EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA

ISTORIC

Cu toate ca expertiza medico-legala psihiatrica a aparut mai tarziu in practica judiciara in comparatie cu alte activitati expertale, opinia medicului privind sanatatea mintala a invinuitului, faptuitor de acte antisociale este recunoscuta ca fiind practicata inca din antichitate.

In Dreptul Roman exista o norma fundamentala in care se stipuleaza ca bolnavul psihic nu poate fi considerat responsabil si deci nu poate fi condamnat pentru faptele sale.

"Lex Cornelia" cuprinde mentiuni despre atenuarea sau chiar inexistenta responsabilitatii in cazurile de tulburari mintale.

"Lex Aquilla" prevede examinarea de catre medic in cazul bolilor simulate.

In Evul Mediu european, mentiuni despre aportul medico-legal psihiatric se fac in lucrarile lui Paulo Zacchias "Questions medico-legales" (1624-1650) si in lucrarile lui Jean Wier, Bourneville, Parot si Bordenat.

In tara noastra, in Evul Mediu, referirile la cei "nebuni" se fac in " Cartea Romaneasca de Invatatura de la Pravilele Imparatesti ale lui Vasile Lupu" (Iasi 1646).

In "Indreptarea Legii" sau "Pravila cea Mare" a lui Matei Basarab (Targoviste 1652) se gasesc invataturi pentru judecatori, referitoare la nebun, nebunie si simulare, in general aparand conceptul iresponsabilitatii penale.

In pravile sunt prevazute si elemente ale unor masuri de siguranta sub forma unui inceput de asistenta sociala si privare conditionata a libertatii nebunului. In pravila lui Matei Basarab se stipuleaza ca, cel care stabilea suferinta mintala era vraciul peste marturia caruia nu se putea trece.

In Romania activitatea expertala medico-legala psihiatrica incepe sa indeplineasca exigentele unei expertize cu aproape 100 de ani in urma, prin aportul profesorului Mina Minovici (Tratatul complet de medicina legala, publicat in 1930).

DEFINITIE

Expertiza medico-legala psihiatrica constituie o activitate interdisciplinara de asistenta medico-social-juridica, de coordonare medico-legala, oficializata, executandu-se numai la solicitarea organelor judiciare si numai in cadrul institutiilor medico-legale, in conditiile prevazute de lege.

Obiectul general este analiza si interpretarea starii psihice a persoanei examinate si se concretizeaza intr-un raport de expertiza medico-legala psihiatrica, examinarea facandu-se intr-un cadru institutionalizat respectiv "comisia medico-legala psihiatrica".

CADRUL JURIDIC SI ORGANIZATORIC AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE

Prevederile legislative ce reglementeaza activitatea expertala medico-legala psihiatrica se gasesc in Codul Penal, Codul de Procedura Penala, Codul de Procedura Civila, Ordonanta Guvernului 1/2000, Hotararea Guvernului 774/2000 privind aprobarea regimului de aplicare a Ordonantei 1/2000, Legea 459/2001, Ordonanta Guvernului 57/2001 si in Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatarilor, altor lucrari medico-legale.

In art. 48 C.P. se precizeaza: "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa fie stapan pe ele".

Acest articol defineste notiunea de iresponsabilitate.

Responsabilitatea implica posibilitatea tragerii la raspundere penala a individului si este o notiune juridica care, din punct de vedere medical, reprezinta totalitatea particularitatilor psihice a individului care il fac pe acesta sa inteleaga libertatea si necesitatea actiunilor sale si sa aprecieze consecinta faptelor sale, atunci cand actioneaza contrar normelor de convietuire sociala si a legilor.

Responsabilitatea se defineste si ca o calitate a individului, care consta in capacitatea de a-si asuma integral obligatiile ce decurg dintr-o actiune liber consimtita pe care o delibereaza si o intreprinde, avand si capacitatea psihica de a intelege consecintele actiunii in concordanta cu mobilul, in interes personal, fara a prejudicia interesul colectivitatii.

In tara noastra, legea nu prevede situatii intermediare intre responsabilitate si iresponsabilitate; acest fapt, coroborat cu existenta in practica medico-legala a notiunii de discernamant scazut, motivat de o patologie psihiatrica obiectiva, aduce in discutie clarificarea notiunii in sensul ca "discernamant scazut" inseamna responsabilitate cu circumstante atenuante apreciate de instanta de judecata in contextul materialului probator de ansamblu.

Iresponsabilitatea nu poate fi definita numai prin criteriu juridic-absenta capacitatii de a fi constient de actiunile savarsite si de a le stapani sau numai prin criteriul medical-prezenta unei boli psihice cronice sau a unei tulburari psihice temporare sau a altor stari morbide.

Iresponsabilitatea trebuie definita prin criteriul amplu de "capacitate psihica ", in raport cu tulburarile psihice din momentul faptei comise sau a actului incheiat cu implicatii judiciare, criteriul care cuprinde si nivelul de constiinta si capacitate de discernamant critic fata de fapta.

Fapta comisa de un bolnav psihic care nu are capacitate psihica nu constituie infractiune; ea este un act antisocial, de motivatie patologica care impune instituirea unor masuri de siguranta, de aparare a societatii, de ocrotire si tratament a individului pana la disparitia potentialului antisocial.

Termenul de alienatie mintala, din punct de vedere psihiatric este criticabil in sensul cam, exista diferentiere intre alienatia mintala pentru o tulburare psihica majora care evolueaza in pusee sau faze, fata de o alienatie mintala cronica din afectiunile cu deficit psihic major care, anuleaza functiile psihice bazale (ex. sindroamele psiho-organice cerebrale de tip demential).

Codul de Procedura Penala prevede ordonarea expertizei medico-legale psihiatrice - obligativitatea expertizei in urmatoarele situatii:

infractiunea de omor deosebit de grav;

atunci cand organul de urmarile penala sau instanta de judecata are indoieli asupra starii psihice a invinuitului/inculpatului;

cand infractiunile sunt savarsite de minori;

cand conduita anormala a persoanei in timpul anchetei este de natura a pune sub semnul intrebarii starea de sanatate psihica a acestuia;

cand sunt indicii sau dovezi ca acesta a suferit de unele boli ce ar putea avea repercusiuni psihice;

cand infractiunea este lipsita de un mobil evident sau s-a savarsit cu deosebita cruzime;

cand pe perioada detentiei condamnatul are o comportare anormala.

Expertiza medico legala psihiatrica se efectueaza de o comisie instituita in acest scop formata dintr-un medic legist si doi medici de specialitate psihiatrie. Comisia poate functiona numai in centrele unde exista Serviciu de Medicina Legala sau Institut de Medicina Legala si spital sau sectie de psihiatrie.

Daca expertiza priveste un minor, in comisie vor fi cooptati si specialisti de neuropsihiatrie infantila.

Expertiza medico legala psihiatrica se desfasoara dupa urmatoarele reguli:

v     observarea clinica prin internare a expertizatilor, daca este cazul, cu toate investigatiile clinice si de laborator necesare;

v     consultarea dosarului cauzei, respectiv a antecedentelor patologice, penale, ancheta sociala, mobilul, imprejurarile in care s-a infaptuit infractiunea;

v     examenul psihic efectuat imediat dupa identificarea infractorului;

v     daca este cazul, propunerea masurilor de siguranta medicale la adulti sau masurile medico-psiho-pedagogice in cazul minorilor.

In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice concura si reguli procedurale care constau in :

obligatia organului de urmarile penala sau a instantei de a duce la cunostinta expertilor obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda;

expertiza medico legala psihiatrica se executa in cadrul institutiilor medico-legale in care lucreaza experti oficiali in specialitatea respectiva;

dreptul expertilor de a lua la cunostinta de materialul dosarului, de a cere lamuriri cu privire la anumite fapte sau imprejurari ale cauzei;

obligatia expertului de a intocmi un raport scris, opiniile separate fiind consemnate in raport sau intr-o anexa, care intre altele trebuie sa includa si concluziile;

concluziile trebuie sa cuprinda raspunsuri la intrebarile puse si aprecierile expertului asupra obiectului expertizei.

Alte notiuni juridice cu implicatii in expertiza medico legala psihiatrica sunt interdictia judecatoreasca, curatela, tutela.

Interdictia judecatoreasca este masura de protectie prin care, o persoana cu alienatie sau debilitate mintala de natura sa o lipseasca de discernamantul necesar intocmirii actelor civile este declarata incapabila si pusa sub ocrotirea unui tutore, insarcinat pentru a o repezenta si ingriji.

Curatela este institutia juridica infiintata in scopul de a ocroti persoanele fizice aflate in anumite situatii speciale care nu-si pot exercita si apara singure drepturile.

Tutela este o institutie juridica infiintata in scopul de a ocroti o persoana incapabila, printr-un tutore, sub supravegherea, controlul si indrumarea permanenta a autoritatii tutelare.

OBIECTIVELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE

O expertiza medico legala psihiatrica nu poate fi redusa la formularea unui diagnostic ci, presupune o concluzionare medico-social-juridica ce ii confera valoare probatorie.

In acest sens, obiectivele expertizei medico legale psihiatrice constau in :

1. Precizarea starii de sanatate (normalitate) psihica sau a prezentei tulburarilor psihice, in cadrul unor afectiuni.
2. Caracterizarea complexa a personalitatii individului expertizat cu specificarea trasaturilor acestuia, atat din punct de vedere al afectiunii cat si socio-psihologic, in vederea deductiei asupra unui potential de decompensare antisociala.
3. Stabilirea capacitatii psihice in momentul examinarii si in consecinta daca subiectul poate fi cercetat si judecat.
4. Stabilirea capacitatii psihice in momentul savarsiri faptei prin reconstituirea bio-psiho-patologica a tulburarilor din acel moment. Sau altfel spus, stabilirea legaturii de cauzaliate intre trasaturile de personalitate ale individului expertizat si elementele constitutive ale actului infractional.
5. Excluderea simularii sau disimularii unei afectiuni psihice.
6. Aprecieri de ordin prognostic in evolutia eventualelor tulburari psihice si asupra gradului de periculozitate sociala.

Orientarea masurilor coercitiv-educative si a masurilor de siguranta medicale.

Prezenta discernamantului stabileste starea de vinovatie in momentul savarsirii faptei.

Justitia stabileste responsabilitatea iar expertiza medico-legala psihiatrica stabileste parametrii discernamantului.

Notiunile care concura la stabilirea discernamantului si implicit de evaluare a responsabilitatii, din punct de vedere medico legal sunt: capacitatea psihica, constiinta, discernamantul critic si relatiile dintre acestea.

Capacitatea psihica reprezinta ansamblul de insusiri psihice ale persoanei de ordin cognitiv, intelectiv, caracterial si afectiv-volitional care pot asigura performanta in desfasurarea unei activitati si in organizarea motivata a acesteia. Capacitatea psihica este determinata de aptitudini, de gradul de maturizare a personalitatii si tradusa prin fapte si rezultate cuantificabile.

Personalitatea reprezinta totalitatea insusirilor psihice ale persoanei (formata sub influenta conditiilor de viata si educatie, fiind concretizata in constiinta individului de unitate si continuitatea vietii sale psihice.

Constiinta este o sinteza complexa a functiilor psihice superioare prin intermediul carora omul se integreaza in mediul ambiant, fixeaza si asociaza cu ajutorul gandirii si judecatii notiunile primite.

Sinteza dintre personaliate si constiinta este discernamantul - sinteza care se produce in momentul indeplinirii unei actiuni.

Constiinta si discernamantul exprima libertatea de actiune a persoanei de a savarsi acte conform cu necesitatea social-istorica, cu normele pe care si le-a insusit.

Rezulta ca functia discernamantului depinde de doua categorii de factori:

structura personalitatii;

structura constiintei.

Structura personalitatii poate fi :

matura;

imatura;

dizarmonica;

nevrotica;

psihotica;

demential deteriorata.

Constiinta individului are patru niveluri:

o       elementara - asigura starea de veghe si nivelul de prezenta temporo-spatiala;

o       operational - logica - prin care intelectul si gandirea dau coerenta in a reflecta obiectiv realitatea;

o       axiologica - de optiune a valorilor dupa criteriile sociale curente;

o       etica - subiectul este capabil sa discearna raul de bine.

Din actiunea celor doi factori, personalitate si constiinta, rezulta nivelul discernamantului iar in acest sens, expertiza medico-legala psihiatrica trebuie sa stabileasca structura persoanei, gradul de dezvoltare intelectuala, instruirea generala si profesionala, gradul de educatie familiala si institutionala, experienta de viata.

Din definirea acestor factori in expertiza rezulta capacitatea psihica a persoanei in momentul savarsirii faptei. Momentul trebuie reconstiuit avand in vedere si elementele psihologice (frica, panica, amenintare, izolare) si patologice (afectiuni somatice, stari de betie, trauma fizica si psihica), elemente ce in final conduc spre motivatia actului antisocial.

Motivatia nu trebuie confundata cu mobilul (scopul savarsirii actului antisocial) si motivul (din ce cauza s-a trecut la savarsirea faptei).

METODOLOGIA EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE

Examinarea se efectueaza in comisie medico-legala psihiatrica, compusa dintr-un medic legist si doi medici psihiatri, la sediile institutelor sau serviciilor de medicina legala. Exceptie fac bolnavii netransportabili si infractorii deosebit de periculosi care pot fi examinati de comisie in sectiile de psihiatrie sau in unitatea de detinere/retinere.

Examinarea si expertiza medico-legala se pot face imediat dupa comiterea faptei sau dupa un anumit interval de timp.

In procesul penal, expertiza se poate dispune atat in cursul urmariri penale cat si in cursul procesului de judecata.

In situatia expertizei dupa un interval de timp de la comiterea faptei si cand se suspicioneaza existenta unor afectiuni psihice, internarea intr-o clinica de psihiatrie pentru observatii si investigatii este obligatorie.

Sunt obligatorii: examinarea psihologica, examinarea dosarului cauzei si a actelor medicale existente.

Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica trebuie sa cuprinda toate datele medicale si sa se incheie cu concluziile, care sa contina urmatoarele elemente:

diagnosticul de fond si diagnosticul starii actuale, in contextul bolii psihice de care sufera (cu excluderea simularii)si trasaturile esentiale ale personalitatii expertizatului;

stadiul evolutiv al tulburarilor, caracterul lor (episodice, declansate in momentul savarsirii faptei antisociale), riscul de acutizare (agravare) sau de cronicizare;

potentialul infractional, periculozitatea sociala, potentialul de decompensare;

legatura de cauzalitate intre tulburarile constatate si elementele constitutive ale actului infractional sau antisocial;

stabilirea discernamantului care poate fi pastrat, scazut, abolit (absent, anulat, neformat). Trebuie mentionat faptul ca, notiunea de "discernamant scazut" inseamna, din punct de vedere juridic, responsabilitate penala cu circumstante atenuante;

recomandarea masurilor coergitiv-educative si a celor de siguranta medicale, individualizate in raport de fapta, faptuitor, mediu si conditii de realizare: obligativitatea la tratament medical, in ambulatoriu sau in conditii privative de libertate, internarea medicala obligatorie, interzicerea de a ocupa o functie etc.

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA LA MINORI

In situatia minorilor, rolul expertizei medico-legale psihiatrice este mai mult recuperator, educativ si de a evita introducerea unor delicventi (in functie de fapta) in mediul de detentie.

Conform art. 117 Cod de procedura penala "expertiza psihiatrica este obligatorie numai daca faptuitorul a comis un omor deosebit de grav"

Expertiza medico-legala psihiatrica poate fi dispusa pentru minorii care au savarsit fapte pravazute de legea penala sau alte fapte antisociale, plecand de la prevederea legala ca cei sub 14 ani nu raspund penal iar cei cu varsta intre 14 si 16 ani raspund numai in situatia in care se probeaza ca au actionat cu discernamant.

Obiectivele constau in:

stabilirea nivelului mintal al subiectului;

prezenta/absenta afectiunilor psihice sau organice neurologice si senzoriale cu repercusiuni asupra vietii sale psihice;

capacitatea scolara a minorului si adaptabilitatea la comunitatea scolara, familiala;

conditii de viata si dezvoltare cu rol in motivatia actului antisocial.

Metodologia expertizei este asemanatoare cu expertiza adultului, cu participarea unui specialist neuropsihiatrie infantila; ancheta sociala este obligatorie.

Concluziile expertizei medico-legale trebuie sa fie ample in ce priveste diagnosticul, a definirii trasaturilor de personalitate ce pot duce la decompensari antisociale si mai ales in evaluarea perspectivelor.

Concluziile trebuie sa aiba in vedere orientarea masurilor de siguranta si a planului de recuperare socio-medical de natura psiho-pedagogica sau a masurilor cu caracter medical-educativ.

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA SI REGIMUL JURIDIC IN ALCOOLISM

Situatia actuala este ingrijoratoare prin faptul ca, tot mai multe acte antisociale sunt savarsite de persoane aflate sub influenta alcoolului, alcoolismul fiind un factor infractogen.

Clasificarea alcoolismului:

alcoolismul acut cuprinde betia acuta voluntara, intoxicatia etilica accidentala, betia intentionala si betia patologica;

formele cronice de alcoolism sunt etilismul cronic, dipsomania, delirium tremens si psihoza etilica.

Betia acuta voluntara este cea mai frecventa forma a etilismului acut, consecinta ingestiei voluntare, buna stiinta, de bauturi alcoolice si posibil urmata de o serie de tulburari urmate de acte antisociale. Persoanele care savarsesc fapte antisociale sau penale in aceste conditii sunt considerate responsabile si sunt pedepsite de lege.

Intoxicatia accidentala (involuntara) este intalnita rar, la copii ce gasesc la indemana sticle de bauturi alcoolice si le consuma sau la adultii care lucreaza in mediu de vapori de alcool (accidente de munca).

Betia intentionala presupune un act de premeditare inainte de a trece la savarsirea faptei (consuma alcool pentru a capata curaj). Persoanele in aceste conditii raspund in fata legii, betia intentionala constituind circumstanta agravanta.

Betia patologica este o forma de betie voluntara la persoane cu raspuns paradoxal la orice consum de alcool in cantitati mici. Indivizii aflati in aceasta stare pot comite acte antisociale grave, neavand constiinta celor savarsite iar mobilul este nejustificat. Aceste persoane sunt considerate iresponsabile numai la primul episode de betie patologica.

Etilismul cronic reprezinta ingestia cotidiana a unor cantitati de bauturi alcoolice, persoanele simtind nevoia aproape permanenta de a se afla in asemenea stari. In cazul savarsirii de fapte penale pot fi considerati responsabili.

Dipsomania este o stare patologica ce consta in necesitatea morbida, necontrolabila, periodica de a consuma bauturi alcoolice in cantitati mari la intervale de saptamani, luni.

In scopul procurarii alcoolului persoanele respective pot savarsi furturi sau consuma alcool metilic, medicinal, etc. Episodul poate dura zile, atingand apogeul in stari comatoase. Refacerea este anevoioasa cu amnezie si tulburari psiho-senzoriale.

In episodul de dipsomanie discernamantul poate fi diminuat sau abolit.

Delirium tremens este o stare deliranta aparuta la alcoolici cronici inveterati, mai ales cand sunt privati de consumul de alcool. Nu raspund de faptele lor.

Psihoza etilica este o forma rar intalnita iar tabilirea corecta a diagnosticului atrage iresponsabilitatea.