TEMAULUI - SITUATII DEOSEBITE SI FACTORII DE RISC DE LA LOCUL DE MUNCA

TEMA PROIECTULUI

SITUATII DEOSEBITE SI FACTORII DE RISC DE LA LOCUL DE MUNCA

CUPRINS

Cap I. Introducere

Cap II. Accidente de munca

II.1. Definitii si clasificarea accidentelor de munca

II.2. Cauzele producerii accidentelor de muca

II.3. Cercetarea si comunicarea accidentelor de muca

II.4. Primul ajutor in caz de accidentare

II.5. Locuri de munca periculoase specifice domeniului

Cap III. Bolile profesionale

III.1. Definitie si clasificare

III.2. Boli profesionale specifice domeniului

III.3. Semnalarea, cercetarea, declararea si inregistrarea bolilor profesionale

CAPITOULUL I

INTRODUCERE

FACTORII DE RISC

Sunt factorii proprii elementelor implicate in procesul de munca ce pot provoca accidente de munca sau boli profesionale.

Factorii de risc sunt :

proprii executantului

proprii sarcinii de munca

proprii mijloacelor de munca

proprii mediului de munca

Factorii de risc proprii executantului.

Se refera la comportamentul riscant al lucratorului la locul de munca sau starii fizice si psihice a lucratorului la locul de munca.

Comportamentul normal.

Presupune evitarea riscurilor prin respectarea principiilor tehnice ale utilajelor precum si normelor de sisteme. Pentru un comportament normal, lucratorul neutralizeaza situatiile de risc prin sesizarea rapida a lor, luarea de decizii si executarea lor prompta si rapida.

Comportamentul riscant.

Consta in atitudini nesigure, necorepunzatoare manifestate in procesul de munca printr-o omisie sau actiune gresita.

Factorii de risc proprii sarcinii de munca sunt provocati de :

continutul sau structura necorespunzatoare a sarcinii de munca : operatii gresite, procedee gresite, absenta unor operatii, metode de muca necorespunzatoare.

Sub solicitare si suprasolicitare a organismului executantului prin oboseala fizica sau psihica.

Factorii de risc proprii mijloacelor de munca

fizici ( termic si electronic)

chimic (manipularea substantelor chimice)

biologici

Factorii de risc proprii mediului de munca :

fizici (zgomote puternice, temperature ridicate)

chimici ( pulberi de gaze toxice)

biologici ( prezenta virusilor sau a unor ciuperci)

CAPITOLUL II

ACCIDENTE DE MUNCA

2.1. DEFINITII SI CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA.

Definitie: reprezinta vatamarea violenta a organismului precum si intoxicarea acuta profesionala, care are loc in timpul procesului de munca sau in timpul indeplinirii sarcinii de munca, care produce incapacitate temporala de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditati sau deces.

In sensul prevederilor art.5.lit.g din legea 319/2006, este de asemenea accident de munca :

a)     accidentul suferit de personae aflate in vizita in intreprindere si /sau unitate, cu permisiunea angajatului;

b)    accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c)     accidentul survenit in cadrul activitatii cultural-sprotive organizate in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;

d)    accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse prin proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e)     accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;

f)      accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator ori in alt loc de munca organizat de acestia in timpul programului de munca si nu se datoreaza culpei exlusive a accidentului;

g)     accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de organizator si invers;

h)     accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca;

i)       accidentul suferit in timpul pauzelor reglementare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;

j)       accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica.

Clasificarea accidentelor de munca.

Dupa natura cauzelor care produc accidentele :

mecanice

termice

electice

chimice

prin introducere

complexe

Dupa urmarile produse si numarul persoanelor accidentate care produc :

incapacitate de munca temporala de cel putin 3 zile calendaristice; care produc invaliditate, mortale si colective cand numarul persoanelor accidentate este mai mare de 3 din aceeasi cauza.

Dupa momentul producerii accidentului sunt :

produse in timpul lucrului;

inainte sau dupa incetarea lucrului daca victima prelua sau preda uneltele de munca;

in timpul pauzelor regulamentare, daca victima se afla in locul special amenajat de angajator sau pe traseul spre sau de la acesta;

Dupa natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele se impart in :

contuzii si placi;

intrepatrunderi, taieturi sau strivire;

entorse si fracturi;

intoxicatii, asfixieri;

electrocutari si leziuni multiple.

Dupa momentul in care se resimp accidentele sunt :

cu efect imediat;

cu efect ulterior.

Dupa locul leziunii accidentele pot fi :

la cap;

la trunchi;

la membrele superioare;

la membrele inferioare;

cu leziuni multiple si cu alte localitati.

2.2. CAUZELE PRODUCERII ACCIDENTELOR DE MUNCA.

Cauze :

- tehnice

- organizatorice

CAUZE TEHNICE

starea tehnica necorespunzatoare a sculelor, dispozitivelor, instalatiilor mecanice si electrice;

lipsa sistemelor si aparatoriloe de protectie, a aparatelor de semnalizare si control.

MASURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR DATORATE CAUZELOR TEHNICE :

Inaintea lucrului :

se verifica starea de functionare a utilajelor deservite. Daca se serveaza zgomote nespecifice, vibratii, mirosuri, defectiuni ale instalatiei electrice se anunta persoanele calificate;

se verifica prezenta si starea intacta a sistemelor si dispozitivelor de protectie. Nu se lucreaza fara dispozitive de protectie

In timpul lucrului : daca sunt defectiuni ale utilajului deservit acesta se opreste si se anunta persoanele calificate.

CAUZE ORGANIZATORICE :

neefectuarea instructajului de S.S.M.

organizarea necorespunzatoare a locului de munca, a procesului de munca;

CONDITII NECORESPUNZATOARE ALE MEDIULUI DE MUNCA:

a)     volumul si suprafata necorespunzatoare locului de munca;

b)    umiditate excesiva;

c)     iluminat necorespunzator;

d)    temperaturi ridicate sau scazute ale aerului;

e)     zgomote, vibratii, radiatii;

f)      emanatii de praf sau pulberi toxice;

g)     nerespectarea disciplinei la locul de munca;

h)     nerespectarea normelor de S.S.M. specifice locului de munca;

i)       nerespectarea regulilor de circulatie, manipulare si depozitare a materialelor.

2.3. CERCETAREA SI COMUNICAREA ACIIDENTELOR DE MUNCA.

Cercetarea de efectueaza de catre :

angajator, daca evenimentul respective a produs incapacitate temporala de munca;

inspectoratul territorial de munca, daca evenimentele au produs invaliditate confirmata, deces sau accidente periculoase

inspectia muncii in cazul evenimentelor produse de avarii sau explozii

autoritatea de sanatate publica teritoriala daca in urma controalelor periodice, medicul sau medicul de Medicina Muncii constata o boala profesionala.

Orice eveniment este comunicat angajatorului de catre conducatorul de munca in care s-a produs acesta.

Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele de indata, dupa cum urmeaza :

Inspectoratul territorial de munca;

Asiguratorului;

Organelor de urmarire generala.

Orice medic, inclusiv medicul de Medicina Muncii aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul, conform prevederii legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

In situatia prezentata mai sus, comunicarea se efectueaza catre Autoritatea de Sanatate Publica Teritoriala sau a Municipiului Bucuresti de indata, la constatarea cazului.

Rezultatele cercetarii se centralizeaza intr-un process verbal unde se inregistreaza si evenimentul.

Bolile profesionale specifice domeniului textile-pielarie sunt:

diminuarea vazului si alte suferinte oftalmologice;

diminuarea auzului pana la surzire;

boli de piele (roseata, uscarea pielii, scaderea elasticitatii acesteia, iritatii);

intoxicatii;

boli ale cailor respiratorii;

deformari ale coloanei vertebrale.

2.4. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

Primul ajutor in caz de accidentare consta in acordarea, de catre salvatori, accidentatului (accidentatilor) a primelor ingrijiri urgente pana la sosirea organelor sanitare, care urmeaza sa acorde asistenta medicala calificata. Pentru personalul medico-sanitar, acordarea primului ajutor la locul producerii unui accident constituie o obligatie profesionala.

Salvatorii sunt angajati ai unitatilor instruite sa intervina rapid si eficace in actiunile de urgenta la locul de munca, pana la sosirea echipelor de specialitate. Scopul acordarii primului ajutor de catre salvator este de a preveni producerea mortii sau inrautatirea starii accidentatului si aparitia de complicatii, pana la sosirea cadrelor medicale specializate.

Salvatorul de la locul de munca este de neinlocuit intrucat el se gaseste la locul si momentul producerii accidentului si are cunostintele specifice necesare despre natura acestuia. Cu cat numarul persoanelor instruite si formate ca salvatori pentru a acorda primul ajutor la locul de munca este mai mare, cu atat mai bine.

Primul ajutor se va acorda la locul unde se gaseste accidentatul (accidentatii). Actiunile salvatorului in cazul producerii unui accident trebuie sa se desfasoare in mai multe etape :

analiza situatiei : determinarea naturii accidentului prin interogarea martorilor sau a victimei (prin intrebari daca este posibil), cercetarea elementelor materiale semnificative;

identificarea pericolelor imediate : daca acestea pot fi inlaturate, se va implica sau va ruga pe altcineva sa o faca, iar daca nu, va interzice accesul in zona periculoasa si va da alarma;

examinarea victimei, identificarea riscurilor care persista si care pot conduce la extinderea accidentarii, protejarea victimei. Se va face o examinare exterioara completa a accidentatului, avand grija de a nu se agrava starea sa prin actiuni bruste sau gresite;

stabilirea actiunilor care trebuie realizate pentru inlaturarea riscurilor precum si a materialelor necesare in acest scop, fara a pune in acelasi timp in pericol securitatea salvatorilor sau a altor personae; victima va fi deplasata numai daca exista in continuare riscul de accidentare sau de agravare a conditiei ei;

anuntarea accidentului.

Acordarea primului ajutor. Daca este accident colectiv se va acorda primul ajutorin ordinea gravitatii, daca nu sunt suficiente persoane persoane pentru a ajuta simultan accidentatii astfel:

extrema urgenta - hemoragiile ( la cap, gat, subsuoara, coapsa), hemoragiile interne, ranitii in zona toracelui, cei cu arsuri, cei cu multe rani grave

prima urgenta - ranitii care au pierderi de sange, ranitii cu membre zdrobite;

a doua urgenta - fracturile (de craniu, de coloana vertebrala, fracturile deschise, ranile adanci);

supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipelor de specialitate;

participa la transportul accidentatului.

La organizarea si acordarea primului ajutor in cazul unui accident de

munca participa din interiorul unitatii, in ordine : martorul accidentului sau prima persoana anuntata, salvatorul (salvatorii), medicul de intreprindere, asistente medicale, serviciul de protectie a muncii, pompierii unitatii, conducerea unitatii, comitetul de securitate si sanatate in munca, detasamentul de interventie in caz de dezastre.

Din afara unitatii, vor fii implicate : serviciile de ambulanta de stat sau particulare, pompierii, medici de diferite specialitati, spitale si centre medicale specializate (centre pentru arsi, chirurgie reparatorie, intoxicatii), politia, jandarmeria, securitatea civila.

Unitatiile economico-sociale trebuie sa fie dotate cu truse de prim ajutor continandmateriale sanitare, substante adecvate luarii de masuri urgente, manusi chirurgicale, alcool sanitar de 70^o, sapun, tincture de iod, rivanol subtire 1%_o, eter, benzina, bromocet, apa oxigenata 3% sau perogen tablete, acid boric, amoniac, solutie slaba de otet, solutie de soda, vata, pansamente sterile sau fese de tifon mici si mari, vata hedrofila, leucoplast lat, romplast (pansament cu rivanol), o tavita renala, pipa speciala sau batista salvatorului (de forma dreptunghiulara, confectionata din material plastic si avand in mijloc un tub de material aplatizat si lung de 2,5 cm) pentru respiratie artificiala, atele, garou elastic, foarfece obisnuit si chiar aparate pentru respiratie artificiala, butelii de oxigen, dispozitiv cu masca, etc.

2.5. LOCURI DE MUNCA PERICULOASE SPECIFICE DOMENIULUI

Zona periculoasa este o zona din interiorul sau exteriorul masinii deservite, in care o persoana este expusa riscului de leziune.

Locurile periculoase la utilaje sunt :

instalatia electrica;

organelle de lucru ale utilajului;

transmisiile mecanice;

transmisiile la organele de munca.

Cele mai frecvente accidente intalnite sunt accidente : electrice, mecanice sau termice.

Accidentele mecanice - produc intepaturi, lovituri, smulgeri, datorate curelelor de transmisie si taierea degetelor.

Accidente electrice

- produc electrocutari datorate lipsirii carcasei de protectie sau a cablului de alimentare

electrocutari datorate nelegarii instalatiei electrice la pamant

suprasolicitarea motorului.

Accidente termice - sub forma de arsuri.

CAPITOLUL III

BOLILE PROFESIONALE

Boala profesionala = afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici, ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.

Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile produse in conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, in timpul efectuarii practicii profesionale si de personalul care lucreaza in perioada de proba.

Pentru ca o afgectiune a organismului sa fie calificata ca boala profesionala, trebuie deci sa fie indeplinite trei conditii :

sa decurga din exercitarea unei meserii sau profesii;

sa fie provocata de factori nocivi caracteristici locului de munca sau de suprasolicitari;

actiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lunga durata.

3.1. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

In functie de natura factorului nociv care le-a generat, bolile profesionale sunt:

intoxicatii, provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substante nocive;

boli prin expunere la energie radianta;

boli prin expunere la temperaturi ridicate sau scazute;

boli prin expunere la zgomot si vibratii;

boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta;

alergii profesionale;

dermatoze profesionale;

cancerul professional;

boli infectioase si parazitare;

boli prin suprasolicitare.

In functie de timpul de expunere la actiunea factorului nociv, exista :

boli cornice, provocate de doze mici care actioneaza timp indelungat asupra organismului;

boli acute, generate de o expunere de scurta durata la actiunea factorului nociv, dar la doze mari.

In functie de modul de actiune al factorului nociv asupra organismului, se pot distinge :

boli cu actiune generala, care afecteaza intregul organism;

boli cu actiune locala, care afecteaza o parte a organismului (un aparat sau un organ)