MODUL DE ACTIUNE AL UNOR IMUNOADJUVANTI SPECIFICI

MODUL DE ACTIUNE AL UNOR IMUNOADJUVANTI SPECIFICI

Gratie diversitatii lor mai ales din punct de vedere chimic si al structurii, aproape fiecare grup de substante adjuvante si in unele cazuri fiecare substanta au un mecanism propriu de actiune.

VANSELOW in 1987 incearca sa grupeze mecanismele de actiune a imunoadjuvantilor in trei directii:

actiunea asupra antigenului;

actiunea asupra organismului-gazda;

actiunea simultana la ambele niveluri.

1. Actiuni asupra antigenului

Imunoadjuvantul plus antigenul au un efect de 'depozitare' care influenteaza raspunsul imun primar si mai putin pe cel secundar printr-un aflux al celulelor fagocitare la locul de electie.

Unii imunoadjuvanti cum ar fi bazele alkilice si cei uleiosi pot determina modificari ale conformatiei si sarcinii electrice a moleculei de antigen care devin puternic imunogene.

Alti adjuvanti au posibilitatea de a transforma o haptena neimunogena intr-una imunogena. S-a demonstrat ca un imunogen puternic este alcatuit dintr-o parte imunogena - haptena- si o parte cu calitati de adjuvant.

Proteinele adaugate prin acilare au tendinta mai mare de agregare moleculara si de aderenta celulara. Aceste tendinte le sporesc imunogenitatea Atg., inclusiv prin aceea ca proteinele atasate macrofagelor sunt mai imunogene decat cele libere.

Efectul adjuvant al conjugatelor lipido-proteice, al substantelor lipidice si lipidofile se caracterizeaza prin accentuarea captarii Atg. de catre macrofagele din limfonoduli, care are ca o consecinta globala, stimularea imunitatii mediate celular.

In sfarsit, alti imunoadjuvanti au capacitatea de a denatura antigenul prin emulsionare sau fragmentare prin adsorbtie la alaun, bentonita sau alte substante.

Antigenul astfel modificat adera la suprafata macrofagelor si a celulelor dendritice ale limfonodulilor si splinei, ceea ce favorizeaza prezentarea lui la limfocite.

2. Actiuni asupra organismului-gazda

Exista numeroase date privind efectul adjuvantilor asupra organismului gazda, care de fapt se adauga celor exercitate asupra antigenului.

Una din ipotezele agreate si confirmate este aceea a depozitarii antigenului. Potrivit acestei teorii adjuvantii intarzie inglobarea antigenului la locul de incoulare si il elibereaza treptat (elutie). Astfel, adjuvantul Freund complet (AFC) retine Atg. la locul inocularii timp de 6 luni (OLINESCU, 1988).

De aceleasi efecte se bucura mai des, sarurile de aluminiu si emulsiile apa-ulei (A/U).

S-a demonstrat, deasemenea, retentia Atg. la nivelul limfonodurilor regionale. Numerosi adjuvanti pot determina sechestrarea sau captarea limfocitelor (trapping) in organele limfoide.

'Captarea' limfocitelor favorizeaza contactul optim intre Atg. si celulele sistemului imun.

Pe de alta parte, unii imunoadjuvanti 'recruteaza' macrofage limfocite si alte celule la sediul inocularii cu formarea de granuloame.

Imunoadjuvantii tensioactivi (endotoxine, ceara D, micobacteriile, retinolul, detergentii anionici si saponina) dispun de grupari distincte hidrofile sau lipofile care faciliteaza fixarea Atg. la membrana celulara, eliberarea de limfokine si monokine, precum si lezionarea membranelor lizozomale. Raspunsul organismului gazda la administrarea adjuvantilor, poate fi diferit si in functie de calea de administrare - local (topic) sau parenteral (sistemic) stimuland imunitatea umorala sau pe cea celulara.

Unii imunoadjuvanti isi exercita actiunea imunoregulatoare prin intermediul nucleotidelor ciclice. Se cunoaste ca diferentierea limfocitelor este stimulata de cAMP (3'5' adenozinmonofosfatul ciclic) dar proliferarea este inhibata de cAMP.

Activarea proliferarii Lf si Mcf este dependenta de cGMP (guanozinmonofosfatul ciclic).

Unii adjuvanti (AFC si lipopolizaharidele) pot stimula prezentarea Atg. precum si exprimarea moleculelor Ia, pe membrana externa a macrofagelor care intervin in cooperarea dintre celulele T si Mcf.

In sfarsit, imunoadjuvantii pot stimula sau inhiba sinteza si eliberarea unor imunoregulatori naturali (citokine, prostaglandine, hormoni polipeptidici) a caror actiune asupra sistemului imun este binecunoscuta.