Caracteristicile organizarii activitatii de relatii publice in diferite tari ale lumii

Caracteristicile organizarii activitatii de relatii publice in diferite tari ale lumii

Ca si profesie, relatiile publice au dobandit cea mai inalta dezvoltare in cadrul tarilor puternic industrializate ca SUA, Canada, Europa de Vest, regiuni din Asia. Peste tot s-a costatat ca factorii care favorizeaza dezvoltarea acestei activitati sunt: pluripartitismul, proprietatea privata majoritara, urbanizarea, veniturile ridicate pe cap de locuitor. In acelasi timp, este o realitate faptul ca relatiile publice sunt mai putin dezvoltate in tarile Lumii a Treia, in care majoritatea populatiei traieste in mediul rural.

In Europa, prima tara in care s-a infiintat o asociatie pentru profesionistii in relatii publice a fost Italia, in 1954. Italia era la vremea respectiva o tara in care investitiile americane erau destul de dezvoltate. Exemplul Italiei a fost urmat in 1958 de Franta si Germania.

In Portugalia, compania multinationala Mobil Oil este cea care a infiintat pentru prima data un departament de relatii publice, ca parte a organigramei unei companii particulare, desi Ministerul Lucrarilor Publice a intreprins un proiect similar in cursul aceluiasi an, ca urmare a contactelor repetate cu partenerii europeni.

In Marea Britanie, schimbarile care au avut loc din 1960 pana astazi, au obligat marile organizatii sa acorde o atentie mai mare societatii in ansamblul sau. Acest lucru s-a datorat atat presiunilor exercitate de grupurile de influenta (Ralph Nader), cat si dezvoltarii tehnologiei informatiei. Cresterea constientizarii publicului, mai ales in ceea ce priveste problemele legate de mediu, au condus la accentuarea responsabilitatii sociale a companiilor, termen care, bucurandu-se de o larga acceptare in Marea Britanie a patruns prin intermediul companiilor multinationale americane pana in Europa.   

Majoritatea articolelor si publicatiilor pe tema relatiilor publice tind sa foloseasca drept punct de plecare modelele si strategiile inventate de americani. Explicatia consta in faptul ca in SUA, invatamantul superior produce anual cam 5 000 de absolventi, in timp ce Marea Britanie doar 200. Se estimeaza ca exista 400 000 specialisti in relatii publice in SUA, in timp ce in Marea Britanie sunt numai 29 000, iar in Germania 10 000 [2, pag. 42].

Atat in SUA cat si in Marea Britanie standardele in relatii publice sunt acreditate si stabilite prin diplome universitare.

Marea Britanie este mai apropiata de SUA decat de orice alta tara europeana (desi din punct de vedere economic si politic, Germania este probabil mai importanta pentru SUA decat Marea Britanie), cu toate ca pozitia bivalenta a Marii Britanii cu privire la integrarea europeana a iscat critici serioase. In anii '90, ideea Europa concurand impotriva americanilor si japonezilor a devenit extrem de populara si de aceea legaturile Marii Britanii cu SUA au afectat gandirea europenilor referitor la atitudinea Marii Britanii in problema relatiei dintre UE - SUA.

In ceea ce priveste practica relatiilor publice exista diferente intre SUA si Europa. In Franta, linia de demarcatie intre relatii publice, publicitate si jurnalism este adesea dificil de localizat. Agentiile publicitare sunt angajate mai degraba sa conduca campanii de privatizare decat sa ofere consultanta in relatii publice.

In Germania, majoritatea activitatilor de relatii publice interne sunt realizate de manageri din presa. In 1993, Asociatia Germana de Relatii Publice, avand 35 de companii membre cu 2 000 de angajati, pretindea ca obtine 70% din profitul agentiilor germane de relatii publice.

In Elvetia, atat oamenii de presa, cat si cei de afaceri trateaza cu suspiciune relatiile publice. Daca spui ca lucrezi in domeniul informatiilor sau in comunicatii ai sanse mai mari de succes decat ca specialist in relatii publice.

Pe la mijlocul anilor '80 marile agentii de relatii publice americane si vest europene au inceput sa-si exporte experienta in China, care la vremea respectiva reprezenta o mare oportunitate, neexistand practic concurenta in domeniu. In 1986, s-a infiintat prima organizatie non-guvernamentala de relatii publice chineza, Clubul Guangdong, care a fost urmata de infiintarea rapida a mai mult de 400 de astfel de organizatii in intreaga tara, inclusiv Societatea Chineza de Relatii Publice. Ulterior, mai mult de 20 de universitati si 300 de colegii si institutii au inceput sa ofere cursuri de relatii publice.

In Taiwan, activitatea de relatii publice a inregistrat o crestere rapida in ultimii ani, paralela cu cresterea economica din aceasta tara.

Australia si Noua Zeelanda au adevarate "industrii" in domeniul relatiilor publice, printre cele mai active si dezvoltate din lumea vestica. In aceste tari, asociatia nationala de relatii publice este folosita de guvern pentru a evalua calificarile si nivelul experientei profesionale a imigrantilor care pretind ca sunt profesionisti in relatii publice. In cele doua tari opereaza atat firme care si-au dezvoltata o activitate de relatii publice la nivel global, cat si organizatii de dimensiuni mici sau medii care activeaza doar la nivel local. Totusi specialistii in relatii publice locali atrag atentia companiilor multinationale ca nu toate stilurile si campaniile de relatii publice care au avut succes in strainatate, mai ales in SUA, se potrivesc celor doua tari.

Hong Kong-ul a dobandit o larga intelegere a relatiilor publice, datorita legaturilor internationale pe care le-a avut cu Occidentul in domeniul financiar, comert si turism, precum si datorita unei mai mari apropieri de vest, mai ales in ceea ce priveste tehnicile de marketing si management utilizate. In Hong Kong , profesionistii in publicitate si relatii publice sunt mai numerosi decat in orice tara din Asia. Calificarea lor in domeniu a trecut cel mai mare test in 1997, cand provincia a trecut de sub guvernarea Marii Britanii sub guvernarea Chinei.

Singapore si Malaezia se bucura de tehnici bine dezvoltate de relatii publice atat pe plan local, cat si global. In Singapore activitatea de relatii publice se bazeaza foarte mult pe    tehnicile grafice, de aceea majoritatea firmelor si-au dezvoltat capacitatile grafice. In Malaezia presa este mai libera, iar altercatiile dintre politica statala si cea locala ofera multe oportunitati activitatii de relatii publice.

In Ghana, institutele nationale de relatii publice au drepturi si responsabilitati care sunt stipulate in Constitutia tarii.

In Indonezia, agentiile de publicitate si de consultanta in domeniul relatiilor publice trebuie sa aiba capital majoritar autohton.

In Thailanda, dezvoltarea relatiilor publice este impiedicata de lipsa profesionistilor in domeniu, desi tara se bucura de investitii straine considerabile si este inclusa in circuitele turistice internationale.

Filipine, spre deosebire de majoritatea tarilor asiatice, nu se poate lauda cu prezenta nici unei agentii globale de relatii publice. Companiile multinationale, prezente aici, opereaza prin agentii locale, datorita Camerei de Comert din Manila, care ii sfatuieste pe reprezentantii in relatii publice ai companiilor internationale ca "inainte de toate sa studieze cultura filipineza si modul in care ea functioneaza".

Japonia nu are traditie in domeniul relatiilor publice, activitatea fiind axata mai ales pe cautarea celui mai potrivit mijloc de comunicare prin intermediul celor peste 160 de agentii de presa, cuprinzand peste 12 000 de membrii [15, pag. 224].