INTRODUCERE IN PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

INTRODUCERE IN PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

1 Capitalul uman- o noua paradigma aplicabila in activitatile portuare

Este indubitabil faptul ca munca reprezinta un factor determinant al activitatii economico-sociale. Multi autori il considera factorul propulsor al celorlalti factori de productie care contribuie la atenuarea tensiunii dintre nevoile umane si resursele economice[1]

Aceasta apreciere are drept suport teoretic si practic relatia pozitiva dintre contributia factorului munca si performantele caracteristice fiecarei etape de evolutie, deoarece cresterea productivitatii muncii genereaza beneficii atat pentru individ cat si pentru societate in general

Munca ca factor de productie, imbraca o forma procesuala si nu forma unei resurse stocabile asa cum este cazul celorlalti factori clasici (capitalul si natura). Deci munca se manifesta numai ca factor de productie in stare activa. Resursa umana care genereaza acest flux se refera la ansamblul de abilitati fizice si intelectuale care fac posibila prestarea unei anumite munci.[3]

Deoarece munca se manifesta ca factor de productie numai daca este pusa in actiune, se pune problema studierii resursei umane care o genereaza.

Contributia crescanda a resurselor umane la dezvoltarea economiei a indus concluzia ca acest factor de productie, reprezinta nu numai cost dar si investitie de capital .

Pana in anii 40 ai secolului trecut a dominat ideea ca primordial in procesul cresterii si dezvoltarii economice este capitalul in formele sale financiara si tehnica. O serie de cercetatori au exprimat rezerve cu privire la primordialitatea sa in procesele economico-sociale.

Edificatoare sunt in acest sens, opiniile exprimate de    I. B.Condlife (1943) si H. W. Singer (1964).

Dupa Condlife " capitalul nu reprezinta cea mai presanta nevoie a tarilor subdezvoltate.adevarata prioritate fiind in acest caz competenta administratorilor si tehnicienilor".

Dupa opinia noastra, promovarea in cadrul unei economii in dezvoltare, a unei strategii de dezvoltare numai in baza capitalului tehnic desi este una atragatoare implica mari costuri ce nu pot fi resorbite pe termen scurt prin eficienta ridicata datorita in primul rand cresterii competitiei ce implica scaderea incasarilor. Atunci o politica prudenta inseamna combinarea factorului capital tehnic cu factorul munca care se dovedeste a fi mai ieftin, dar prin eficienta sa inalta, compenseaza costurile implicate de primul.

Mai mult, de exemplu introducerea mecanizarii si automatizarii in cadrul proceselor de munca reduce sarcina fizica ce revine operatorului uman, dar neglijarea studiului muncii ar putea sa conduca la costuri ale erorii umane prin sistarea functionarii masinilor si instalatiilor respective cu consecinte negative in lant. Pornind de la aceasta constatare profesorul Petre Burloiu considera ca nivelul de calificare al oamenilor trebuie sa fie determinat de volumul de investitii ce revine in medie, pe loc de munca in schimbul cel mai incarcat .

Din punctul de vedere al contributiei fortei de munca, Singer marcheaza noul tip de abordare factoriala a dezvoltarii: "In modul nostru de a privi problematica cresterii si dezvoltarii a avut loc o schimbare profunda - de la capitalul fizic la cel uman"

Aceasta ratiune de abordare il conduce pe autor la concluzia ca in anii postbelici problema fundamentala a devenit " crearea capacitatii de a crea avutie, iar aceasta capacitate consta in populatia tarilor respective si este de natura intelectuala si educationala".

Alti autori precum J. Abramovitz (1951) au aratat ca " Este dincolo de orice dubiu ca perfectionarile tehnologice duc la cresteri ale productiei si este evident ca direct sau indirect, separat sau in bloc, cresterea productiei in general se datoreaza progreselor cunoasterii, dar din pacate masurarea relatiei dintre sporirea si perfectionarea cunoasterii si ritmul cresterii economice s-a dovedit pana acum imposibila".

Paradigma "capital uman" introdusa de T. W. Schultz (1963) a fost consecinta fireasca a preocuparilor de analiza a raportului factori -performante in procesul productiv. Iata cum argumenteaza acesta necesitatea introducerii acestui concept: " Interesul meu in aceasta problema a luat nastere in 1956-1957. Eram descumpanit de faptul ca cele doua concepte care le foloseam pentru a masura capitalul si munca erau incapabile sa explice cresterea productiei pe durata lunga.Am inceput sa inteleg ca esenta productiva a ceea ce identificam drept factorul capital si factorul munca nu era constanta ci era sporita si perfectionata in timp si ca aceasta sporire si perfectiune ramanea nereflectata atunci cand masuram munca si capitalul. In acelasitimp,imi era din ce in ce mai clar ca in Statele Unite multi oameni investeau masiv in ei insisi ca agenti umani, ca aceste investitii facute in oameni au o influenta decisiva asupra cresterii economice si ca fundamentul si cheia investitiilor in capitalul uman este educatia"

Conceptul va fi dezvoltat de G. S. Becker care il defineste ca fiind capacitatea intelectuala si profesionala a unei persoane de a-i asigura venituri pe masura competentelor si a contributiilor.

Intr-un mod asemanator, capitalul uman considerat ca o prelungire a capitalului cultural[6] este definit ca fiind "stocul de experienta acumulata de lucrator. Aceasta este valoroasa pentru venitul sau castigul sau potential viitor.

Asa cum capitalul fizic este rezultatul unei investitii, la fel si capitalul uman rezulta din investitii specifice facute cu scopul de a genera venituri viitoare. Beneficiul anticipat al acestei cheltuieli initiale este un venit banesc superior sau un viitor loc de munca, mai important si aducator de satisfactii suplimentare, comparativ cu cel anterior pentru ca purtatorul si totodata gestionarul unei asemenea avutii este salariatul insusi, accesta urmarind bine inteles sa o administreze in scopul maximizarii venitului (salariului pe care-l obtine)[7]

Asadar investitia in capitalul uman prin scolarizare,educatie si formare profesionala, reprezinta un factor de valorificare a oricaror resurse productive.

Asa dupa cum sublinia profesorul Beizadea Haralambie "Noua perspectiva asupra factorilor cresterii economice a avut influente nu numai asupra teoriei dezvoltarii ci si asupra actiunilor practice.

In acest sens, este de consemnat alaturi de programele nationale de scolarizare, educatie si invatamant pe diverse trepte si specializari, practica stabilirii detaliate a strategiilor de valorificare a potentialului uman, respectiv de creare, atragere si folosire in conditii de eficienta a capitalului uman"[8]

Este cert ca pentru tara noastra, dezvoltarea capitalului uman are o importanta cruciala. In combinare cu ceilalti factori de productie, prin realizarea acestui obiectiv, se creaza premise pentru cresterea si dezvoltarea economica.

Prezentam pentru exemplificare, rata de crestere a factorilor de productie in tara noastra pentru perioada 2004 -2008

Tabelul nr. 1 Rata de crestere a factorilor de productie

Sursa: Editia 2005 a Programului economic de preaderare, Guvernul Romaniei,Bucuresti, 30 noiembrie 2005, p.43

Din analiza tabelului de mai inainte, se constata ca in anul 2004 PIB-ul a avut o crestere puternica, determinata si o scadere a populatiei ocupate fapt care a condus la o crestere puternica a productivitatii (circa 3,4% per total) determinata si de sporirea stocului de capital tehnic si financiar.

Pentru 2005, evolutia PIB-ului a fost in realitate mai modesta decat cea anticipata (circa 4,8%) justificata si prin o serie calamitati naturale care s-au abatut asupra Romaniei, dar si unor erori de politica si strategie economica dupa opinia noastra.

Pentru 2006-2008 se estimeaza rate de crestere mai ridicate ale capitalului tehnic si financiar si sporuri mici ale populatiei ocupate potential.

Acest aspect va genera conform previziunilor cresteri mici ale eficientei utilizarii factorilor de productie.

Printre argumentele aduse de guvernanti prin care se justifica aceste rate mici ale productivitatii totale a factorilor de productie se numara si aceea a necesitatii canalizarii eforturilor spre constructia si reconstructia infrastructurii necesare similare celei din statele membre ale UE.

Noi consideram ca se impune si canalizarea eforturilor in directia cresterii si dezvoltarii capitalului uman.

In actualul context de dezvoltare, opinam ca valorificarea resurselor umane in domeniul transportul naval capata o conotatie deosebita. Aceasta pentru ca atat activitatile de pe nava cat si din cadrul porturilor au prin natura lor un caracter international.

Aceasta particularitate implica de la inceput si continuu dobandirea unor cunostinte si abilitati de mare complexitate si responsabilitate eonomica.

Trebuie avut in vedere faptul ca procesele de invatamant si de formare profesionala au a baza reglementari si proceduri internationale a caror respectare stricta reprezinta o conditie sine qua non a realizarii acestei activitati economice.

2 Proiectii ale evolutiei cererii de forta de munca in profil regional, local, sectorial, ocupational

Intr-o era a schimbarilor tehnologice rapide, a schimbului de informatii si a aparitiei de noi activitati este imperios necesara identificarea nevoilor viitoare privind competentele fortei de munca (ca volum si ca structura).

Un studiu realizat de cercetatorii din cadrul Institutul National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale [9] a scos in evidenta o serie de concluzii privind aceasta problematica.

Consideram ca prezentarea lui este importanta pentru abordarea resurselor umane din porturi deoarece tendintele manifestate la nivel regional, local, sectorial si ocupational vor afecta si activitatile portuare.

Urmare a evolutiilor din ultimii ani si a celor previzionate, populatia tanara isi va reduce efectivele cu circa 20%. In randul populatiei de varsta scolara, cea mai mare scadere este de asteptat la grupa 15-24 ani (22%). Procesul lent dar continuu de imbatranire demografica ce se manifesta la nivel regional, creaza necesitatea cresterii competivitatii economice astfel incat sa se creeze sursele necesare dezvoltarii serviciilor medicale si celor sociale pentru varstnici.

Cresterea competivitatii economice este strans legata de necesitatea sporirii competentelor tehnice si informationale ale fortei de munca.

2 .Mutarea centrului de greutate dinspre avantajul competitiv bazat pe intensivitatea muncii catre cel bazat pe intensivitatea capitalului in cadrul procesului de modernizare economica va presupune nu numai eforturi de retehnologizare si informatizare dar si inzestrarea fortei de munca cu tehnicieni in stiintele vietii, ocrotirea sanatatii si asimilati, meseriasi si muncitori calificati in constructii si asimilati, mecanici, montatori si reparatori de masini si utilaje, montatori si reparatori de aparate si echipamente electronice si electrotehnice, operatori la masini, utilaje si anasmblori de masini, echipamente si alte produse, muncitori calificati in reglarea si intretinerea masinilor si instalatiilor,lucratori calificati in servicii personale si de protectie, conducatori de vehicule si operatori la instalatii mobile.Recunoastem in aceste grupe ocupationale, o serie de categorii de personal din activitatile portuare, care vor trebui din perspectiva evolutiilor porturilor moderne in acord cu revolutia tehnologica prin care trec navele sa-si realizeze competente in directia mentionata mai sus .

3.Rezultatele studiului indica ca pe termen scurt se va manifesta o cerere in crestere pe domenii ocupationale acestea fiind concentrate in special in comert, constructii si lucrari publice, mecanic, textile-pielarie si industrie alimentara.In acest sens opinam faptul ca este posibil sa asistam la o intensificare a activitatilor in transportul naval si activitatea portuara.Sursele oferite de APMC[11] scot in evidenta faptul ca in anul 2005 in porturile maritime Constanta, Midia si Mangalia traficul total portuar a urmat un curs ascendent ajungand la 60,6 milioane tone, o crestere fata de 2004 de circa 20,24%.

4.Schimbarile structurale previzibile se vor muta pe dezvoltarea serviciilor, constructiilor si unor ramuri din industria prelucratoare precum industria alimentara, industria materialelor de constructii, industria lemnului.

Rezultatele proiectiei cererii de forta de munca indica necesitatea stoparii ofertei de absolventi din domeniile agricole, deoarece pentru acest sector exista o supraoferta majora.

5.Integrarea pietelor va genera necesitatea ca firmele sa se adapteze concurentei tot mai puternice, fiind favorizati cei care au un nivel de pregatire ridicat, cu o paleta de competente mai largi dar si cu o mobilitate profesionala mai mare. Prin urmare, absolventii de invatamant preuniversitar ce vor intra pe piata muncii in anii urmatori vor trebui da aiba o pregatire mai larga pentru a putea avea o mobilitate profesionala ridicata si pe de alta parte vor trebui sa fie inzestrati cu competente superioare pentru a fi competitivi[12];

6.Urmare a elasticitatii reduse a ocuparii la cresterea economica, sunt necesari mai multi ani de crestere sustinuta pentru a fi vizibila in crearea de locuri de mnca, pe termen mediu cererea fiind devansata substantial de oferta.

Din aceasta perspectiva se recomanda formarea competentelor antreprenoriale la absolventi care vor genera cresterea sanselor de ocupare a absolventilor.

7.Deoarece in cadrul procesului de globalizare in care este antrenata si economia romaneasca, construirea societatii cunoasterii faciliteaza organizarea muncii in jurul proceselor de productie care reunesc nevoile clientilor, rezulta clar ca traseele de cariera ii favorizeaza pe cei care au competente ce pot acoperi mai multe profesii si care dovedesc calitati de lucru in echipa si de dezvoltare continua a cunostintelor.

8.Concluziile studiului cu privire structura actuala a ocuparii indica necesitatea cresterii pregatirii profesionale a fortei de munca de pe piata muncii pentru a face fata cerintelor de dezvoltare tehnologica. In contextul unui potential al sistemului de educatie trebuie valorificata oportunitatea accesului scolilor pe piata de formare si recalificare a fortei de munca.

Prezentarea acestor tendinte in evolutiile fortei de munca se rasfrang si in domeniul activitatilor portuare -domeniu distinct al activitatii economice.

Rezulta fara nici un dubiu, ca se impune pe baza unor analize diagnostic fundamentarea strategiilor portuare pe baza unor elemente de referinta.

Astfel unii specialisti, considera ca realizarea acestui demers, implica luarea in atentie a urmatoarelor elemente :

compatibilizarea aspectelor sociale cu cele economice;

2. dualitatea si complementaritatea obiectivelor dezvoltarii    resurselor;

3. valorificarea resurselor umane;

4. orientarea profesionala si managementul carierei;

5. comensurarea, monitorizarea si evaluarea rezultatelor.

3 Consideratii generale despre porturi si lucratorii portuari

Ordonanta Guvernului nr. 22 1999 privind administrarea porturilor si a cailor navigabile[14], precum si desfasurarea activitatilor de transport naval in porturi si pe caile navigabile defineste termenul de "port" ca fiind aceea parte delimitata a teritoriului national, situata la litoral sau la malul unei ape, protejata natural sau artificial impotriva vanturilor, valurilor, curentilor si gheturilor, avand ca scop primirea si adapostirea navelor, prestarea de servicii referitoare la nave, pasageri si marfuri,precum si faciliaterea de activitati comerciale si industriale.Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor si teritoriilor, constructiilor hidrotehnice, canalelor de acces, senalelor navigabile, zonelor de navigatie, radarelor interioare, magaziilor, platformelor, cailor ferate, drumurilor, instalatiilor si echipamentelor aflate in limite stabilite.Din punct de vedere comercial, portul constituie un important nod comercial in care se intalnesc numeroase linii de transport naval cu caile de comunicatie continentale /rutiere, ferate, aeriene).

Asigurarea unei game diverse de servicii este esentiala pentru orice port, venind in intampinarea cerintelor oricarui client al portului.

Figura urmatoare reda serviciile care pot fi prestate in port navelor:

Fig. nr. 1 Principalele servicii oferite navelor de catre porturi

Sursa : Golea Pompiliu, Economie aplicata in shipping, curs uz intern, Academia Navala Mircea cel Batran Constanta, 2005 

Satisfacerea acestor cerinte reprezinta un factor important pentru afirmarea pe o  piata a porturilor deja existenta si puternica in lume si in special in Europa[15]. Serviciile traditionale ale portului ca de exemplu manipularea, depozitarea marfurilor reprezinta coloana vertebrala a activitatilor dintr-un port

In ultimii ani, au fost implementate in porturi si alte servicii moderne care au determinat o crestere a eficientei porturilor moderne atat din punctul de vedere al productivitatii dar si al rentabilitatii economice.

Se pot enumera aici serviciile oferite de terminalele specializate, introducerea unui sistem de informatizare la nivelul portului si introducerea sistemului EDI (schimb electronic de date) intre porturi.

Asa cum scoate in evidenta intr-o maniera sugestiva schema de mai sus serviciile principale ale unui port modern sunt :

accesul organizat al navelor si stationarea lor in siguranta in acvatoriul portului si la danele de operare;

primirea si depozitarea in conditii optime a marfurilor sosite din interiorul tarii si destinate exportului sau a celor importante;

depozitarea temporara sau de durata a marfurilor descarcate de nave si expedierea lor catre beneficiarii din interior;

executarea diferitelor prestatii de servicii cerute de nave (manevre, reparatii,aprovizionari etc.) si de beneficiarii din circuitul economic de import si export.

Toate aceste activitati desfasurate intr-un teritoriu portuar denota complexitatea si specificitatea operatiunilor care se efectueaza si in aceiasi masura, diversitatea categoriilor de personal ce isi desfasoara activitatea profesionala pe platforma portuara.

Un teritoriu portuar cum este cel aflat de exemplu sub jurisdictia portului Constanta, presupune poate cel mai complex ansamblu profesional existent in economia tarii.

Porturile functioneaza pe baza autorizarii date de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Autoritatea de stat in domeniul transporturilor elaboreaza si coordoneaza politica portuara si programele de dezvoltare ale sistemului portuar national si de exploatare a porturilor.

Prestarea si desfasurarea serviciilor portuare se face pe baza autorizatiei prin care se atesta capacitatea agentilor economici de a realiza activitatile respective si care da dreptul acestora de a functiona in perimetrul infrastructurilor portuare.

Serviciile portuare pot fi prestate de catre agentii economici portuari numai pe baza autorizatiei sau permisului de lucru cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 22 1999 si ale ordinelor autoritatii de stat in domeniul portuar.

Din perspectiva specifica marea majoritate a conventiilor si recomadarilor internationale, abordeaza din perspectiva specifica, conditiile de munca si protectia sociala a muncitorilor marii , notiune larga ce include alaturi de marinari si pescarii, navigatorii pe apele interioare si docherii. In fapt, acestia din urma reprezinta aceea categorie particulara de lucratori care aisgura functionarea in bune conditii a totalitatii activitatilor specifice transportului marfurilor sau persoanelor pe apa.

In sensul dispozitiilor art. 39 din T.C.E.[16] si al Regulamentului nr. 1612/1968, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene folosind criteriul obiectiv al relatiei de munca a definit notiunea de lucrator ca fiind persoana care presteaza activitate cu valoare economica in favoarea altei persoane, in a carei subordonare se afla si in schimbul careia primeste o remuneratie.

In doctrina romineasca[17] lucratorii sunt acele persoane obligate prin profesia sau functia lor, pe baza contractului individual de munca, sa desfasoare o anumita activitate pentru si in folosul unui angajator, sub supravegherea si subordonandu-se acestuia.Intr-un port isi desfasoara activitatea o multitudine si o diversitate foarte mare de categorii de personal.

Astfel, activitatea de servicii portuare presupune existenta unei administratii portuare care are rolul de a gestiona si intretine intreaga infrastructura portuara, a unei parti din suprastructura, a acvatoriilor portuare si altele.

Activitatea de incarcare-descarcare nave, presupune existenta unor operatori portuari cu personal specializat in diverse domenii de activitate.Acestia sunt agenti economici[18] ce isi desfasoara activitaea in baza unor autorizatii speciale eliberate de institutiile autorizate in acest sens .

Rolul lucratorului portuar in acest complex industrial denumit port este determinant pentru intreaga activitate portuara. Toate activitatile portuare sunt interdependente si legate indisolubil de actul de navigatie si transport naval.

Prin dispoztiile art. 59 din O.G.nr. 22/1999 se defineste notiunea de muncitori portuari ca fiind aceea categorie de lucratori care presteaza munca specifica in porturi sau in alte locuri de transbordare autorizata a marfurilor, activitate care consta in participarea la operatiunile de incarcare-descarcare a marfurilor si/sau a containerelor in si din nave, de manipulare in si din magaziile portuare sau in si din alte mijloace de transport, de depozitare, stivuire, amarare, sortare, paletizare, pachetizare, containerizare, insacuire a marfurilor, precum si la operatiunile de curatare a hambarelor si a magaziilor navelor, efectuate manual sau mecanizat.In acest mod se face o delimitate a activitatii diverselor categorii de personal care concura la desfasurarea in bune conditiuni a activitatii portuare.Aceasta diferentiere care are la baza criteriul tipului de activitate desfasurat, este necesara datorita specificului activitatilor dsfasurate de fiecare categorie de personal in parte.De altfel, in fiecare din activitatile de administrare a domeniului portuar, agenturare, protectie, siguranta a navigatiei, operare si navigatie in perimetrul portuar sunt tratate distinct in norme juridice specifice fapt care accentueaza caracterul special al fiecareia dintre activitatile specifice care se desfasoara intr-un port dar si caracterul unitar al domeniului de aplicare.

In concluzie notiunea de lucrator portuar folosita in aceasta lucrare reprezinta totalitatea personalului angajat pe baza unui contract individual de munca care isi desfasoara activitatea specifica in porturi, in conditiile stabilite prin lege, activitate care consta in participarea la operatiunile de incarcare-dscarcare a marfurilor si/ sau a conainerelor in si din nave, de manipulare in si din magaziile portuare sau in si din alte mijloace de transport, de depozitare, stivuire, amarare, sortare, paletizare, pachetizare, containerizare, insacuire a marfurilor si la operatiunile de curatare a hambarelor si a magaziilor navelor, efectuate manual sau mecanizat.Complexitatea acestor activitati in contextul tendintelor ce se vor manifesta in evolutia resurselor umane, impun luarea de masuri in vederea optimizarii folosirii lor. Consideram ca demersul nostru privind optimizarea folosirii resurselor umane implica urmatoarele directii de analiza: