Formele motivarii angajatilor

Formele motivarii angajatilor

Motivarea angajatilor poate imbraca mai multe forme clasificate in functie de elementul generator, de regula, in perechi opuse:

A.         Motivarea pozitiva si motivarea negativa - dupa sensul procesului de motivare

Motivarea pozitiva are in vedere cresterea eforturilor si contributiei personalului la realizarea obiectivelor firmei, pe baza amplificarii satisfactiilor sale din participarea la procesul muncii - ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite. Este produsa de lauda, incurajare si se soldeaza cu efecte benefice asupra activitatii sau relatiilor interumane, cum ar fi angajarea in anumite activitati sau preferarea unor persoane etc.

Motivarea negativa vizeaza sporirea eforturilor si a contributiei personalului firmei la indeplinirea obiectivelor sale pe baza diminuarii satisfactiilor in procesul muncii sau a amenintarii cu reducerea lor, daca sarcinile si obiectivele nu sunt realizate.[2] Este produsa de folosirea amenintarii, blamarii sau pedepsirii si se asociaza cu efecte de abtinere, evitare, refuz. Reprezinta un tip primitiv de motivatie, insa, cu anumite precautii, poate face parte din instrumentarul motivational.

B.         Motivarea intrinseca si motivarea extrinseca - dupa factorii sursa ai satisfactiei sau insatisfactiei:

Motivarea intrinseca este centrata pe individ, fiind o relatie intre asteptarile si perceptiile sale, pe de o parte, si continutul concret al muncii si comportamentul lui, pe de alta parte. Salariatul participa la procesele de munca, la realizarea obiectivelor organizationale , pentru ca ii place ceea ce face, ii sporesc cunostintele, se simte realizat profesional.

Motivarea extrinseca este o relatie individ-organizatie, avand drept continut satisfacerea asteptarilor salariatului fata de reactiile organizatiei vizavi de el, fireste in raport cu eforturile, comportamentul si rezultatele sale. Salariatul participa la procesele de munca din firma deoarece ii aduc venituri suplimentare, multumiri, laude, diplome, statut si post superior sau, dimpotriva, pentru ca nu pierde niste sume de bani sau evita amenintari sau pedepse.

C.         Motivarea economica, cea cognitiva, cea afectiva si motivarea moral-spirituala- dupa nevoile carora li se adreseaza:

Aceste tipuri de motivare pot fi utilizate in mod singular sau prin combinarea mai multora dintre ele.

Motivarea economica cuprinde tot ceea ce este legat de pachetul salarial (contribuie la satisfacerea nevoilor fiziologice si de securitate).[3]

Motivarea moral-spirituala consta in acordarea de laude, avertismente, mustrari, acordarea de titluri onorifice (contribuie la satisfacerea nevoilor de autorealizare).

Urmatoarele forme ale motivatiei sunt legate de unele trebuinte imediate ale individului.

Motivarea cognitiva isi are originea in nevoia de a sti, de a cunoaste, de a fi informat a individului, forma ei tipica fiind curiozitatea pentru nou, pentru schimbare. Se numeste cognitiva deoarece actioneaza dinauntrul proceselor cognitive (perceptie, gandire, memorie, imaginatie), stimuland activitatea intelectuala.

Motivarea afectiva este determinata de nevoia omului de a obtine acordul altor persoane, de a se simti bine in compania altora.