Piata cerealelor

Piata cerealelor

Cerealele au arealul cel mai extins de cultura atat pe glob cat si in Romania. Mai mult de jumatate din suprafata arabila a lumii este cultivata cu cereale, asigurand hrana de baza pentru populatie. Se estimeaza ca circa 60% di caloriile consumate pe glob provin din cereale.

Accesibilitatea cerealelor ca hrana este amplificata mult de conservabilitatea lor. Continutul redus in apa, greutatea relativ mare in raport cu volumul, permit pastrarea boabelor in cele mai diferite moduri fara riscul unor pierderi insemnate. Acest lucru face posibil consumul lor in tot timpul anului si de asemenea stocarea lor pentru perioade mai indelungate, inclusiv vremuri de restriste (calamitati, etc).

Graul originar din Orientul mijlociu, unde se cultiva inca din secolul al VII-lea, este una din speciile cele mai raspandite pe glob, din categoria cerealelor. Plasticitatea ecologica mare ii permite sa fie cultivat pe toate continentele.

Din punct de vedere economic graul prezinta o serie de avantaje si cum sunt: cultura este complet mecanizata, recolta se pastreaza usor, este o buna premergatoare pentru majoritatea culturilor, are o mare plasticitate ecologica si realizeaza productii mari la unitatea de suprafata.

Romania dispune de conditii naturale favorabile si de o traditie in cultivarea cerealelor, fapt pentru care in perioada interbelica era catalogata ca fiind "granarul Europei".

In perioada 1990 - 2000 aproximativ 65% din terenul arabil total a fost cultivat cu cereale (ajungand la 70% in anii 1993 - 1997) si peste 20% din valoarea productiei agricole a fost generat de acest sector (figura 11.1.)

Modificarile produse in perioada 1990-2000 in ponderea suprafetelor cultivate cu diferite specii de cereale reflecta schimbarile structurale care au avut loc in agricultura tarii noastre, precum si influenta acestor schimbari asupra nivelului tehnologic, respectiv al gradului de capitalizare din agricultura (figura 11.2)

Figura 11.1. Ponderea cerealelor in suprafata arabila totala si cultivata

Evolutia suprafetei totale cultivate cu grau reflecta cel mai vizibil impactul reformei funciare, reactia producatorilor la preturile nestimulative ale pietei interne si internationale, precum si faptul ca in sectorul privat, care asigura aproximativ 75% din productia de grau, dupa un an favorabil graului s-au insamantat suprafete semnificativ mai mici, ceea ce a redus siguranta stocurilor pe termen scurt si mediu.

Suprafata totala cultivata cu porumb reprezinta peste 3 milioane de hectare anual (incepand din anul 1995) datorita gradului de substituire a principalelor lucrari mecanice cu lucrari manuale, care a determinat cresterea ponderii porumbului in structura de productie a societatilor agricole de tip privat, a asociatiilor familiale, precum si a gospodariilor taranesti individuale.

In schimb, sectorul proprietatii de stat si-a redus suprafata cultivata cu porumb la numai 24% din cea ocupata cu cereale, de la aproximativ 38% din suprafata ocupata cu cereale pana in 1989, marindu-si suprafata de paioase de la circa 60% la peste 73%, iar de grau de la 35% la aproape 50%.

Figura 11.2. Dinamica suprafetelor cultivate cu principalele cereale

In ultimii ani, societatile comerciale cu capital preponderent de stat, specializate pe paioase, obtin peste 25% din productia de grau (comparativ cu 19% inainte de 1990), avand mijloace proprii de mecanizare, posibilitati de obtinere a semintelor certificate si acces la credite indiferent de rezultate.

Suprafata cultivata cu orz, cultura cu destinatie preponderent furajera, a scazut ca urmare a reducerii numarului de animale din complexele de crestere si a orientarii micilor producatori spre culturi cu destinatie mixta.

Suprafata cultivata cu orzoaica a inregistrat in perioada analizata o crestere de la 121,7 mii ha in 1989 la 233,8 mii ha in 1994 avand dupa aceasta perioada o evolutie constanta datorita dezvoltarii industriei berii, mai precis a industriei maltului.

Suprafata cultivata cu ovaz, cultura destinata in special pentru hrana cailor, ca principala forta energetica din agricultura privata, a cunoscut in perioada analizata o usoara crestere.

Suprafata cultivata cu orez, a scazut, disparand practic din spectrul de culturi al agriculturii romanesti, desi ocupa in anul 1989 aproximativ 50 mii ha in amenajari speciale.

In conditiile create de reforma funciara si de tranzitia din tara noastra, in structura culturilor cerealiere se remarca, in mod deosebit porumbul si graul, cereale cu multiple functii din punct de vedere economic si social.

Porumbul este cereala care a dominat si domina agricltura tarii noastre. In anul, 1989, porumbul se cultiva, de regula pe 45% din suparafata destinata cerealelor, iar graul pe 39%. In deceniul '90, datele statistice, demonstreaza ca ponderea in arabil a porumbului a crescut de la 56-57% iar ponderea graului a scazut, osciland intre 25-31% (figura 11.3).

Figura 11.3. Ponderea principalelor cereale in suprafata totala cultivata

Cerealele sunt "eficiente" deoarece securitatea alimentara nationala este o necesitate primordiala a existentei populatiei, nu poate fi conceputa fara productia de grau, porumb, orz sau alte cereale.

Din pacate, faramitarea suprafetelor ocupate cu aceste culturi, cu toate consecintele tehnologice negative care pot decurge de aici, constituie principala cauza a inregistrarii unor productii medii aflate mult sub potentialul soiurilor si al hibrizilor cultivati (figura 11.4. si 11.5.)

Figura 11.4. Dinamica suprafetelor si a productiilor medii la grau si secara

Figura 11.5. Dinamica suprafetelor si a productiilor medii la porumb boabe

Evolutia nefavorabila a cerealelor la nivel de producator se explica si prin faptul ca dupa anul 1989 cheltuielile tehnologice au crescut, urmarind evolutia generala a preturilor si tarifelor intr-o masura mai mare decat preturile de achizitie oferite agricultorilor, incat rentabilitatea culturilor cerealiere a cunoscut o scadere continua. Inexistenta unei piete organizate a cerealelor in care interesele producatorilor sa fie reprezentate in mod real, precum si interventia statului limitata la un singur produs, graul, au afectat si mai mult nivelul productiei cerealiere din tara noastra, astfel incat aceasta a oscilat, in functie de conditiile agrometeorologice, intre 12 milioane de tone (1992) si 22 milioane de tone (in 1997), coborand la 10 milioane tone in anul 2000 (figura 11.6)

Figura 11.6. Dinamica productiei totale de cereale

Aceasta neuniformitate cantitativa si structurala a ofertei de cereale este determinata in primul rand de necorelarea actiunii factorilor structurali (dimensiunea exploatatiilor, organizarea productiei, deciziile de politica economica, etc.) cu actiunea factorilor tehnologici, necorelare care a atras dupa sine numeroase si grave disfunctii ce vin in contradictie cu normele organizatorice si functionale existente intr-o economie de piata.

In perioada tranzitiei, care a marcat intregul deceniu noua, politicile economice si deci si politica agricola au urmarit inlocuirea mecanismelor caracteristice sistemului economic planificat-centralizat cu cele specifice pietei libere. In acest sens o parte semnificativa a cadrului legislativ economic a fost inlocuita, adaptata sau innoita.

Principalele obstacole in calea dezvoltarii agriculturii, care au limitat cresterea productivitatii muncii si a eficientei in ansamblu, provin din necorelarea politicii structurale cu politica de preturi si de comercializare a produselor agricole.

Pretul cerealelor si al produselor cerealiere a inregistrat in perioada anilor `90 fluctuatii mari in cadrul pietei interne, cu diferente majore fata de alte tari, ca rezultat al pregatirii si fundamentarii procesului de liberalizare al pretului fiecarui produs in parte:

- pentru grau politica de preturi a urmarit sustinerea producatorilor si a consumatorilor;

- culturile de porumb si orz au beneficiat de interventiile de sustinere, care au fost mai mult indirecte si au constat doar in acordarea de credite cu dobanda subventionata in perioadele de infiintare a culturilor, cu repercursiuni negative asupra nivelului tehnologic si a randamentelor;

- cultura de orzoaica a inregistrat o crestere a suprafetelor datorita pretului oferit de investitorii din industria berii si mai precis in industria maltului, iar cultura de orez a disparut practic din structura culturilor romanesti.

Neconcordanta masurilor luate in amonte si in aval de agricultura cu cele din agricultura au avut ca efect cresterea suprafetelor la unele culturi in defavoarea altora, reducerea sortimentului de produse agroalimentare accesibile populatiei si diminuarea disponibilului de alimente.

Consumul mediu anual pe locuitor la produsele dincereale in echivalent faina, a crescut conform datelor statistice de la 157,3 kg/locuitor in anul 1989 la 165,8 kg/locuitor in anul 2000. acest consum ridicat are la origine insa nu numai traditia consumului alimentar al poporului roman, ci si interventia statului asupra preturilor, subventia la paine fiind cel mai eficient directionata catre consumatorii cu venituri mici, desi in termeni absoluti cei cu venituri mari au beneficiat de 1,3 ori mai mult de subventia la grau/paine.

Importul de cereale a crescut in perioada 1990-1993 la un nivel mediu anual de 1,8 milioane tone, comparativ cu media anuala de 0,08 milioane tone in perioada 1987-1989. masura de a importa cereale a fost luata la nivel guvernamental in scopuri sociale si justificata de nevoia de a asigura cererea interna marcata de exportul cerealelor din anii `80 care a contribuit la plata datoriei externe a Romaniei.

Exportul de cereale a fost nesemnificativ pentru perioada 1991-1994 dar din anul 1995 a dat semne de revigorare, Romania recastigand pozitia de exportator net de cereale.

Pe plan mondial cerealele boabe ocupa peste 50% din suprafata arabila a globului.

In perioada 1985-1996 piata mondiala a cerealelor s-a caracterizat printr-o crestere lenta a productiei si a cererii si o relativa stagnare a comertului. In perioada 1998-2000 a avut loc o crestere moderata a importurilor, dar acestea au fost limitate de cresterea productiei de cereale in China.

Balanta mondiala a graului este prezentata in tabelul 11.1.

Tabelul 11.1.

Balanta mondiala a graului

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

In perioada 2001-2003 productia mondiala de grau a scazut de la 581,1 milioane tone in anul 2001 la 560,3 milioane tone in anul 2003. Aceasta scadere s-a datorat reducerii recoltei de grau din SUA si China. In China scaderea productiei s-a datorat atat secetei cat si restrangerii cu 3% a suprafetelor cultivate. (tabelul 11.2.)

Tabelul 11.2

Productia mondiala de grau

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

In S.U.A. s-a inregistrat o scadere a productiei de grau cu 17,4% in sezonul anterior, respectiv de 44 milioane tone. In sezonul 2003/2004 se preconizeaza ca productia sa atinga un nivel record de 62,9 milioane tone.

In Uniunea Europeana productia de grau in sezonul 2002/2003 a fost de 103,32 milioane tone, cu 13,3% mai ridicata decat in sezonul anterior, aceasta datorandu-se in primul rand majorarii suprafetelor cultivate, acestea ajungand la 17,7 milioane hectare. Comparativ cu sezonul anterior suprafata cultivata in sezonul 2002/2003 a fost mai mare cu 7,3%.

Rusia a recoltat in sezonul actual o cantitate record de grau, respectiv 50,55 milioane tone, cu 7,8% mai mare decat in sezonul 2001/2002, iar pentru sezonul urmator se estimeaza o scadere la 34 milioane tone (-33%). Aceasta diminuare a recoltei se va datora scaderii cu 16% a suprafetelor cultivate acestea ajungand la 21,5 milioane hectare, precum si randamentului scazut ca urmare a timpului nefavorabil din primavara.

Ucraina a recoltat in sezonul 2002/2003 o cantitate de grau de 20,55 milioane tone, iar pentru sezonul urmator productia de grau va scadea ca urmare a diminuarii cu 50% a randamentului si suprafetelor cultivate, fiind prognozata o productie de numai 6 milioane tone.

Kazahstanul a inregistrat o recolta de grau de 12,7 milioane tone, iar pentru sezonul 2003/2004 se estimeaza o cantitate de 11,5 milioane tone.

Consumul mondial de grau in perioada 2002-2003 a fost de 596,9 milioane tone, cei mai mari consumatori mondiali sunt: China, U.E., India, Rusia, S.Ua., etc. (Tabelul 11.3.)

Tabelul 11.3.

Consumul mondial de grau

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

In sezonul 2002/2003, comertul international cu grau a scazut, in special datorita reducerii cu 50% a livrarilor din Canada si Argentina, precum si a livrarilor din S.U.A. si Australia.

In sezonul 2003/2004, se prognozeaza o scadere cu 7,2% a comertului mondial cu grau (ajungand la 97,6 milioane tone), aceasta datorandu-se pe de o parte reducerii drastice a importului U.E., ca efect al introducerii unui sistem de cote care sa previna importurile de grau ieftin din Rusia si Ucraina, iar pe de alta parte, a existentei unor disponibilitati ridicate in unele tari importatoare: tari nord-africane si asiatice.

Cele mai importante tari exportatoare de grau si faina de grau pe piata mondiala sunt: S.U.A., Canada, Australia, etc.; iar cei mai mari importatori sunt: Egiptul, Japonia, Brazilia, Iran, etc. (Tabelul 11.4 si 11.5)

Tabelul 11.4

Exportul mondial de grau si faina de grau

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

In sezonul 2002/2003 (incheiat la 30 iunie 2003), preturile la grau s-au mentinut la acelasi nivel datorita ofertei mari de grau de calitate inferioara din tarile netraditional exportatoare, precum si nivelul ridicat al stocurilor.

Tabelul 11.5.

Importul mondial de grau si faina de grau

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

In trimestrul al treilea al anului 2003 s-a produs o crestere a preturilor graului sub influenta aparitiei primelor prognoze pentru sezonul 2003/2004 si care pun accent pe scaderile sensibile ale recoltelor in unele tari membre ale C.S.I., tari est-europene si U.E.

Cotatia la bursa din Chicago la data de 29.08.2003 indica o valoare de 135,03 dolari/tona pentru vanzarile cu termen de livrare luna septembrie 2003 si pentru livrarile din luna decembrie 2003 cotatia la bursa a fost de 139,99 dolari/tona. Aceste cotatii sunt cu 17,2% mai mari decat cele inregistrate la finele lunii iunie 2003.

Pe termen mediu preturile vor scadea datorita ofertei abundente din partea tarilor traditional exportatoare. Astfel O.E.C.D. prognozeaza pentru sezonul 2003/2004 o scadere cu peste 17% a preturilor graului pe piata mondiala.

Productia mondiala a cerealelor furajere a inregistrat o crestere de aproximativ 15 milioane tone in anul 2003 fata de anul 2001. (Tabelul 11.6.)

Tabelul 11.6.

Balanta mondiala a cerealelor furajere

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

S.U.A. este cel mai mare producator mondial de porumb. In sezonul 2002/2003 se va inregistra o scadere a recoltei cu peste 5%, la 228,8 milioane tone, ca urmare a diminuarii randamentului cu cca. 6% (la 8200 kg/ha) si din cauza conditiilor meteo nefavorabile. (Tabelul 11.7.)

Tabelul 11.7

Productia mondiala de porumb

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

Pentru sezonul 2003/2004 se estimeaza o crestere a productiei de porumb cu 14%, aceasta ajungand la 260,87 milioane tone. Cauza acestei cresterii de productie fiind in primul rand extinderea suprafetelor cultivate si implicit a randamentului.

China al doilea mare producator mondial va avea o productie totala de porumb in sezonul 2002/2003 de circa 121,3 milioane tone, iar pentru sezonul urmator se prognozeaza o scadere de 2,7%, productia totala de porumb ajungand la 118 milioane tone. Aceasta scadere a productiei este cauzata in primul rand de restrangerea suprafetelor cultivate cu porumb.

Uniunea Europeana inregistreaza, atat pentru sezonul 2002/2003 cat si pentru sezonul 2003/2004 o productie de porumb de aproximativ 40 milioane tone, iar consumul variaza intre 41,6-42,2 milioane tone. (tabelul 11.8.)

Brazilia a realizat in sezonul 2002/2003 o productie de 43,5 milioane tone, cu aproximativ 22,5% mai mult decat in sezonul 2001/2002, iar pentru sezonul 2003/2004 se prognozeaza o scadere a productiei cu 14% ajungandu-se la o productie de 37,5 milioane tone. Aceasta scadere drastica prognozata pentru sezonul 2003/2004 se datoreaza diminuarii suprafetelor cultivate cu porumb. De mentionat este faptul ca guvernul brazilian a acordat o serie de facilitati la credite pentru a promova cultura porumbului.

Tabelul 11.8

Consumul mondial de porumb

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

Cele mai importante tari exportatoare de porumb pe piata mondiala sunt: S.U.A., Argentina, China,Ungaria etc.; iar cei mai mari importatori sunt: Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Mexic, Egipt, etc. (tabelul 11.9)

Tabelul 11.9

Comertul mondial cu porumb

-mil. tone-

* estimari

Sursa: U.S.D.A. - Grain World Markets and Trade, iulie 2003

Pe termen mediu, cotatiile la bursa vor creste ca urmare a unui consum mai ridicat decat productia si a nivelului scazut al stocurilor.

Pentru sezonul 2003/2004 O.E.C.D. indica o scadere cu 10-12% a pretului sub influenta ofertei de porumb mai ridicate din S.U.A.