Cai de crestere a satisfactiei in munca

Cai de crestere a satisfactiei in munca

In societatea contemporana exista o preocupare din ce in ce mai intensa de a spori alaturi de eficienta economica a muncii si eficienta ei umana, de a creste satisfactia muncii.

Preocuparile sociale de perfectionare a calitatii umane a muncii incep cu aspecte fizice elementare - micsorarea riscului de accidente, a nocivitatii, asigurarea conditiilor de temperatura si zgomot normale din punct de vedere uman, imbunatatirea calitatilor estetice ale locurilor de munca, continua cu o noua conceptie ergonomica a muncii - unelte si masini adaptate la posibilitatile umane, usor de manuit, placute si sfarsesc cu perfectionarea relatiilor umane, a conditiilor sociale ale muncii.

Semnificativ este si faptul ca oamenii de stiinta, psihologi si sociologi, au acordat in ultimele decenii o atentie deosebita cresterii caracterului satisfacator al muncii. S-au acumulat numeroase cunostinte in legatura cu posibilitatile de perfectionare umana a muncii, inclusiv ca o consecinta a numeroase experimente efectuate in acest domeniu. Acumularile ne indreptatesc sa credem ca urmatoarele decenii vor aduce o revolutie profunda in organizarea tehnologica si social-umana a muncii, avand ca obiectiv fundamental cresterea caracterului ei satisfacator.

In context, o intrebare particulara devine interesanta: ce poate face fiecare angajat pentru a-si creste calitatea umana a muncii, satisfactia muncii? Si aceasta, pentru ca exista posibilitati la indemana fiecaruia de a-si spori substantial calitatea muncii, dupa cum urmeaza:

• alegerea profesiunii si a locului de munca in functie de propriile aptitudini si inclinatii. Capacitatile si aptitudinile personale, daca gasesc conditii de realizare, devin o sursa importanta de satisfactie, de afirmare si dezvoltare umana. Dimpotriva, o munca facuta cu sentimentul ca nu este ceea ce corespunde propriilor veleitati creeaza un sentiment de alienare, de insatisfactie continua;
• infrumusetarea locului de munca. Omul isi poate umaniza conditiile sale de munca, le poate adauga putina frumusete si caldura. Dorinta de a infrumuseta, de a umaniza munca poate fi considerata o inclinatie naturala a omului. Ea face munca mai frumoasa pentru cel care o exercita, o transforma intr-o activitate a sa, intr-un mod de viata. Lipsa ei este semnul cel mai sigur al alienarii fata de munca;
• asigurarea satisfactiei muncii bine facute. Orice munca facuta de mantuiala lasa un gol psihic, un sentiment de neimplinire umana, dupa cum o munca bine facuta ofera satisfactii profunde. A munci bine nu este numai o norma sociala, o exigenta exterioara, ci reprezinta toto[1]data o sursa interna, importanta a satisfactiei in munca;
• participarea activa la rezolvarea problemelor colectivului si ale intreprinderii. Constiinta unei activitati de simplu executant reprezinta una dintre cele mai puternice surse de insatisfactie care poate fi - partial, evident - contracarata prin implicarea in toate problemele colectivului si ale intreprinderii, in ansamblul ei. Aceasta posibilitate depinde in mod hotarator de stilul de conducere al sefului ierarhic direct;
• acordarea unei atentii speciale relatiilor cu oamenii. Fiecare angajat este, intr-o anumita masura, responsabil de climatul uman al muncii din colectivul din care face parte.

In incheiere, trebuie subliniat rolul conducerii in a asigura conditiile unei atitudini active a colaboratorilor lor fata de munca, care sa asigure cresterea satisfactiei in munca.