face de asemenea cu norocul, coincidenta si ghinionul. Frictiunea azi este mult mai complicata decat a fost altadata. Clausewitz nu trebuia sa se gandeasca la razboi aerian, spatial, la razboiul de coalitie sau la presa, etc. In schimb, fortele moderne trebuie sa se gandeasca la toate aceste lucruri. In cele din urma, mai intervine si elementul surpriza. Esenta comenzii nu este sa reduci frictiunea, ci sa invingi toate provocarile. Ultima constanta este nevoia continua de adaptare la o schimbare continua. Constantele sunt intr-adevar legate de om.

In timpul primului razboi mondial, armatele au ajuns sa inteleaga sensul unei a treia dimensiuni. Al doilea razboi mondial a facut loc celei de-a patra dimensiuni, dimensiunea electronica, alaturi de care s-a stabilit si dimensiunea psihologica. Tot atunci au inceput sa se lege primele idei despre folosirea spatiului. Notiuni de genul "ciberspatiu", "sfera informationala" sau "lume digitalizata" fac ca operatiile informationale sa devina o adevarata problema.

DESPRE CYBER-SPATIU

Al doilea razboi mondial a actionat ca un catalizator pentru multe dezvoltari: razboi mecanizat, operatii combinate, razboi in apa, sub apa si in aer. Rezultatul a fost introducerea radarului, sisteme noi de comunicare, rachete si computere. Idei timpurii precum cele ale lui Charles Babbage (1792-1871) s-au materializat in concepte precum "motoare de diferentiere" si, in 1834, "motoare analitice". Hollerith a creat echipamentul de calcul in 1890. In 1939, Atanasoff, un matematician si fizician american, a construit ceea ce unii numesc primul prototip al unui computer electromecanic digital. In 1944 a vazut lumina zilei calculatorul automat cu secventa controlata, Harvard Mark I, care a dus in 1946 la realizarea computerului digital complet electronic, cunoscut sub acronimul de ENIAC. Pentru mai mult timp, un alt Mark I a fost putin cunoscut; el a fost dezvoltat la Bletchley, si a fost prevazut pentru actiuni impotriva Enigmei, sistemul german de criptare. In 1943, a fost introdus primul Colossus, care utiliza 15000 de valve electronice; trei luni mai tarziu a aparut Colossus II, cel care i-a dat lui Hollerith ideea unei noi dimensiuni[4]. In ambele armate, atat in cele din Vest cat si in cele din Est, computerul s-a dezvoltat dintr-un lucru rar, uneori chiar secret in ceea ce este el astazi. Insa dezvoltarea lui nu face obiectul studiului de fata. Computerele sau chiar mai bine tehnologia informationala sunt acum "un fapt normal de viata". In acelasi timp, este relevant sa observam ca aceste computere sunt masini. Oricine stie ca inputuri proaste dau nastere la outputuri pe masura. Toata lumea ar trebui sa stie ca nu exista program soft fara erori. Dupa Welsh, un program militar standard poate numara 2% fisuri . Asadar nu exista o fundamentare reala pentru o incredere absoluta in ceea ce un computer "spune". Ba chiar mai mult. In 1998, o companie germana a dezvoltat un soft care transforma -prin Internet -orice computer personal intr-un instrument de spionaj. Tehnologia informationala si de comunicatii influenteaza armatele moderne, societatile si lumea in general.

Armatele moderne nu pot opera fara asa numita "sfera informationala". Complexitatea crescanda a organizatiilor ca rezultat al diversitatii sistemelor de arme de inalta precizie si cu raza lunga de actiune si cresterea continua a vitezei, nevoia de intelligence, de coordonare si de sincronizare in combinatie cu factorul timp au dat nastere la ceea ce numim noi azi lumea digitala. Fortele armate sunt administrate, comandate si controlate prin intermediul tehnologiei informationale si a comunicarii. Tehnologia informationala si comunicatiile sunt mai mult decat o combinatie de tehnologie computerizata, micro si nano tehnologie, fuziuni de date si inteligenta artificiala. Aplicarea lor in cadrul sistemului de comanda si combinarea lor stau la baza digitizarii campului de lupta.

Apoi exista natiuni moderne. Prin intermediul tehnologiei informationale si de comunicatii, natiunile moderne organizeaza guvernul, realizeaza aprovizionarea cu apa si energie, asigura transportul, reglementeaza serviciul bancar, finantele, comertul si s.a. Tehnologia informationala si comunicatiile conecteaza mijloacele de informare in masa cu public diferit. Toate acestea sunt conectate printr-o forma care poarta numele de "infrastructura informationala nationala (NII). In cele din urma exista, o infrastructura informationala internationala, chiar globala (GII), care conecteaza producatori si piete, banci si finante, guverne si alte organizatii, si bineinteles mijloacele de informare in masa si auditoriul, precum si indivizii. Internetul cu cei 70-80 milioane de utilizatori (in 1999) este doar un element din aceasta infrastructura. Natiunile sunt doar una dintre categorii printre multele institutii si alti actori care apartin acestor sfere supranationale. Tehnologia moderna face posibil largirea rapida a mediului. O mica invazie a reporterilor de televiziune, radio, a oficialilor guvernamentali si non-guvernamentali impreuna cu mijloacele lor de comunicare conecteaza pur si simplu acel mediu la o infrastructura informationala la distanta. Aceasta combinatie de infrastructuri informationale militare, nationale, internationale, globale si mediul creeaza acel ceva ce poate fi numit "ciberspatiu ".

Figura 1: Informatia despre mediul inconjurator

In cadrul acestui spatiu, se poate duce razboi la fel ca si pe pamant, pe mare, in aer sau in spatiu, avand drept instrument de actiune directa, comanda si controlul. Suntem martorii unei noi dimensiuni de razboi: dimensiunea electronica si psihologica au inceput sa paleasca. In cadrul acestui ciberspatiu, operatiile informationale au de jucat un rol crucial.

Figura 2: Dimensiunile razboiului

Inainte de a incepe analiza conflictului in aceasta dimensiune cateva remarci asupra razboiului bazat pe informatie se impun.

RAZBOIUL BAZAT PE INFORMATIE

In conformitate cu "Joint Vision 2010", fortele armate care folosesc "sistemul sistemelor" vor castiga cunoasterea spatiului de lupta si vor putea raspunde la timp. In conformitate cu TRADOC Pamphlet 52505, toate activitatile vor produce in cele din urma o "Forta totala", capabila sa conduca un razboi terestru. Aceasta forta va avea cinci caracteristici: flexibilitate doctrinara, mobilitate strategica, adaptare si modularitate, conectivitate integrata, multinationala si conectivitate interagentiala si versatilitate. Sistemul de comanda se bazeaza pe noi cai de a folosi tehnologia informationala si de comunicatii. Comandantii vor avea o imagine comuna, relevanta a bataliei. Concentrarea se realizeaza pe spectrul suprematiei. Combinand aceste dezvoltari cu concepte de operatii in adancime si atac simultan se creeaza un mod dinamic de a extinde batalia in spatiu, timp; de reducere, daca nu chiar eliminare, a timpului si nevoii de modulare a campului de lupta. Acesta este mesajul[6]. Dar dezvoltarile merg chiar si mai departe. In anul 2025 ar trebui sa existe ceva de genul "Internet viu". Dupa Perricelli, ar trebui ca fiecare individ de pe campul de lupta sa poata interactiona in orice moment, in timp aproape real. Aceasta asa numita "Sfera informationala C4I" asigura transport informational si servicii informationale luptatorilor, independent de localizare, grad de mobilitate sau dinamica platformelor .

CATEVA MOTIVE PENTRU UN COMPORTAMENT REZERVAT

Ecranele computerelor si bancile de date nu dau imaginea in totalitate. Unele aspecte precum motivarea, estimarile, sentimentele, personalitatea si cultura sunt greu de depozitat sau de vizualizat. Daca vorbim despre oameni implicati intr-un razboi real, este recomandabil sa citim "Military Misfortunes" de Eliot A. Cohen si Richard Gooch. Multi militari uita sa traduca experientele in actiune.

Apoi, exista fluxul si folosirea informatiei. Doar datele si informatiile nu pot sustine deciziile. Iar si iar, omul va trebui sa selecteze, sa ana1izeze, sa interpreteze si sa evalueze pentru a putea decide si actiona. Se poate astfel ajunge si la forme de "patologie informationala". Prapastia intre ceea ce putem sti si ceea ce putem cunoaste se adanceste. Abilitatea de a produce informatie a crescut; abilitatea de a procesa informatie nu s-a imbunatatit. Fluxul suplimentar de informatie induce sentimentul de "fara putere". Unsprezece ani mai tarziu, in 1996, 1313 manageri din mai multe tari si-au exprimat parerea asupra informatiei. 49% erau adesea neputinciosi sa digere informatia valabila; 65% se asteptau ca viitorul sa aduca mai putin stres[8].

FACTORUL UMAN

O masina este logica, "omul" este logic doar uneori. Omul difera in multe privinte de o masina. In termeni logici, el (sau ea) este inferior. Nu este surprinzator ca in cele din urma computerele reusesc sa-i bata la sah, pe marii jucatori. Unele actiuni si contra-actiuni in razboi pot fi definite in termeni logici: o racheta ce vine, trimisa prin radar in combinatie cu o arma defensiva. Dar multe actiuni intr-un razboi sunt in afara acestui taram. In acest context, omul este cel mai pretios dar si cel mai limitat factor. Cel mai pretios pentru ca creativitatea si sentimentele conteaza atunci cand este vorba de un conflict. Limitat, pentru ca omul depinde de caracterul sau, de intelligence, de mediul inconjurator si de experienta.

Comandantul are de-a face cu un set complex organizational, fizic, interpersonal si psihologic, care este controlat de cerinte si reguli ale misiunii, de clima si oboseala, de relatiile de comanda si de afinitati cu tovarasii de lupta, de ambitie si de frica.

SISTEMUL SISTEMELOR

In primul rand, o viziune comuna a campului de lupta. A vedea acelasi lucru pe ecranul unui computer, nu inseamna a impartasi aceeasi interpretare. Imaginea mediului inconjurator este colorata de ceea ce stim, de ceea ce nu stim, de ceea ce credem ca stim si de ceea ce credem ca nu stim, dar, de asemenea, si de caracterul si cunostintele celor care impart ecranul si de circumstantele cu care ei se confrunta.

In al doilea rand, viteza. Cum putem combina actiuni la diferite nivele, atat pe orizontala cat si pe verticala, astfel incat viteza sa fie sincronizata? O diferenta in viteza poate conduce la pierderea momentului, la luarea de decizii pripite sau chiar in sens larg, la punerea in pericol a comenzii si controlului.

In al treilea rand, comanda si controlul. Situatia de avertizare a tuturor poate fi in acelasi timp si o binecuvantare si un blestem. Pe de-o parte, poate sa existe neintelegeri asupra persoanei care trebuie sa decida, asupra a ceea ce trebuie sa decida, asupra celui care stabileste prioritatile si da ordinele. Pe de alta parte, exista riscul micro-managementului. Sincronizarea este cheia actiunilor integrate. Nu numai procesul este cel care conteaza -organizarea actiunii in termeni de spatiu si timp - dar si efectul, rezultatul pe care-l dorim. Nu exista actiune integrata fara coordonare si sincronizare; realitatile spatiului de lupta pot uneori sa necesite initiativa si raspuns imediat.

In al patrulea rand, celelalte efecte. Intr-o unitate pe deplin digitizata nu exista harti reale, cu greu se gasesc instructiuni sau ordine scrise. Acest lucru inseamna ca viteza intr-o asemenea unitate depinde de cel mai putin digitizat element. Daca sistemul esueaza, comanda si controlul pot ajunge intr-un punct mort deoarece totul se bazeaza pe informatie computerizata fara nici o alternativa. Harta militara cu o gaura in interiorul ei este totusi o harta, pe cand dintr-un computer in care s-a tras un glont nu mai ramane nimic. Exista trei tipuri de asimetrie tehnologica: Prima este atunci cand partenerii dintr-o coalitie se bazeaza diferit pe tehnologie. A doua se manifesta atunci cand partenerii se bazeaza in egala masura pe complexul tehnologic dar utilizeaza forme diferite. A treia varianta apare atunci cand partenerii, care se bazeaza in egala masura pe tehnologie similara, o folosesc in diferite scopuri.

In al cincilea rand, pot oamenii sa se increada in sisteme si in informatiile pe care acestea le produc? Asa cum s-a aratat si mai inainte, omul nu este computer si este supus distorsionarilor datorita emotiilor si motivatiilor. El poate de asemenea sa fie victima manipularii. Cum se poate preveni degradarea semnificativa sau, chiar mai rau, manipularea? Cum se poate "ataca" un adversar? Cum se poate opera in cadrul mediilor informationale inrudite? Raspunsul la aceste intrebari poate fi gasit in cadrul complexului modern de realitati a comenzii si controlului.

DESPRE COMANDA SI CONTROL

In literatura de specialitate, asa numita "OODA-loop" (Observare, Orientare, Decizie si Actiune) este adesea folosita pentru a ilustra procesul si ciclul de comanda si control (C2).

Figura 3: Cele doua cicluri de comanda-control opuse

In realitate, o organizatie militara in actiune este o masinarie complexa unde sute, chiar mii de celule la diferite nivele de organizare -fiecare avand propria viteza -trebuie sa fie coordonate si sincronizate. Viteza fiecarei celule este influentata de calitatea proprie, de aranjamentele organizationale, de tehnologia disponibila, de complexitatea problemelor care trebuie rezolvate si de circumstante. Coordonarea cu un singur element se poate realiza intr-un timp foarte scurt. Dar coordonarea si sincronizarea mai multor celule presupune o alta dimensiune. In cele din urma, si poate cea mai importanta consideratie: OODA-loop a fost introdus pentru a rezolva o problema; C2 are alt scop. Figura 3 prezinta o ilustrare realista a procesului si ciclului de C2 in cea mai simpla situatie: cea a doi comandanti care se opun[9].

Dar chiar si aceasta ilustrare este o simplificare. Nu acorda prea mare importanta faptului ca exista mai multe cicluri la diferite nivele. De asemenea neglijeaza faptul ca multi se preocupa in acelasi timp cu protejarea si sustinea fortelor, cu treburile administrative, precum si cu planurile actiunilor viitoare. Ambele cicluri au ca scop sa sustina actiunea si sa influenteze sau sa neutralizeze oponentul. Finalitatea comenzii este mentinerea controlului. Acest lucru reprezinta mai mult decat a sustinut Van Crefeld, "reducerea incertitudinii"[10].Criterii pentru un sistem perfect de C2:

Pastrarea ordinii si coeziunii ale propriilor forte;

Controlul spatiului de lupta si evitarea ciocnirilor fatale;

Optimizarea alocatiilor, strategiilor sau compozitiei fortelor[11].

COMPLEXUL DE COMANDA SI CONTROL (C2C)

O generalizare acceptabila pentru ceea ce inseamna "informatie" poate fi exprimata astfel: "cea care reduce incertitudinea"[12], cu alte cuvinte, date atent selectionate, organizate, relevante si -ori de cate ori este posibil -la timp.

Sistemul informational functioneaza precum venele si nervii unui complex mai larg de comanda si control. Procesul de comanda si control traduce date si informatii in ordine. Intr-un sens mai restrans, orice sistem informational modern are sapte componente de baza; "senzori, procesori, receptori, date si informatii, baze de date, transmitatori si reguli. In esenta, comanda si controlul sunt sprijinite de catre un sistem C2. Complexul de comanda si control (C2C) cuprinde totul: factori de decizie, hardware si software, infrastructura. Tabelul 1 arata intr-o maniera ce separa, elementele celor doua parti opuse:

Informatia a fost din totdeauna importanta; chiar in Biblie putem citi ca spionii au fost folositi in recunoasterea terenului si observarea inamicului. C2 a fost din totdeauna o tinta. Calul Troian este un bun exemplu de inducere in eroare de timpuriu. O data cu dezvoltarea conceptului de C2, noi optiuni de atac au fost gasite. Aceasta intelegere a condus la aparitia conceptului de razboi de comanda si control (C2W).

RAZBOIUL DE COMANDA SI CONTROL (C2W)

In cadrul NATO, razboiul de comanda si control este definit ca "folosirea integrata a distrugerii fizice, a razboiului electronic, inducerii in eroare, operatiilor psihologice si de securitate, sprijinite de catre intelligence pentru a interzice adversarului accesul la propriile informatii, influentarea, degradarea, confuzia sau chiar distrugerea capacitatilor de C2 ale adversarului si pentru protejarea partenerilor impotriva unor astfel de actiuni"[13]. Obiectivele masurilor de razboi de comanda si control constau in deschiderea, mentinerea sau chiar largirea diferentelor de eficienta a C2-ului in favoarea fortelor aliate. Razboiul de comanda si control ofensiv este eficient, mai ales in domeniul economic pentru reducerea luptei adversarului. Este aplicabil la toate nivelele de comanda. Obiectivele primare ale razboiului de comanda si control impotriva potentialului de lupta al unui dusman constau in:

Incetinirea tempoului operatiilor sale

Intreruperea operatiilor sale

Degradarea ciclului C2 de comanda al dusmanului.

Distrugerea abilitatii sale de a genera putere de lupta.

Scaderea dorintei sale de lupta.

Prezervarea sistemelor prietene de C2 -razboiul de comanda si control defensiv -este o consideratie fundamentala, deoarece esecul este foarte probabil sa conduca la pierderea libertatii de actiune si initiativei, la o redirectionare a efortului sau chiar la esecul operatiei. Obiectivele primare ale razboiului de comanda si control defensiv constau in:

Reducerea vulnerabilitatilor elementelor de C2 pentru atac;

Reducerea efectelor operatiilor de securitate inamice impotriva sistemelor C2 prietene;

Neutralizarea efectelor actiunilor de razboi electronic impotriva sistemelor prietene de C2;

Impiedicarea inamicului de a exploata sistemele C2 prietene;

Ineficientizarea actiunilor psihologice inamice.

Desi razboiul de comanda si control indica "prezervarea sistemelor de C2 prietene", este clar ca adevarata sa preocupare este "comanda si controlul" in intregul sau.

Distrugerea fizica nu mai are nevoie de precizari suplimentare. Razboiul electronic include efortul de a castiga intelligence prin observarea si evaluarea folosirii de catre dusman a spectrului electromagnetic[14]. Inducerea in eroare consta in manipularea dusmanului, distorsiunea, falsificarea evidentei pentru a-i sugera sa reactioneze intr-o maniera contrara intereselor sale. Scopul de baza al inducerii in eroare ofensive este de a obtine surpriza si de a mentine initiativa. Scopul de baza al masurilor defensive este sa imbunatateasca securitatea si sa stabileasca conditiile pentru operatiile viitoare . Inducerea in eroare trebuie directionata spre o tinta umana, care este de regula comandantul inamic si staff-ul sau, si se bazeaza pe reactiile lor posibile. Operatiile psihologice au trei scopuri: sa slabeasca dorinta adversarului, sa castige sprijinul celor nehotarati, sa intareasca loialitatea celor care sunt deja adepti declarati. Operatiile psihologice trebuie coordonate cu informarea publica, cu treburile civile si activitatile CIMIC.

OPERATIILE INFORMATIONALE

Nu exista o definitie universal acceptata pentru conceptul de "operatii informationale". Americanii in documentul FM 100-6, din iunie 1996, definesc operatiile informationale astfel: Operatii militare permanente in cadrul MIE (Military Information Environment) care dau posibilitatea, intaresc si protejeaza abilitatea fortei aliate de a culege, procesa si actiona asupra informatiei pentru a obtine avantaj fata de toate categoriile de operatii militare; Operatiile militare presupun interactiunea cu GIE (Global Information Environment) si exploatarea capacitatilor adversarului de informare si decizie sau chiar sabotarea procesului acestuia, de luare a deciziilor prin impiedicarea accesului sau la informatii. Departamentul american al apararii a venit si el cu o definitie a operatiilor informationale: actiuni intreprinse pentru a afecta informatia adversarului si sistemele informationale in timp ce sunt aparate informatiile si sistemele proprii. Cea mai recenta definitie americana se gaseste in doctrina USAF, documentul 2-5 din august 1998: Operatiile informationale sunt potrivite pentru orice tip de actiune militara, atat pe timp de pace cat si pe perioada unui conflict. Fortele aeriene sunt convinse ca pentru intelegerea deplina si achizitia superioritatii informationale, intelegerea noastra asupra operatiilor informationale trebuie sa includa doi piloni conceptuali distincti dar care interrelationeaza unul cu celalalt: informatia in razboi -aspectele de "castig" si " exploatare" sau alte procese ce se bazeaza pe informatie -si razboiul informational- aspectele care se refera la "atac " si "aparare ".

Razboiul informational (RI.) este alcatuit din operatii informationale conduse pentru apararea propriilor informatii si sisteme informationale sau pentru atacarea si afectarea informatiilor si sistemelor informationale ale adversarului. Aspectul de aparare este operativ tot timpul. In schimb, aspectul ofensiv se manifesta in primul rand pe timp de criza sau conflict. Razboiul informational presupune activitati diverse precum operatiile psihologice, inducerea in eroare, razboiul electronic, atacul atat fizic cat si informational (ciber-atacul) si o intreaga gama de activitati si programe defensive. Este important de subliniat faptul ca razboiul informational este o constructie care opereaza atat pe timp de pace cat si de razboi, pentru a permite executarea efectiva a responsabilitatilor Fortei Aeriene[16].

Reflectand asupra acestor definitii trebuie sa subliniem faptul ca ele intr- adevar difera. Cu toate acestea, ele au un element comun: informatia si sistemele informationale. Toate definitiile se axeaza pe realizarea superioritatii informationale. Prin superioritate informationala se intelege "capacitatea de a culege, procesa si disemina un flux continuu de informatii in timp ce este exploatata sau chiar interzisa abilitatea adversarului de a face acelasi lucru." Informatia seamana mai degraba cu un bun. Ea capata inteles daca este folosita in actiune. Informatia poate conduce la intelegere si la introspectie. Aceasta din urma, impreuna cu intelesul, timpul si spatiul, ar putea sa creeze si sa pastreze libertatea de actiune si sa realizeze comanda si controlul efectiv. "Ultra" (sistemul german de decodificare a semnalelor) si "Magic" (sistemul japonez de decodificare) din al doilea razboi mondial, n-au facut propriu-zis nimic, nu au ucis pe nimeni, n-au scufundat nici un vas si n-au doborat nici un avion. Pentru aceste lucruri au fost necesare oameni si masini. Daca cineva accepta ca exista ceva ce poate fi numit "ciberspatiu", atunci conceptul de "ciber-superioritate" nu poate fi decat acceptat, cu toate ca are o natura abstracta si are un inteles doar in combinatie cu alte elemente precum semnificatie, timp si loc. Care este adevaratul inteles al superioritatii informationale? In cele din urma intelegerea, cel de-al saptelea simt este cel care conteaza. Jucatorii de sah au toate informatiile la indemana si cu toate acestea pot sa nu inteleaga ce presupune o anumita miscare. Razboiul este mult mai complicat decat sahul. In lumea conflictului exista mai multe dimensiuni, una dintre parti detine mijloacele de a influenta una sau mai multe dimensiuni si exista reguli, unele ce decurg din limitarile tehnologice, altele ce tin de legea razboaielor, de consideratii etice. Dar aceste reguli nu fac legea. Ele pot sau nu sa limiteze o serie aproape fara de sfarsit de optiuni. Ca sa-l citam pe Holcomb, operatiile militare "nu sunt mecanice, iar comanda si controlul reprezinta mai mult decat pur si simplu urmarirea de proceduri stabilite sau culegerea a cat mai multor informatii".

Ipotezele digitizarii armatei (daca, in cadrul unei forte digitizate, diferite tehnologii si doctrine sunt integrate, asa cum trebuie, in cadrul fortelor, atunci cresteri in letalitate, sanse de supravietuire si ritm vor fi castigate) se pot baza pe falsa presupunere ca operatiile militare sunt mecanice. Ele sunt - asa cum indica si Clausewitz - descrise ca contracarand frictiunea. De aceea, intregul concept de digitizare poate fi o conceptualizare simplista. Insa, aici trebuie facuta o diferentiere intre diverse forte. Pana la un anumit nivel, operatiile aeriene si maritime pot fi descrise ca mecaniciste. Platformele, armele si sistemele lor pot fi descrise in termeni de viteza, inaltime, acuratete. Dar numarul "actorilor", interactiunea cu elementele adverse, care pot folosi inducerea in eroare sau sa actioneze intr-o maniera imprevizibila si interactiunea complexa dintre om, masina, vreme, teren, pune anumite limite predictiei. Simularile pe computer nu pot sa stapaneasca gandirea si creativitatea comandantilor; deciziile lor sunt greu de replicat. Atunci exista riscul sa credem ca avand destula informatie si comunicatii bune, putem, asa cum spune Holcomb; "sa precizam totul despre dusmanul nostru, iar ceea ce mai ramane este doar o functionare eficienta a sistemului pe care noi il controlam. In aceste conditii este doar o chestiune de timp pana in momentul in care dusmanul se va recunoaste infrant." Dupa parerea sa, scopul C2 nu este dominarea informationala, ci crearea, alcatuirea si distribuirea puterii de lupta, in timp ce este acceptata ideea ca incertitudine exista intotdeauna. Digitizarea nu trebuie sa fie niciodata un scop in sine.

Mai exista inca o consideratie. Ce s-ar fi intamplat daca in timpul primului razboi mondial, celui de-al doilea razboi mondial, fortele ar fi cunoscut toate detaliile? Cunoasterea poate fi un inlesnitor, dar cu siguranta poate fi si o povara.

Si o alta chestiune. Sa presupunem ca stim dar suntem impiedicati sa ne folosim cunoasterea din cauza inducerii in eroare, a secretului sau a altor implicatii? Limitate la domeniul militar, operatiile informationale includ toate elementele de C2W. Dar acestora li se mai adauga noi optiuni: folosirea de arme HERF si de bombe EMP. Apoi mai sunt virusii si alte mijloace de manipulare a informatiei. Pregatirile si operatiile militare nu se materializeaza intr-un vacuum.

ALTE DIMENSIUNI

Aceasta legatura cu mediul inconjurator, justifica denumirea de "razboi in retea" ("netware"). Acest razboi doreste sa "intrerupa, sa modifice ceea ce populatia tinta stie sau crede ca stie despre ea insasi si despre lumea inconjuratoare". In literatura de specialitate, acest concept de influentare a factorilor de decizie, fie direct, fie indirect, prin intermediul publicului larg, mai poarta si numele de " razboi de perceptie" sau "razboi neocortical". De fapt, el este strans legat de arta propagandei. Vechi concepte si noi instrumente se intalnesc, pentru a manipula adevarul. Chiar si in ziua de azi, nu exista nici o garantie ca o anumita imagine reflecta realitatea, ca anumite cuvinte au fost rostite intradevar. Adevaratele tinte raman in continuare factorii de decizie. Strategii rusi sustin: "Razboiul informational este o cale de rezolvare a unui conflict dintre doua parti. Scopul este ca una dintre parti sa castige si sa pastreze avantajul informational asupra celeilalte. Acest lucru poate fi realizat, prin exercitarea unei influente informationale/psihologice si tehnice, specifice, prin sistemele nationale de luare a deciziei, prin intermediul populatiei, prin structurile informationale, ca si prin infrangerea sistemului de control al dusmanului, a structurilor sale informationale cu ajutorul unor mijloace suplimentare, precum armele, materialele nucleare."

LEGATURA CU SOCIETATEA

Operatiile informationale mai pot avea si alta dimensiune. Asa cum indica si Harcknett acest gen de operatii pot fi folosite pentru "intreruperea sau distrugerea legaturilor cu societatea, prin tinte precum transportul, comunicarea, energia si institutiile financiare"[19]. Corporatia RAND scrie despre "folosirea ciberspatiului pentru afectarea operatiilor militare strategice si pentru aducerea de prejudicii infrastructurilor informationale nationale" . Un astfel de atac asupra societatii poate avea consecinte foarte grave. Nu este nevoie de prea multa imaginatie pentru a intelege ce inseanma, de pilda, oprirea aprovizionarii cu energie pentru societatea moderna. Tabelul 2 ofera cateva exemple de elemente vitale pentru asigurarea comenzii si controlului in cadrul Statelor Unite.

Culpepper Switch - se ocupa de toate transferurile electronice ale fondurilor federale;

Electronic Switching System (ESS) - administreaza tehnologia Internet;

Time Distribution System - de care depind toate retelele de calculatoare;

Global Positionig System;

World Wide Military Command and Control System (WWMCCS);

Principalele legaturi de satelit (Suitland, Bolling);

Federal Reserve Computing System;

Submarine Communication Center;

Reteaua de televiziune

In acest context, nu este deloc surprinzator faptul ca multe tari studiaza aceste riscuri potentiale. Intrebarea care se pune acum: exista sau nu o contradictie in a avea atat conceptul de razboi de comanda-control cat si conceptul de operatii informationale?

CONTRADICTIE?

Pana la un anumit punct, raspunsul poate fi da; ambele concepte se concentreaza pe comanda-control, ca pe ceva ce poate fi atacat sau aparat. Exista insa si cateva argumente care au contribuit la noul concept, acela de operatii informationale. Primul este legat de dependenta crescanda a organizatiilor militare de tehnologia informationala si de comunicatii. O mare parte din calitatea finala a complexului de comanda-control depinde calitatea datelor, de receptarea lor in timp oportun, de software si de legislatii. Exista acum noi mijlolace de manipulare si de distrugere a acestor facilitati. Conceptul prezent de C2W nu ia in calcul ceva de genul unui atac de software. Al doilea argument ar fi cel legat de faptul ca operatiile informationale nu se limiteaza doar la vremuri de criza sau conflict. Actiuni asupra sistemelor de comanda-control si asupra informatiei au loc acum. Mai multe tari au raportat activitati ale hackerilor, crackerilor si activitati controlate, probabil, de grupuri sau state, cu intentia de a patrunde in sisteme, de a descoperi parole si de accesa informatia. Interconexiunea cu diferite medii intormationale creeaza vulnerabilitati, care pot fi exploatate in orice moment. Tinta poate fi societatea sau chiar comunitatea internationala, asa cum se arata si in figura 4.

Figura 4: Scopul operatiilor informationale

Al treilea argument se leaga de constatarea ca nu mai exista granite clare intre notiunile de prieten si dusman. Realitatea politica complexa aduce in prim plan oponenti, sustinatori ascunsi, aliati in diferite forme, neutri. Aceasta realitate inlesneste folosirea cu succes a razboiului psihologic si a propagandei chiar si in afara unui conflict armat. Acest lucru forteaza natiunile sa-si reconsidere pozitia lor fata de mass-media sau de folosirea sau nefolosirea informatiilor. Un alt argument este legat de conceptele de coordonare si sincronizare. Conceptul de C2W necesita "folosirea integrata a cinci actiuni militare principale: distrugerea fizica, razboiul electronic, inducerea in eroare, operatiile psihologice si OPSEC. De asemenea, acest concept mai subliniaza si importanta coordonarii operatiilor psihologice cu informatia publica, treburile civile si activitatile CIMIC. In lumea in care traim, orchestrarea cere o concentrare clara, un nou concept si noi linii directoare. Bosnia Hertegovina si conflictul din Cecenia sunt lectii din care trebuie sa invatam.

IMPUNEREA PACII

Razboiul din fosta Iugoslavie este un bun exemplu pentru a sublinia complexitatea operatiilor de pace. Scopul lor este sa produca conditiile care sa conduca la pace si nu sa distruga dusmanul. Dusmanul reprezinta chiar conflictul in sine. Transparenta este necesara ca o masura de incredere si de securitate. Prima companie de operatii informationale pentru Statele Unite, in Bosnia Hertzegovina, companie care a urmarit indeaproape noua doctrina de operatii informationale a armatei SUA, a inceput in octombrie 1996 in cadrul diviziei multinationale din nord (Task Force Eagle). LIWA (Land Information Warfare Activity) de la Fortul Belvoir, VA, a constituit punctul central ai celulei de operatii informationale din divizie. Un grup de lucru pe operatii informationale a inclus reprezentanti ai G2, G3, G5, Afacerile Publice, consilieri politici, operatii psihologice, etc. Acest grup a planificat intregul efort pentru desfasurarea de operatii informationale, a stabilit prioritatile si a determinat disponibilitatea resurselor operatiilor informationale.

Mediul de desfasurare al activitatii aduce in prim plan noi probleme in ce priveste informatia si intelligence-ul. Exista multe parti implicate si toate sunt importante. Toate partile pot folosi radioul, televiziunea si alte mijloace de informare in masa, prin care sa raspandeasca informatia, care poate fi adevarata, partial falsa sau falsa. Apoi exista mediul international care se concentreaza pe situatie. Toate sursele trehuie monitorizate pentru a fi avertizati din timp asupra situatiei. Apoi exista fluxul normal de informatie si intelligence. Toate acestea trebuie culese, analizate si folosite, fie in rapoarte sau baze de date, fie pentru actiuni directe. Mai sunt, de asemenea, implicate si operatiile de securitate (OPSEC). Din nou, absenta unui dusman clar a creat probleme de securitate. Orice salariat civil poate fi activ pentru una dintre parti. Chiar si cooperarea internationala a creat unele probleme din cauza diferitelor perceptii, proceduri sau efecte ale combinarii de diferite sisteme automate si de comunicatii. Experientele Fortei de Interventie Vulturul (Task Force Eagle) aduc importante precizari conceptuale asupra organizarii, folosirii si limitelor operatiilor informationale[21].

MICUL RAZBOI

Razboiul din Cecenia (1994-1996) poate furniza indici importanti asupra complexitatii "conflictului bazat pe informatie". Atat Rusia cat si cecenii au folosit operatiile psihologice (PsyOps), inducerea in eroare, managementul perceptiei si razboiul electronic. Exemplele indica ca poate sa existe o dimensiune specifica care merita un studiu aparte: asimetria.

DESPRE ASIMETRIE

Lumea super-tehnologizarii se confrunta cu o dilema. Nu se poate vorbi de progres in absenta digitizarii; dar fiecare pas spre digitizare creeaza noi vulnerabilitati. Razboiul este cu siguranta mai mult decat o ciocnire de tehnologii. Este un fapt demonstrat ca superioritatea tehnologica nu este o garantie pentru victorie. Strategii americani spun: "suprematia tehnologica n-a putut impiedica infrangerea Olandei in Indonezia, a Frantei in Indo-China si Algeria, a Americii in Vietnam, a Uniunii Sovietice in Afganistan, a Rusiei in Cecenia. Toate aceste episoade confirma faptul ca superioritatea tehnologica nu este o garantie automata a victoriei pe campul de lupta, si cu atat mai putin la masa negocierilor"[22]. Nu este nevoie de milioane de dolari si de sute de soldati pentru a ataca "Sistemul sistemelor". Este de asemenea clar ca este intr-adevar greu sa dezvolti arme noi care sa-l surprinda pe dusman. Tehnologia este importanta, dar nu decisiva. Adevaratul razboi sau conflict este mai inainte de orice o ciocnire a vointelor, iar in acest sens aspectele culturale pot domina. Un lucru este cert: natiunile si coalitiile trebuie sa studieze adevaratele implicatii ale operatiilor informationale. Teoretic, ele pot aduce forme de conflict in care rolul razboiului conventional sa fie marginal, daca nu chiar zero. Exista doua cauze pentru acest lucru: caracteristicile operatiilor informationale si posibilele efecte.

CARACTERISTICI SI EFECTE ALE OPERATIILOR INFORMATIONALE

Prima observatie este costul scazut al unui atac asupra sistemelor informationale si comunicatiilor in retea. Acesta este de-a dreptul trivial in comparatie cu mijloacele militare conventionale. O combinatie de computere si cateva minti stralucite si pline de imaginatie este suficienta. De fapt, noi suntem azi, proprii nostri dusmani, atunci cand intarim interoperabilitatea, cand reducem masurile de protectie pentru a mari viteza, cand apelam la standardizare si cautam sa facem economie. Toate aceste mecanisme, intr-un anume fel, favorizeaza un intrus. Factorul timp se reduce mai mult sau mai putin la zero. Daca un atac conventional cerea timp pentru a fi organizat, iar fortele sa fie pregatite si dispuse, un atac prin computer poate sa inceapa in cateva secunde dupa decizia lui. Acelasi lucru se intampla si cu distanta.

La toate acestea se mai adauga si faptul ca operatiile informationale sunt realizate mai mult sau mai putin fara varsare de sange. Colapsul sistemului financiar, blocarea aprovizionarii cu energie sau caderea computerelor in sistemul militar de aprovizionari poate avea efecte devastatoare, dar toate acestea nu arata -cel putin la prima vedere - rani si moarte. O combinatie a unui astfel de atac cu manipularea informationala poate avea efecte serioase. Manipularea informationala se poate concentra pe crearea de perceptii diferite dintre guvern si populatie; poate genera neincredere la nivel guvernamental si poate pune in pericol existenta coalitiilor. In cele din urma, un guvern poate fi paralizat. O ultima chestiune este faptul ca operatiile informationale pun sub semnul intrebarii conceptul separarii dintre institutiile militare si civile si ideile noastre de distributie a puterii.

CONCLUZII

Operatiile informationale pot fi intelese doar in cadrul intregului complex de schimbari. Ele nu influenteaza doar sectorul militar, dar si intreaga societate si comunitatea internationala. Unul dintre efectele tehnologiei informationale si comunicationale este crearea a ceva ce poate fi numit ciberspatiu, care este de fapt una dintre dimensiunile in care poate fi dus razboiul. Ciberspatiul are elemente de baza inseparabile: fortele armate, natiunea si comunitatea internationala. Toate nivelele de comanda si control pot fi atacate si in consecinta trebuie sa fie aparate. La toate nivelele, omul este cel care are puterea de decizie finala. Acest aspect face din conceptul de "influenta", o optiune si un pericol. Statele moderne se confrunta cu o dilema. Pe de-o parte, nu au nici o scapare in fata digitizarii. Pe de alta parte, aceste progrese creeaza noi si serioase vulnerabilitati. Conceptele actuale de C2W nu sunt la curent cu dezvoltarile recente. Daca crearea "sistemului sistemelor" este raspunsul, ramane de vazut. Ciber-terorismul si operatiile informationale sunt o adevarata problema. Nu exista solutii usoare. Un prim pas ar fi intelegerea faptului ca riscuri exista. Un alt pas consta intr-o evaluare atenta a vulnerabilitatilor. Tehnologia aduce multe foloase dar si o multime de greutati. Exista, de asemenea, si numeroase circumstante cand tehnologia nu este un substitut pentru varsarea de sange. Operatiile informationale pun sub semnul intrebarii o serie intreaga de "vechi adevaruri". Ne confruntam cu conflicte intr-o noua dimensiune. Avem chiar de-a face cu un nou gen de conflict.