APARAREA ORGANISMULUI FATA DE INFECTII

APARAREA ORGANISMULUI FATA DE INFECTII

In lupta contra infectiilor organismul uman este dotat cu doua

feluri de mijloace principale

Fondul natural sau rezistenta nespecifica;

Mijloacele dobandite (aparatul imunitar complex)

Rezistenta nespecifica cuprinde patru elemente principale:

1. Integritatea anatomica si functionala a tegumentelor si

mucoaselor

2. Fagocitoza;

3. Sistemul complement;

4. Infernul.

1. Integritatea anatomic[ ;I func'ional[ a tegumentelor care

invelesc organismul la suprafata si mucoaselor care invelesc organismul

in interior, formeaza "zidul protector contra infectiilor". Refacerea

celulelor tegumentare si mucoaselor in aceeasi timp cu descuamarile

celulelor imbatranite, asigura protectia prin continuitatea tegumentelor

si mucoaselor. Solutiile de continuitate (plagile, zgarieturile), reprezinta

porti de intrare prin zidul protector, pentru microbi. Ph-ul acid intre

3- 5 este asigurat de sebum, acizii grasi nesaturati, acidul formic, acidul

lactic, si nu este propice microbilor. In plus, mucoasele secreta un mucus

protector bogat in enzime antibacteriene, cum sunt lizozomii, precum si

imunoglobuline (anticorpi). Pe majoritatea mucoaselor exista cili

protectori deosebit de activi care intr- o miscare continua elimina spre

exterirul cailor (respiratorii, digestive, etc) secretiile, puroiul si corpii

straini. Cind integritatea anatomica este pierduta (rani), microbii pot

patrunde sub tegumente. Grasimea subcutanata se apara prost contra

infectiilor. Aceeasi situatie se intimpla si la mucoasele traumatizate. Nu

trebuie pierdut din vedere faptul ca pe linga integritatea anatomica a

tegumentelor si mucoaselor, un rol deosebit il are integritatea functionala.

Astfel, un tegument iritat sau o mucoasa inflamata (guturai), deschide

portile microbilor pentru a patrunde in interiorul organismului.

2. Fagocitoza reprezinta cel mai vechi hijloc de aparare anti-

microbiana pe scara evolutiei filogenetice. Fagocitoza nu este specifica

doar omului, existind si la vietuitoarele cele mai simple. Fagocitoza

reprezinta forma de aparare celulara care prin emiterea de pseudopode,

atrage si incorporeaza microbii si corpii straini pe care ii digera. In corpul

omenesc, acest rol revine unor celule specializate numite microfage,

reprezentate de leucocitele polinucleare neutrofile si linfocite care sosesc

cel mai rapid la locul de patrundere a microbilor. Ele putand fi socotite

"infanteria motorizata", care ia primul contact, in lupta cu microbii.

Microfagele sunt celule mai mari care sosesc ulterior, "artileria

grea", formata de monocite si histocite fabricate de sistemul

reticuloendotelial, prezent in tesuturi si deosebit de bogat in anumite

organe (splina, ficat, ganglion, etc.). Fagocitoza reprezinta factorul natural

celular de aparare contra microbilor.

3. Sistemul complement se gaseste in plasma sangelui si cuprinde

noua fractiuni proteice cu structura complexa. El se afla in stare inactiva,

la omul sanatos si este, rapid, activat de catre imunoglobuline sau

anticorpi in momentul cand apar microbii in circulatia sanguina. Daca

fagocitoza reprezinta factorul celular natural de aparate contra microbilor

sistemul complement reprezinta factorul umoral natural.

4. Interferonul este un pretios mijloc de lupta contra microbilor

pus in evidenta mai recent. El este elaborat de celulele (mai ales limfatice)

care au fost contaminate de virusuri. Are efecte benefice in comaterea

infectiilor si potentarea mijloacelor de aparare ale organismului, dar si

de revigoare generala al acestuia.

B. Rezistenta specifica la infectii rezulta dupa contactul germenilor

intrati in organism cu celulele imunocompetente. Ea se mai numeste si

imunitate specifica. Baza acestei activitati o reprezinta imunoglobulinele

din serul sanguin care se mai numesc anticorpi. Anticorpii sunt, deci, proteine din serul sanguin care poarta numele de imunoglobuline (1g). 98% dintre anticorpi fac parte din fractiunea gamma a acestor imunoglobuline, motiv pentru care sunt numite gamma globuline. Restul de 2% fac parte din

fractiunile beta si alfa globuline. Aceasta imunitate specifica poate fi

naturala (innascuta) sau dobandita. Imunitatea naturala sau innascuta

este specifica sugarului care primeste anticorpi de la mama prin placenta

sau laptele de la san.

Lupta organismului cu microbii se desfasoara pe trei fronturi

- prima linie de lupta: microfagele (leucocitele) care fagociteaza

microbii prin alipire, inglobare, fragmentare si digestie.

- a doua linie de lupta: macrofagele (monocitele venite din sange

si histocitele din tesuturi) care continua fagocitoza si incep izolarea

inflamatiei.

- linia a treia in care intervin limfocitele si anticorpii specifici.

La aceasta lupta acerba participa intregul organism:

- creste numarul de leucocite prin accentuarea procesului de

hematopoza si leucopoeza.

- cresc in volum ganglionii producatori de limfocite si se activeaza

sistemul imunologic umoral

- organele bogate in tasut reticulo- endotelian (Kupfer) isi cresc

activitatea si se maresc (splenomegalie, hepatomegalie).

- apar semnele generale ale infectiei febra, friso, cefalee, etc.

Imunitatea dobandita apare ulterior, in timpul vietii si este de doua

feluri

- imunitatea dobandita activa care se produce numai in urma

contactului direct cu microbii

- imunitatea dobandita pasiva, care se obtine prin transfer de

anticorpi care au fost produsi in alt organism.

Vaccinarea reprezinta o metoda de profilaxie prin imunizare cu

ajutorul unor substante care cuprind anticorpi sau microbi atenuati care

se numesc vaccinuri. Aceste vaccinuri contin microbi vii, atenuati,

omorati sau toxine absorbite, purificate, liofiliyate s. a. Vaccinurile contin

antigene specifice microbiene sub diverse forme microbi omorati

(vaccinuri inactivate), microbi vii atenuati, toxine detoxifiate (numite

anatoxine) s. a. ; spre exemplu: vaccinul BCG (contra tuberculozei),  

vaccinul antitific paratific (contra febrelor tifoide si paratifoide), ATPA

(anatoxina antitetanica purificata), triplu vaccin Di- Te- Per (contra

difteriei, tetanosolului si pertussis- ului sau tusei convulsive) si altele.

Opsoninele sau bacteriotropinele sunt niste proteine active care

favorizeaza fagocitoza microbilor (bacteriilor) avand un mecanism

complex de declansare, in momentul cand apar microbi sau toxine

microbiene in organism.

Rezistenta specifica sau imunitatea specifica se manifesta, in

concluzie, prin doua mecanisme

1. Producerea de anticorpi, pe baza imunoglobinelor, prin

activitatea celulelor imunologice active care sunt limfociteleB. Aceasta

este imunitatea umorala care are la baza anticorpii specifici.

2. Imunitatea celulara este realizata prin activitatea linfocitelorT

(timodependente). Aceste limfocite au facut un stagiu. Timusul

este situat sub stren si este mai voluminos si mai activ in perioada

copilariei cand, de fapt, se produc majoritatea bolilor contagioase

cunoscute.

Unii germeni declanseaza o imunitate umorala, altii o imunitate

predominant celulara, altii o imunitate mixta.

Imunitatea umorala consta in activitatea anticorpilor sau

imunoglobulinelor (1g) care sunt produsi de cellule specializate numite

plasmocite care deriva din limfocitele B. Un limfocit B secreta

aprocsimativ 2000 molecule de anticorpi/secunda! Fiecare limfocit este

desemnat si specializat fata de un anumit grup de antigene microbiene

iar anticorpii produsi sunt activi numai fata de antigentul care i- a

provocat.

Imunitatea celulara este asigurata de limfocitele B sau timo-

dependente. Mecanismul de lupta contra microbilor este variat

- prin producere de limfokine care au rol de a potenta fagocitoza

microbilor de catre microfage (leucocite) si macrophage (monocite,

histiocite) ;

- prin distrugerea directa a celulelor purtatoare de antigeni

descoperite si marcate, de catre   limfocitele T si limfocitele citotoxice;

- prin distrugerea directa a celulelor microbiene pe care s- a fixat

anticorpul (imunoglubulinaG) de catre limfocitele 'ucigase' numite si

limfocite K. Acest nume vine de la cuvantul englezesc 'killer' care

inseamna ucigas.

Lupta contra microbilor desfasurata de sistemele specializate sau

naturale existente in organismul uman este conditionata de o serie de

factori numiti factori favorizanti. Acesti factori favorizanti sunt numerosi,

dintre care mentionam pe cei mai importanti

- Alimentatia, prin raportul caloric si continutul rational de substante

nutritive si de vitamine. Vitamina C are un rol deosebit incombaterea

infectiilor, motiv pentru care se mai numeste si 'vitamina antiin-

fectioasa'. Un bolnav denutrit este mult mai vulnerabil pentru infectie

si va face boli mai grave si grevate de complicatii numeroase.

- Varsta, este deosebit de inportanta. Sugarii au anticorpi proveniti

de la mama, copii au puternice forte de fabricare a anticorpilor, batranii

au un sistem umunologic slabit, uzat si tare asociate cum sunt:

insuficientele cardiace, bronsitele, infectiileurinare, ect., care predispun

la comlicatii grave.

- Tipul endocrine si constitutional precum si antrenamentul,

reprezinta factori de luat in considerare. Astfel bolnavii cu insuficiente

tiroidiene (mixedem), cu insuficiente de glande suprarenale (boala Ad-

dison), au o rezistenta scazuta fata de infectii. Bolnavii tratati cu cortizon

timp indelungat se apara prost fata de infectii.

- Starile imunodepresive, provocate de iradieri accidentale

(Cernobal) sau terapeutice (cobaltoterapie), tratamente citostatice

anticanceroase, precum si numeroase boli anergizante (cancer, rujeola,

scarlatina, etc.), dau o stare de cadere a activitatii imunologice

(imunodepresie).

- Defectele imunitare genetice (imunogenetice), sunt mai rare dar

deosebit de grave. De exemplu: aplazia (lipsa) timusului, deficientele de

gammaglobuline, lipsa sau scaderea celulelor fagocitare, etc.

- S. I. D. A. sau sindromul imunodeficitar achizitionat (dobandit)

reprezinta cea mai grava forma de deficit immunologic. Aceasta boala

este cauzata de virusul imunodeficientei umane, numit H. I. V. (Human

Immunodeficiency Virus) care blocheaza activitatea imunologica si

functiile limfocitelor pe care se grefeaza. Bolnavii de SIDA mor prin

aparitia unor complicatii diverse, in special, unor infectii numite

oportuniste, cu germeni dintre cei mai banali (pneumonii, infectii urinare,

infectii chirurgicale, etc.).

Simpla prezenta a germenilor in organism si multiplicarea lor pe

tegumente si mucoase, fara a produce reactii din partea organismului

gazda, se numeste'colonizarea' microbiana. Boala incepe numai in

momentul in care gazda reactioneaza fata de prezenta germenilor. Modul

de reactie a fiecarui individ fata de infectii este particular. De aceea

este corect sa vorbim despre bolnavi si nu despre boli.

Manifestarile sau relatiile fata de infectie sunt dependente de trei

factori:

- agentul microbian ;si agresivitatea lui caracterizata prin virulenta,

puterea de invazie toxicitate.

- organismul gazda care reactioneaza particular, in functie de starea

aparatului sau imunitar si caracteristicile proprii de manifestare.

- mediul externreprezentat de micloclimat (familie, loc de munca)

si macroclimat (factori climatorici, geografici, sociali si economici).

Manifestarile infectiilor chirurgicale

Germenii patrunsi in organism provoaca reactii de trei feluri:

A. reactii locale (inflamatia) ;

B. reactii locoregionale (limfadenita)

C. reactii generale sau sistemice (septicemia).

INFLAMATIA ACUTA este forma de manifestare a organismului

care duce lupta antimicrobiana, la locul de patrundere a microbilor,

adica in focarul infectios. Aceasta inflamatie acuta este rezultatul luptei

dintre microbii si fagocite si este provocata de:

- toxinele si agresinele microbiene din focar ;

- toxinele si microbii patrunsi in circulatia limfatica si sangvina;

- substantele biologice rezultate din distrugerile celulare (leucocite,

histiocite, celule moarte si microbii distrusi)

- reactia imunologica particulara a fiecarui individ.

Semnele locale ale infectiei chirurgicale, reprezinta modul in

care se manifesta aceasta activitate intensa de lupta contra miclobilor,

care este declansat in focarul de infectie, comparata, pe drept cuvant

cu un veritabil'vulcan in activitate'. Aceste semen sunt: roseata (rubor),

caldura (calor), tumoarea sau tumefierea sau umflatura (tumor), durerea

locala (dolor), abolirera sau limitarea functiei (functio laesa).

Rubor sau roseata este provocata de reactia limfaticelor reticulare

din derm. Cand apasam cu degetul la acest nivel, roseata dispare spontan

si reapare, imediat, dupa ridicarea degetului.

Calor sau caldura crescuta, in comparatie cu tesuturile in jur, se

constata prin aplicarea fetei dorsale a mainii pe zona de eritem (roseata)

si este datorata a fluxului crescut de sange (congestiei) si metabolismului

crescut de la nivelul focarului de infectie.

Tumor sau umflatura este rezultatul exudatului, transudatului si

diapedezei rezultate prin lezarea capilarelor sangvine si limfatice si

cresterii permeabilitatii acesteia. Edemul care se produce prin acumularea

de lichid in tesuturi se poate vedea si prin aspectul de coaja de

portocala' si prin godeul (gropita) lasat de apasarea degetului nostru in

aceasta zona.

Dolor sau durerea este rezultatul iritatiilor provocate de presiune

edemului si de substantele iritante rezultate din lupta dintre microbii si

fagocite, asupra terminatiilor senzitive nervoase si corpusculi lor senzitivi

din tesuturile din focar (corpusculi Pacini- Vater, Meissner s. a).

Functio laesa sau impotenta functionela este urmarea durerii si

iritatiei sau inflamatiei nervilor, muschilor si articulatiilor din zona

afectata de inflamatie.

Durerea are forme variate de manifestare, in functie de intensitatea agresiunii asupra terminatiunilor nervoase si corpuscurilor senzitivi. Cea

mai usoara forma de manifestare este pruritul   (mancarimea), caldura

sau senzatia de arsura, durerea pulsativa, in ritmul batailor inimii (in

abcese dentare panaritii, etc.) durerea cauzalgica, cu caracter de arsura

intensa provocata de leziunile inflamatorii nervoase.

Fluctuenta este un semn deosebit de important care apare in

momentul cand focarul acumuleaza puroi produs de exudat si

diapedeza, in care plutesc resturi celulare distruse, leucocite si

microbi. Fluctuentaeste semn ca faza congestiva a inflamatiei, in

care procesul infectios putea fi oprit, este depasita. In acest moment,

numai tratamentul chirurgical mai poate fi util. El consta in efectuarea

unei incizii in zona de inmuiere cea mai accentuata a tumorii

inflamatorii prin care se evacueaza puroiul. Fluctuenta se pune in

evidenta in mod practic, prin palpare bidigitala. Degetul care apasa

in zona in care inmuierea tesuturilor este cea mai accentuata, impinge

lichidul in degetul celalalt. Manevra se poate exersa pe o punga

obisnuita de solutie perfuzabila.

Limfangita reprezinta reactia limfaticelor din zona. Are aspect de

eritem sau roseata, la inceput, iar mai tarziu apare sub forma unor

dungi (trenee) rosii, drepte, lineare, cu directia catre ganglionii regionali.

De obicei, limfangita este cauzata de streptococi care au o afinitate

deosebita pentru vasele limfatice, motiv pentru care se numesc microbi

limfotropi.

In mod firesc, reactia locala descrisa sub numele de inflamatie

acuta nu poate sa ramana izolata de reactia generala a organismului.

De aceea, la semnele locale ale inflamatiei trebuie sa adaugam si

semnele generale de manifestare ale organismului fata de agresiunea

microbiana