CONCEPTUL SI SFERA DE CUPRINDERE A SOMAJULUI

CONCEPTUL SI SFERA DE CUPRINDERE A SOMAJULUI

1. 1. Somajul in teoria contemporana

Forta de munca, in calitate de factor de productie esential in economie, se manifesta pe o piata specifica si anume piata muncii. Ocuparea sau neocuparea reprezinta situatii concrete in care se afla la un moment dat, din motive obiective sau subiective, forta de munca a unei tari. Somajul, ca efect al neocuparii fortei de munca exista si a existat inca de la inceputul societatii capitaliste. El este astazi un aspect negativ al dezvoltarii economice, care afecteaza in proportii diferite toate tarile, mai ales cele subdezvoltate si cele in tranzitie la economia de piata. Evolutia fenomenelor sociale ale perioadei de tranzitie spre o liberalizare a fortei de munca, a creat fenomenul de somaj, care ulterior s-a exacerbat mai ales in judetele si regiunile care concentrau in cateva intreprinderi mamut o mare cantitate de forta de munca.

Definirea somajului a fost o problema mult dezbatuta in literatura economica. Dictionarul stiintei economice, elaborat sub conducerea profesorului Alain Cotta, caracterizeaza somajul ca fiind "situatia individului privat de munca", dar mentioneaza ca trebuie sa se faca distinctia dintre somajul voluntar si somajul involuntar, stabilind ca numai somajul involuntar trebuie luat in considerare in judecarea situatiei economice a tarii. Fernand Baudhuin, profesor la Universitatea din Louvain afirma ca somajul reprezinta "inactivitatea totala sau partiala a unui ansamblu sau a unui individ."

Paul Heyne, de la Universitatea din Washington, pornind de la premiza ca in S. U. A. datele oficiale ale somajului sunt pub1icate de Biroul de Statistica al Muncii - Bureau of Labour Statistics (B. L. S.) - pe baza anchetelor curente, prin sondaj asupra populatiei (realizat pe baza unui esantion de 60.000 de familii), arata ca pentru a fi inclusa in raportul B. L. S. o persoana trebuie sa faca parte din populatia neinstitutionala, formata din "totalul celor care au 16 ani sau mai mult si care nu isi au domiciliul intr-o institutie, cum ar fi puscarie sau spital". Iar in paragraful "Deciziile pietei fortei de munca", Heyne concluzioneaza: "Din definitia B. L. S., sunt clare optiunile specifice care creeaza statutul denumit somer:

1. decizia de a cauta activ o angajare;

2. decizia de a nu accepta sansele de angajare oferite. Ambele sunt in mod clar, alegeri facute de oameni nivelul somajului depinde atat de oferta, cat si de cererea fortei de munca. Biroul de Statistica al Muncii, din S. U. A. socoteste drept someri pe toti cei care nu sunt, in prezent angajati si cauta activ angajare in munca. Atat deciziile de a intra in forta de munca cat si deciziile de a nu accepta anumite oferte de serviciu vor depinde de estimarile oamenilor asupra avantajelor relative ale sanselor alternative." ( Paul Heyne, 1991, pagina 326 ).

In literatura franceza fenomenul este definit prin termenul 'chomage' care inseamna incetarea constransa a activitatii profesionale a unei persoane sau a unei intreprinderi, in timp ce in modul de abordare anglo-saxon se pot observa anumite deosebiri, astfel fenomenul fiind definit prin termenul "unemployment" care in sensul sau cel mai evident inseamna a fi fara lucru in sens economic, aceasta definitie fiind totusi inadecvata.

Termenul de somaj este o descriere a conditiei economice a societatii la un moment dat, un somaj scazut inseamna ca cea mai mare parte a fortei de munca este ocupata, in timp ce un somaj ridicat este un semn ca economia este in recesiune. In termeni generali, somajul este considerat acea stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila, prin negasirea de locuri de munca.

Daca abordam tema in termenii pietei muncii, poate fi definit ca un excedent al ofertei de munca fata de nivelul cererii de munca, iar someri pot fi considerate persoanele apte de munca, care nu-si gasesc de munca, formand suprapopulatia relativa, fiind in fond un surplus de forta de munca comparativ cu numarul celor angajati.

Frecvent sunt considerati someri cei ce cauta un loc de munca si au depus cerere in acest sens la Agentia Nationala de Angajari. Dar economistul francez Michel Didier arata ca o ancheta recenta releva ca din 100 de persoane inscrise la o agentie de plasare aproape un sfert nu erau someri in sensul definitiei adoptate de Biroul International al Muncii.( Michel Didier, 1994, pagina 250-251).

Biroul International al Muncii, ca organism O. N. U., defineste somerul ca fiind orice persoana care are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii: este apt de munca, nu munceste, este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata, cauta un loc de munca.

In Romania, legislatia in domeniu, respectiv Legea 76/2002, modificata si completata prin Legea nr. 107/2004, defineste somerul ca fiind persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a. este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minimum 16 ani si pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;

b. starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci;

c. nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuvenii potrivit prezentei legi;

d. este disponibil sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca.

e. este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care functioneaza in conditiile prevazute de lege.

Ca orice fenomen economico-social, somajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte, respectiv:

1. Nivelul somajului - acesta se exprima atat in mod absolut (ca numar total al somerilor), cat si relativ, ca rata a somajului (numarul somerilor/populatia activa). Aceasta rata a somajului difera pe regiuni si perioade. Economistul noozeelandez A. W. Phillips arata ca rata naturala a somajului este rata care corespunde unei rate stabile sau inertiale a inflatiei (unii specialisti apreciaza ca aceasta rata este la 2 - 4% din populatia activa).

Populatia ocupata, forta de munca, somajul se calculeaza in tara noastra fie pe baza Balantei fortei de munca, fie pe baza anchetei asupra fortei de munca.

2. Intensitatea cu care se manifesta somajul (unele aspecte ale somajului sunt mai greu de evaluat - de exemplu - subangajarea cu jumatate de norma si la negru). In functie de aceasta caracteristica a somajului se pot distinge ca tipuri de somaj:

- somajul total ce presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

- somajul partial: ce presupune reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala, cu scaderea salariului;

- somajul deghizat: unde desi exista o activitate aparenta, productivitatea muncii este mica;

3. Structura somajului sau componentele lui, formate prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: nivelul clarificarii, domeniul in care au lucrat, categoria socio-profesionala din care provin, sex, categorie de varsta, etc.

Studiile din ultimii ani releva faptul ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii, de asemenea tinerii (pana la 25 de ani) si varstnicii (de peste 50 de ani), in raport cu restul populatiei active.

4. Durata somajului - perioada de la momentul pierderii locului de munca sau diminuarea activitatii depuse pana la reluarea normala a muncii;

In aplicarea prevederilor Legii 76/2002 sunt excluse orice fel de discriminari pe criterii politice, de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex si varsta.

Incercand o caracterizare a fenomenului, se poate spune ca somajul reprezinta o stare (latura) negativa a economiei caracterizata intr-un dezechilibru important al pietei muncii, prin care oferta de forta de munca (sau cererea de locuri de munca) este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici (sau oferta de locuri de munca) din partea acestora.

1. 2. Nivelul si formele somajului

Intrucat ocuparea deplina a fortei de munca nu inseamna o rata de 100% ponderea persoanelor neocupate in perioada in care ele se af1a in proces de schimbare a locului de munca sau a celor care nu se adapteaza la conditiile de munca, poarta denumirea de rata naturala a somajului. Ea este, de obicei, definita ca acel nivel al somajului a carui absorbire poate fi realizata numai prin investitii pe seama inflatiei, ceea ce ar conduce la cresterea preturilor. In rata somajului natural se cuprinde adesea si numarul celor ce nu doresc sa se angajeze intrucat au mijloace de subzistenta si doresc sa-si traiasca viata intr-un anumit fel sau deoarece considera conditiile de munca oferite inacceptabile.

In functie de aceasta rata se vorbeste, de obicei, despre starea de subocupare a fortei de munca (cand rata efectiva a somajului este mai mare decat cea naturala) sau de supraocupare (cand ea este mai mica).

Implicatiile economico-sociale sunt diferite: in primul caz, al subocuparii, se iroseste munca sociala, apar probleme sociale, creste presiunea asupra salariului, iar in cel al supraocuparii forta de munca devine rara si scumpa, salariile crescand mai repede decat productivitatea muncii in realitate, notiunile respective - ocuparea deplina, subocuparea si supraocuparea - sunt supuse unei analize critice, diferentiate, in functie de conditiile de loc si de timp.

Punctul central al teoriei neoclasice este existenta echilibrului general (atat pe piata muncii cat si pe piata bunurilor economice) in conditiile in care preturile (inclusiv salariul) sunt presupuse flexibile, astfel incat prin oscilatiile lor se restabilesc automat echilibrul si folosirea deplina a fortei de munca. Pe aceasta baza somajul este prezentat sub doua forme: somaj voluntar si somaj involuntar.

Exista somaj involuntar atunci cand oamenii doresc sa munceasca la nivelul salariului curent oferit pe piata si nu gasesc loc de munca, iar somaj voluntar, atunci cand oamenii nu gasesc locuri de munca deoarece ei cer un salariu superior salariului de echilibru al pietei.

Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese:

1. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;

2. cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale pentru a se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unei persoane apte de munca dar inactive, in conditiile unei cereri de munca inferioare acestei cresteri.

In functie de cauzele care il determina (pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate), somajul poate fi:

a. somaj ciclic (conjunctural) - cauzat de crizele economice si conjuncturi
defavorabile, trecatoare, dar care se repeta la intervale de timp mai lungi sau mai scurte;

b. somaj structural - determinat de modificarea structurii economice pe activitati, ramuri, subramuri sub incidenta evolutiei nevoilor, crizei energetice, revolutiei tehnico-stiintifice sau a altor factori. In abordarea neoclasica acest tip de somaj este un somaj de cautare voluntara care rezulta dintr-o inadaptare momentana intre structura ofertelor si cererilor de munca;

c. somaj tehnologic - determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele mai noi, precum si de centralizarea unor capitaluri si unitati economice cu restrangerea locurilor de munca;

d. somaj intermitent - ce apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare pe scurta durata din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit numar de unitati economice;

e. somaj frictional - este efectul dezutilitatii marginale a muncii, reflectand o optiune individuala rationala de a nu lucra, fata de aceea de a accepta un salariu sub un anumit nivel;

f. somaj sezonier - cauzat de intreruperi ale activitatii puternic dependente de factorii naturali, cum sunt cele din agricultura, constructii, lucrari publice.

Din punct de vedere al intensitatii se disting urmatoarele forme de somaj:

a. somaj deghizat - intalnit in tarile putin dezvoltate;

b. somaj total;

c. somaj partial (reducerea numarului de ore sau zile lucrate saptamanal).

In functie de durata sa intalnim somaj de scurta, medie si lunga durata. In cadrul somajului de lunga durata sau cronic, daca se iau in calcul sansele de angajare ale somerilor, distingem trei categorii de someri:

a. someri usor de plasat, care se reintorc la lucru dupa un scurt timp prin angajare traditionala si masuri de instruire;

b. someri mai greu de plasat, care au de parcurs un drum mai lung, incepand cu cursuri de activare, pregatire de baza si pot avea nevoie, de asemenea, de consultanta intensiva;

c. someri imposibil de plasat ce au acces cu mare greutate pe piata obisnuita a muncii.

In functie de experienta si aspiratiile somerilor insisi acestia pot fi incadrati in trei categorii importante si anume:

a. someri activi, care in mod clar nu se impaca cu situatia si care fac tot posibilul sa iasa din ea;

b. someri descurajati, care au intrat pe o spirala descendenta. Dupa dezamagiri succesive, se resemneaza sa-si accepte soarta, in plus, sansele lor de a reintra pe piata muncii scad pe masura ce creste durata somajului.

c. someri retrasi, cei care au devenit someri fara voia lor, dar au alte preocupari formale ale muncii (educatia copiilor, studii, munca voluntara).

1. 3. Cauzele principale ale aparitiei somajului

Formarea somajului reprezinta un proces complex, care cuprinde doua laturi:

a. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;

b. cresterea ofertei de munca prin atingerea de catre noile generatii a varstei legale pentru a se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca dar inactive, in conditiile unei cereri de munca inferioare acestei cresteri.

In cadrul primului proces economico-social principalele cauze generatoare de somaj sunt:

- crizele economice (generale, partiale, conjuncturale);

- tendintele pentru restructurare sub incidenta crizei energetice si revolutiei tehnico-stiintifice. Revolutia totala sau partiala a somajului generat de aceasta cauza poate avea loc numai printr-un proces lung si dificil, intrucat presupune cresterea investitiilor, recalificarea celor afectati si reorientarea invatamantului; - inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii genereaza somajul tehnologic, de asemenea au o resorbtie dificila;

- incertitudinea afacerilor unui anumit numar de agenti economici, ce determina practicarea contractelor de angajare de scurta durata;

- intreruperea activitatii din motive familiale si de maternitate;

- intreruperea activitatilor puternic dependente de factori naturali. Al doilea proces economico-social, creeaza urmatoarele cauze generatoare de somaj:

- starea economiei;

- intrarea pe piata muncii a esantioanelor de populatie activa care n-au mai lucrat;

- migratia internationala a fortei de munca.

Nivelul si evolutia somajului se afla in legatura cu fazele ciclului, dimensiunile cele mai ridicate intalnindu-se in fazele descendente, de recesiune si stagnare ale ciclului.

Trebuie subliniat insa, faptul ca, nivelul somajului difera mult de la o tara la alta in functie de numerosi factori, mai ales de caracterul si trasaturile cresterii economice.

Intre factorii care conduc la formarea somajului trebuie mentionat, in primul rand, insuficienta cresterii economice sau reducerea acesteia in diferite faze ale ciclului economic. Michel Didier apreciaza ca insuficienta cresterii economice este responsabila pentru unul din doi someri. In al doilea rand, o contributie importanta o au restructurarile si reconversiunea economica, sub influenta diferitilor factori, mai ales a schimbarilor in tehnica si tehnologiile de productie, in structura de ramura si teritoriala a productiei.

Actioneaza in aceasta directie si aparitia unor noi contingente pe piata muncii, in conditiile in care oferta de noi locuri de munca nu se adapteaza operativ la aceasta crestere precum si altor factori economici si sociali.

Analizand problema cresterii cererii de noi locuri de munca pana la inceputul anilor 1980, profesorul Raymond Barre arata, pentru Franta diverse cauze:

a. cresterea contingentelor noilor generatii ca urmare a unei cresteri demografice mai ridicate si a unor ramuri de pensionare mai redusa;

b. sporirea ofertei de forta de munca feminina;

c. inadaptarea mare a ofertei si cererii de munca, indeosebi ca urmare a deficientelor procesului de invatamant, care nu asigurau orientarea profesionala corespunzatoare;

d. efectele depresive asupra activitatii economice, determinata de socurile petroliere;

e. restructurari in productia interna ca urmare a influentei evolutiilor de pe piata internationala.

O supapa pentru somaj constituie asa numita munca "la negru", clandestina sau economia subterana sau "paralela" care, in ultimii ani, a luat o considerabila extindere, atingand aproximativ 10% din totalul muncii prestate in diverse economii nationale. Cauzele amplificarii acestui fenomen sunt, se pare, urmatoarele:

- tendinta de evaziune sau frauda fiscala (munca 'la negru' devine 'un suport de elita' impotriva fiscului);

- birocratizarea crescanda a muncii declarate si tendinta oamenilor de a nu se sustrage de la constrangerile administrative;

- munca la negru nu comporta costuri sociale (asigurari sociale) din partea utilizatorilor, ceea ce le permite acestora sa scada costul produselor si sa-si mentina competitivitatea nationala si internationala;

- slaba remunerare "oficiala" a muncii manuale, mult sub aceea oferita functionarilor. Aici intervine cunoscutul "efect de venit", obtinerea unui venit suplimentar prin prestarea de munca in plus;

- cresterea prevederilor obligatorii, a contributiilor cerute, ii determina pe cetateni sa se refugieze in sectorul incontrolabil al economiei subterane, al muncii clandestine;

Somajul constituie o grava problema in statele est-europene, ca urmare a proceselor de restructurare profunde pe care le implica tranzitia la o economie de piata. Aceasta trecere, la economia de piata, presupune ca formarea si cresterea somajului este determinata, asa cum arata si in Raportul Comisiei Economice a O. N. U. pentru Europa, de doi factori:

a. refacerea echilibrelor si stabilirea macroeconomica presupune adoptarea unor politici restrictive in domeniul bugetar si in cel al creditului;

b. trecerea de la planificarea centralizata la economia de piata determina o reducere substantiala a locurilor de munca in multe sectoare economice, o pondere insemnata capatand-o somajul structural si cel conjunctural.

Exista si anumite cauze subiective generatoare de somaj, respectiv: abandonarea locurilor de munca, neacceptarea de locuri de munca pentru ca salariul real la care ar fi ajuns angajandu-se nu le-ar fi permis sa traiasca mult mai bine decat atunci cand erau someri; problemele sociale complexe ce impiedica angajarea, constiinta personala si conceptia proprie despre munca, care determina unele persoane sa-si traiasca viata altfel decat devenind salariate sau sa realizeze activitati lucrative proprii.

O alta cauza o reprezinta si faptul ca prin procesul de privatizare s-au trecut in proprietate privata acele intreprinderi care reprezentau un oarecare interes pentru potentialii cumparatori, iar intreprinderile neatractive urmau sa-si inceteze activitatea prin lichidare. Deci, somajul reprezinta o consecinta fireasca a derularii procesului restructurarii economice si aplicarii principiilor de eficienta economica si de management calitativ.

1. 4. Somajul: fenomen micro- sau macroeconomic?

In acest paragraf se va incerca sa se argumenteze faptul, ca o clasificare a somajului, fie ca fenomen micro-, fie ca fenomen macroeconomic este cu siguranta o greseala. In primul rand, distinctia dintre micro- si macroeconomie este ambigua si, in al doilea rand, somajul este un fenomen complex cauzat atat de factori micro-, cat si de factori macroeconomici.

Desi, in ultimele decenii s-a gandit si s-a incercat ca distinctia dintre macro- si microeconomie sa fie eliminata, se pare ca ea este readusa in discutie.

Macroeconomia este definita ca fiind stiinta care studiaza economia in totalitate (economia agregata). Microeconomia, pe de alta parte, este definita ca fiind stiinta care studiaza unitatile individuale din economie, in particular, firmele individuale. Totusi, distinctia este teoretica si devine din ce in ce mai neclara atunci cand macroeconomia se construieste pe baza microeconomiei. Legat de problema somajului, intrebarea care se poate pune este daca sursele sale se gasesc in interiorul economiei firmelor sau sunt legate de interactiunea dintre diferitele unitati din economie. (Radu, M. - Somajul si tranzitia spre economia de piata, in: Economistul nr.458 - 459/1998).

Punctul de vedere clasic: salarii prea mari

In mod traditional s-a considerat ca somajul este o problema macroeconomica, de aceea, a fost privit in termeni agregati. Punctul de vedere clasic a fost ca somajul involuntar este un fenomen de termen scurt rezultand dintr-o discrepanta intre nivelul preturilor si nivelul salariilor. Somajul involuntar a fost rezultatul nivelului prea inalt al salariului real. In timp, nivelul salariului, in viziune clasica, s-ar reduce si nici un somaj involuntar nu ar exista, cu exceptia somajului frictional, de cautare, cauzat de perioada parcursa din momentul parasirii unui loc de munca si pana la gasirea si ocuparea altuia.

Punctul de vedere keynesist

Fiind impotriva viziunii clasice, dar pastrand un punct de vedere macroeconomic, Keynes a argumentat ca somajul este un rezultat al catorva factori clasificati ca structurali, sezonieri, ciclici, frictionali si al deficitelor de cerere agregata. Cel mai important factor ar fi deficitul cererii, care arata ca somajul involuntar poate exista chiar pe, termen lung, din cauza lipsei cererii agregate. Diminuarea cererii agregate conduce la scaderea vanzarilor; scaderea vanzarilor conduce la scaderea investitiilor, acest lucru conduce la alta scadere in cererea agregata si la mai mult somaj, care conduce la o noua scadere a cererii agregate etc. Astfel se creeaza un cerc vicios intr-o economie cu piata libera si lipsita de interventia guvernamentala. Din cauza lipsei de lichiditati, investitiile nu sunt raspunzatoare pentru scaderea ratei dobanzii astfel incat, nici efectul Pigou nu poate salva economia din recesiune.

Aceasta viziune keynesista este evident macroeconomica din cauza ca ea subliniaza relatia paradoxala dintre diferitele unitati din economie. O singura firma poate vinde mai mult daca ea isi reduce preturile, relativ la alte firme, dar daca toate firmele isi reduc preturile lor nici una nu va fi intr-o pozitie mai buna relativ la cealalta. De fapt, prin reducerea salariilor, pentru a reduce preturile se reduce cererea agregata pentru bunuri si servicii din economie. Astfel, viziunea globala asupra economiei este importanta pentru a rezolva problema somajului.

Teoriile micro ale somajului

In teoriile clasice traditionale si in cele keynesiste s-a argumentat ca somajul este un fenomen macroeconomic si el este vazut in termeni agregati. Alternativ acestor teorii traditionale exista cateva alte teorii de origine neoclasica, care subliniaza aspectele microeconomice ale somajului. Aceste aspecte includ probleme ca: informatia imperfecta, prezenta hazardului moral, anticipatiile rationale, incertitudinea, etc.

Se poate deci concluziona, ca unii economisti prefera mai mult microeconomia decat macroeconomia. Unii economisti proeminenti merg atat de departe cu aceasta preferinta, incat afirma ca nu exista macroeconomie exista numai teoria preturilor (microeconomie) si teoria monetara. Multi economisti, probabi1, nu vor fi de acord cu aceasta exagerare. Este putin utopic sa spui ca un domeniu nu exista atunci cand probabil, sute sau mii de oameni lucreaza si se specializeaza pentru el - dar multi economisti raman la opinia ca modul de gandire macroeconomic, intr-un fel sau altul, nu se ridica la standardul modului de gandire microeconomic. Nu exista nici un mister in aceasta afirmatie. Microeconomia are o logica clara si simpla de care macroeconomia duce lipsa. Acest lucru nu inseamna, insa, ca logica microeconomiei este usoara- pentru ca nu este - dar, odata ce s-a consumat un anumit timp cu intelegerea ei, devenind ca o a doua natura, ea asigura o anumita coerenta a intregului.

Nu este de mirare, deci, ca asa de multi economisti au incercat sa elimine macroeconomia prin reformularea ei, incercand sa o faca o parte a microeconomiei. Ideile neoclasicilor sunt un exemplu, in acest sens. In timp ce economistii neoclasici conchid ca exista inca probleme nerezolvate ale ideilor lor si nu reusesc sa ofere solutii acestor probleme, pare cinstit sa afirmi ca economia politica neoclasica nu este finalizata inca.

Nimic surprinzator in acest fapt. Orice incercare de a aduce macroeconomia in logica microeconomiei intampina o bariera foarte serioasa. Presupunerea care da microeconomiei logica ei solida, este presupunerea ca nici o resursa nu se risipeste - ca suntem intotdeauna in frontierele productiei posibile. In aceasta situatie nu poate exista nici un somaj, mai ales, in sensul unui exces de oferta de munca. Dar somajul, si imposibilitatea de a fi in afara frontierelor productiei sunt obiectivele centrale pe care macroeconomia si-a propus sa le explice. Daca somajul exista ca un fapt obiectiv (si noi credem ca exista) atunci intentia de a face macroeconomia o parte a microeconomiei nu va avea niciodata succes.

Acest lucru nu inseamna, insa ca efortul celor care incearca acest lucru este risipit. Economistii neoclasici, in particular, au oferit unele modele de gandire de-a dreptul scducatoare. Ideea ca anticipatiile nu ar fi mai putin rationale decat alte decizii pe care oamenii trebuie sa le ia in economie, este una dintre aceste perspicacitati de gandire, si un aspect important al acestei perspicacitati - ca anticipatiile sunt neinfluentate - pare sa fie adevarata, cu o buna aproximare. Aceasta poate avea aplicatii importante in finante, si in macroeconomie. Ideea ca somajul poate fi inteles ca o activitate de cautare ne ofera, in ultima instanta, un model bun pentru una din componentele somajului - somajul frictiona1.

1.5. Masurarea somajului

Instrumente de masurare

Principalele instrumente de masurare utilizate in practica din diferite tari sunt: (Ungureanu Emilia,2002, pag. 131 ).

. recensamantul populatiei;

. anchetele statistice realizate in gospodarii;

. diferitele inregistrari administrative ca: dosare de angajare, inregistrari ale asigurarilor de somaj, dosare de securitate sociala, liste de persona1.

De regula, datele obtinute dintr-o sursa pot fi in mod folositor combinate cu cele din alte surse, sau comparate intre ele.

Metoda anchetelor statistice realizate in gospodarii

Desi standardele internationale nu recomanda in mod special nici o sursa de date, in practica s-a dovedit ca datele cele mai precise se obtin in cadrul anchetelor in gospodarii. Anchetele in gospodarii sunt singura sursa de date care permite masurarea conjugata a ocuparii, a somajului si a celor inactivi economic.

Acest instrument de masurare ofera cateva avantaje importante dar si unele limitari. Printre avantaje putem sa le structuram pe cele mai importante:

- anchetele in gospodarii constituie cel mai flexibi1 instrument al colectarii de date. Conceptele, definitiile si detaliile pot fi adaptate cu usurinta cerintelor specifice ale anchetei si utilizatorilor;

- anchetele in gospodarii pot acoperi practic intreaga populatie a unei tari, toate ramurile activitatii economice, toate sectoarele economiei si categoriile de lucratori, inclusiv cei auto-ocupati, familiile de lucratori nesalarizati, lucratorii intamplatori si pe cei cu mai multe locuri de munca;

- datele obtinute in urma anchetelor in gospodarii pot furniza informatii suplimentare despre gospodaria propriu-zisa sau familie;

- anchetele in gospodarii pot furniza date asupra schimbarilor care au loc pe piata muncii, nu numai la un moment dat (de referinta), ci chiar pentru perioade de timp trecute.

Un fapt foarte important de semnalat, aici este ca anchetele in gospodarii masoara 'stocurile' de persoane din cele trei categorii ale fortei de munca; ocupare, somaj, inactivi, ele neputand da informatii pertinente despre miscarea continua (fluxurile) a persoanelor intre aceste categorii.

Dar, explicarea cat mai completa a caracteristicilor somajului si ocuparii o reprezinta intelegerea caracterului fluid a1 fortei de munca. Aceasta fluiditate rezulta nu numai din miscarea oamenilor de la un loc de munca la altul, dar si din multele miscari in interiorul si in afara fortei de munca, in interiorul si in afara sferei somajului.

Figura nr. 1.1. Circuitul persoanelor apte de munca

Aceste metode se bazeaza pe colectarea datelor din diferite acte administrative. Ele sunt metode foarte utile, de regula alternative ale anchetelor in gospodarii, usor de aplicat si gestionat, reprezentative la nivel national, dar sunt supuse constrangerilor definitiilor utilizate precizate in actele legale in vigoare.

Masurarea administrativa a somajului, este de multe ori afectata de nevoile de gestiune ale acestuia. Cum somajul face parte din rezultatele unei guvernari nu este de mirare sa se observe tendinte de minimizare ale acestuia (de catre putere) si de dezvaluire a artificiilor suferite de somaj (de catre opozitie). In aceasta disputa se integreaza gestiunea administrativa (radierea somerilor care nu se prezinta la interviu), ca si gestiunea sociala (puterea creeaza sau incita la crearea unor pseudo locuri de munca, prepensionarea voluntara sau fortata, crearea de subocupare, lucrari de utilitate publica inutile sau ineficace, scutirea de cotizatii sociale a unor intreprinderi pentru tineri contribuind la conservarea sau crearea de locuri de munca false, stagii de formare inutile ).( Ailenei, D., 1999, pag. 143- 146 ).

Un nivel mic al somajului inregistrat nu ar trebui considerat intotdeauna ca fiind o evidenta clara a lipsei unei probleme de ocupare. In multe tari dezvoltate, dar in special in cele mai sarace, securitatea sociala este virtual absenta si de multe ori, economiile familiilor sunt prea mici pentru a putea sustine mult timp pe cei ramasi fara un loc de munca si in afara unei surse minime de venit. Astfel, motivatia de a pastra un loc de munca (si motivatia de a te 'bate' pentru el, mai ales cand somajul este mare) este foarte puternica; presiunea lipsei venitului este astfel, foarte mare asupra familiilor sarace si in mod special, asupra capului de familie al acestora. In consecinta, in astfel de situatii va exista intotdeauna o supra-ocupare (o aglomerare in zona ocuparii), care poate afecta orice activitate care nu este aparata prin bariere de intrare cum ar fi: nivelul de calificare, averile suplimentare (ca de exemplu, pamantul in cazul fermierilor), educatia etc.

Auto-ocuparea de supravietuire este una din modalitatile obisnuite prin care unii oameni din tarile dezvoltate obtin o parte din veniturile lor atunci cand sunt amenintati de somaj. Astfel, auto-ocuparea este prezenta intr-o proportie mult mai mare in ocuparea totala a tarilor aflate in curs de dezvoltare, decat in cea a tarilor dezvoltate. Acest lucru se explica partial, prin existenta unui numar mai mare de fermieri in tarile aflate in curs de dezvoltare, dar, in general, auto- ocuparea este importanta in aceste tari si in zonele urbane.

Un raport recent al OECD arata ca auto-ocuparea detine aproximativ 37% din ocuparea totala in tarile sarace aflate in curs de dezvoltare si ajunge la cca. 18% in tarile mai bogate aflate in aceiasi categorie. In tarile dezvoltate aceasta proportie nu depaseste 6%.( Popescu, A., Dobrescu, B. - Ocuparea fortei de munca in U.E. (1998) in: Raporturi de munca nr. 5/1998).

In ultimii ani, se constata o dezvoltare a auto-ocuparii, pe scara larga, in Arges, odata cu pierderile masive de locuri de munca, existand o evidenta reintoarcere a fortei de munca in zona rurala astfel incat, o parte din somerii rezultati din mediul urban sunt 'exportati' la tara, unde au adoptat o forma de ocupare de supravietuire in fermele familiale.

Estimarile nivelurilor somajului ar trebui sa fie corectate cu informatii despre veniturile reale ale celor mai expuse grupuri de lucratori. Pana in prezent a existat doar un efort minim de focalizare asupra masurarii acestui aspect al ocuparii, sau de evaluare a schimbarilor care apar in timp, in magnitudinea ocuparii de supravietuire. Exista, totusi, o experienta buna privind punerea in evidenta indirecta si partiala a acestei laturi a ocuparii prin evaluarea saraciei, un fenomen social tot mai profund si mai persistent al societatilor contemporane.

Ideea ca oamenii sunt prea saraci pentru a accepta sa fie someri poate fi un exercitiu de gandire util, dar este evident ca daca aceasta asertiune este corecta nimic nu garanteaza ca munca este disponibila in caz de urgenta sau de nevoie.

Mai mult, uneori chiar printre saraci, somajul pentru unul sau doi membri ai familiei poate fi sustinut cel putin o anumita perioada de timp. Astfel, in ciuda lipsei veniturilor minime de trai, ratele somajului masurat sunt adesea mai mari, chiar in judetele sarace.

Este evident ca exista un somaj considerabil printre lucratorii salariati, care muncesc sporadic, acestia fiind, in mod obisnuit, cele mai sarace categorii de lucratori. De regula, acest tip de somaj tinde sa fie mistificat prin procedeele standard de masurare - de exemplu in cazul lucratorilor agricoli, care insumeaza numai doua-trei zile de munca pe saptamana si nu sunt considerati someri.

Somajul este masurat la nivele relativ inalte in judetele cu venituri medii, probabil din cauza ca indivizii si familiile lor sunt capabili sa suporte din veniturile lor o parte din someri pentru o perioada mai lunga de timp.

Introducerea sistemelor de securitate sociala si ale celor privind compensatiile de somaj au inceput sa se extinda in tot mai multe tari. Asa cum am mai precizat deja, auto-ocuparea scade cu cresterea veniturilor pe locuitor, in special in zonele urbane si astfel 'somajul deghizat' este mai putin probabil sa apara.

Fara indoiala ca unele judete cu venituri medii au un somaj oficial destul de mic.

Tinand cont de cele cateva aspecte mentionate mai sus, se poate spune ca chiar cele mai precise estimari ale somajului global au totusi ordine de eroare foarte variate - incepand cu 2% in cateva tari din Asia de Est si pana la 20% intr-un numar de orase din tarile lumii a treia.

Studiile OECD arata ca media ratei somajului in zonele urbane pentru o serie de 36 tari dezvoltate pentru care sunt date recente disponibile este de 9, 8%.

Unele probleme de masurare ale somajului tinerilor

Aproape pretutindeni in lume o parte semnificativa din somaj o detin tinerii de pana la 25 de ani. Ratele somajului tinerilor sunt in mod obisnuit de 3 sau de 6 ori mai mari decat acelea ale lucratorilor maturi, depasind in unele tari valori de peste 30% din somajul total.

In plus, atat forta de munca tanara, cat si somajul tinerilor pot sa fie substantial subevaluate, astfel incat multi tineri nu sunt cuprinsi statistic nici in forta de munca, nici in populatia somera.

Printre tinerii neocupati exista, de cele mai multe ori, un grup relativ bine educat, care nu este supus unei presiuni imediate de a accepta un loc de munca dintre cele disponibile pe piata si care sunt sub nivelul a ceea ce spera ei sa gaseasca dupa o anumita perioada de cautare.

In trecut, de foarte multe ori acest fenomen al "somajului educat" a fost considerat ca o evidenta a faptului ca somajul tinerilor este quasi voluntar, locurile de munca disponibile fiind refuzate pentru a cauta pe cel mai bine platit, eventual in sectorul guvernamental sau in zona marilor afaceri. S-a sugerat astfel, deseori, ca educatia superioara a fost un bun suport pentru membri familiilor influente si bogate, capabile, in contrast cu cele sarace, sa finanteze si sa sustina prelungirea cautarii unui loc de munca.

Totusi, se pare ca importanta unui asemenea "somaj de lux" a fost mult exagerata. Printre grupurile de tineri, somajul afecteaza deopotriva si pe cei mai putin educati si pe cei mai educati, si pe cei mai saraci si pe cei mai bogati.

Desi exista in mod frecvent (dar nu intotdeauna), o proportie mai mare a tinerilor educati in somaj fata de cei mai putin educati, acest lucru poate fi explicat prin inceperea cu intarziere a cautarii unui loc de munca.

Pe scurt, interpretarea simplista a somajului tinerilor este o eroare si daca peste 30% din tineri sunt neocupati, acest lucru este din cauza ca locurile de munca (mai ales in momentul intrarii lor pe piata) sunt greu de gasit.

Un rezultat al interpretarii somajului oficial al tinerilor ca "somaj de lux" a fost directionarea multor analize empirice de la inceputul anilor '70 intr-un cadru mai larg al resurselor umane si al problemelor sociale. A existat, astfel, tendinta de a trata problema somajului tinerilor ca pe una politica, mai degraba ca pe una sociala sau economica. Daca somajul este o problema care afecteaza tinerii educati si, mai general, populatia urbana, si daca exista destul de multi dintre acestia, atunci exista un potential argument politic pentru a propune si sustine un suport activ pentru acest grup. Mai mult, familiile instarite, care suporta un tanar somer pot sa fie un grup de clienti al celor care detin puterea.

Oarecum paradoxal, in unele discutii ale economistilor, distorsiunile si poverile impuse economiei de catre somaj au fost - si adesea mai sunt - vazute ca o cauza a incercarilor de a da satisfactie unor anumite grupuri (un caz adesea citat in acest sens, este cel al prevederilor guvernului egiptean de a oferi locuri de munca pentru toti cei cu studii superioare). Cu alte cuvinte, somajul nu ar fi o problema atat de grava, dar guvernele incearca prea mult sa se ocupe de ea. Astfel, datele despre somaj, chiar acolo unde ele sunt disponibile, sunt putin utilizabile, fie ca indicatori sociali (indicatori ai stabilirii gradului de degradare a ocuparii totale, sau indicatori ai identificarii grupurilor particulare care sufera de rate inalte de somaj), fie ca indicatori economici ai gradului de risipire a resurselor.

Un foarte util si tentant exercitiu intelectual, ar fi efectuarea unei investigatii asupra stabilirii traiectoriei de ocupare a noilor intrati pe piata muncii. Putine studii au fost realizate in acest sens, totusi, cateva concluzii se pot formula. De exemplu, in aproape toate tarile, unii tineri gasesc de munca numai in afacerile familiei sau in auto-ocuparea de supravietuire, dar numarul celor care isi incep viata activa intr-o asemenea munca difera foarte mult de la o tara la alta. In general, este mai usor pentru adulti sa gaseasca o solutie pentru auto-ocupare datorita experientei lor de munca castigata pe piata. Probabil ca marea majoritate a noilor intrati pe piata muncii, in special cei din zonele urbane, cauta un loc de munca salariat. O comparatie relevanta din acest punct de vedere ar fi determinarea numarului de tineri care cauta un loc de munca salariat si numarul celor care lucreaza efectiv intr-un asemenea loc de munca.

In conditiile curente, asemenea comparatii vor sugera, probabil, deseori o foarte mare diferenta intre oferta unor asemenea locuri de munca si cererea pentru ele.

Masurarea somajului femeilor

Datele despre somaj arata adesea, rate mai mari ale somajului femeilor fata de cele ale barbatilor. Mai important decat atat, este faptul ca in multe tari exista un "rezervor ascuns" de lucratori care nu cauta activ un loc de munca, dar care ar accepta un loc de munca cand exista o anumita oportunitate pe piata. Acest grup consta, in principal, din femei. Experienta din multe tari arata ca imbunatatirea conditiilor de munca pentru femei si cresterea oportunitatilor economice va duce la o crestere a ratei lor de activitate.

In mod uzual acest "rezervor ascuns" nu este inregistrat ca parte a somajului masurat, rata de participare insasi - in special pentru femei - trebuind sa fie reexaminata pentru a se evidentia corect partea libera a pietei muncii.

Cresterea nivelului ocuparii si a nivelului veniturilor gospodariilor, realizata prin contributia femeilor ca membre ale populatiei active este un important factor de reducere a saraciei.

Totusi, pentru multe femei - in particular pentru femeile care provin din familiile sarace - acest rezultat inseamna o dubla povara. Activitatea economica - platita sau neplatita - este frecvent adaugata activitatilor si responsabilitatilor casnice.