Salvia, jalesul - afectiuni si tratament (salvia officinalis)

SALVIA, JALESUL - AFECTIUNI SI TRATAMENT (Salvia officinalis)

Câteva denumiri ale Salviei officinalis: cilvie, jale, jales, jales-bun, jales-de-gradina, salvie, salvie-de-gradina, salet, salvir, serlai. Salvia, cunoscuta ca o planta din familia labiatelor, provine din Europa de sud si se cultiva la noi în gradini. Planta atinge o înaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci în cerc, în jurul unei axe comune; frunzele sale opozite, alb-lânoase sclipesc argintiu si emana un par­fum usor amar, aromatic. Salvia-de-gradina trebuie sa aiba partea ei de gradina într-un loc ferit, însorit. Pe parcursul iernii, eu o acopar usor cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila la ger.

O alta subspecie, Salvia pratensis, cunoscuta sub denumirile de buruiana-mâlcedului, coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-salbatic, jales-de-câmp, jales-de-padure, salvie, sâlvie-de-câmpufi, salvie-salbati-ca, se gaseste pe povârnisuri, pasuni si câmpii. De departe se vad stralucind florile-i albastrui-violete care raspândesc o mireasma plina de arome. De la aceasta specie se folosesc florile, de cele mai multe ori numai pentru gargara sau pentru fabricarea otetului de salvie - 1 pumn plin de flori este lasat la macerat în otet natural - si acesta se întrebuinteaza ca frectie binefacatoare în timpul unei boli mai lungi în care se sta la pat. Frunzele se colecteaza înaintea perioadei înfloririi, în mai si iunie, întrucât plantele dezvolta în zilele însorite si uscate uleiuri eterice, frunzele sunt culese numai în soare, preferabil la ora amiezii si apoi sunt puse la umbra ca sa se usuce.

Mai curativa decât Salvia pratensis este însa Salvia officinalis, citata mai sus si de care ma voi ocupa în continuare pe larg. înca de pe vremea strabunilor nostri, salvia era o planta medicinala deosebit de laudata si pretuita. Un versulet din jurul anului 1300 spunea:

„De ce sa moara omul, Când în gradina creste salvia?'

Chiar si numele oglindeste marea apreciere de care s-a bucurat aceasta planta de leac din partea oamenilor înca din timpuri îndepartate. Denumirea de salvia deriva din cuvântul latinesc „salvare' (a vindeca, a însanatosi).

Dintr-o frumoasa carte veche despre plante medicinale reiese cât de mult era sti­mata pe vremuri salvia: „Când Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus în fata lui Irod, a rugat toate florile de câmp s-o ajute; dar nici una nu i-a oferit adapost. Atunci s-a înclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns pe sine însasi si a adapostit pruncul în fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe lânga ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit, Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: «De azi înainte si pâna în vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor, îti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mine».' De-atunci, salvia înfloreste orisicând întru salvarea si ajutorarea oamenilor. - Când ai facut ani de-a rândul experiente cu plante medicinale si ai cerut adesea în clipe grele ocrotirea si ajutorul multiubitei Sfinte Fecioare, atunci simti din credinta adânca si încredere adevarata cum îsi întinde mâinile ocrotitoare peste plantele noastre medicinale.

Ceaiul de salvie, baut mai des, fortifica întregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor, în combaterea transpiratiei nocturne este singura planta medicinala, în afara levanticii, care vine oamenilor în ajutor; ea vindeca maladia care provoaca aceasta transpiratie în timpul noptii si îndeparteaza prin puterile ei învioratoare marea slabiciune care însoteste boala. Multi doctori au recunoscut proprietatile remarcabile ale salviei: ei o adminis­treaza în spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor (tremuraturile extremitatilor) cu cele mai bune rezultate, în afectiunile mentionate mai sus, se beau 2 cesti pe parcursul zilei, înghititura cu înghititura. Ceaiul are un efect benefic si asupra ficatului bolnav, înlaturând balonarile si toate indis­pozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului. Are actiune depurativa, elimina mu-cozitatile prea abundente din aparatul respirator si stomac, stimuleaza pofta de

mâncare si combate tulburarile Intestinale si diareea. - Pe întepaturile de insecte

se aplica frunze de salvie farâmitate cât de marunt.

Ceaiul de salvie se recomanda extern în mod deosebit în amigdalite, boli de gât, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si cavitatii bucale. La

multi copii si adulti nu s-ar fi ajuns la operatie de amigdale daca s-ar fi intervenit la timp cu salvie. Daca lipsesc amigdalele, care în calitatea lor de politisti ai organismului opresc substantele otravitoare si le prelucreaza, acestea se îndreapta direct catre rinichi. O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care sângereaza, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau se aplica tampoane de vata îmbibate în infuzie.

Foarte important ar fi pentru oamenii slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din când în când câte o baie de sezut cu salvie (a se vedea „Moduri de folosire').

Pe lânga folosirea cu rezultate bune a salviei ca planta medicinala, ea nu trebuie ui­tata nici în calitatea sa de planta aromatica (mirodenie) foarte gustoasa. Se întrebuinteaza în portii foarte mici, asemanator cimbrului, la mâncaruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gâsca sau de curcan. Si vânatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulite de salvie. în prepararea brânzeturilor amestecate cu verdeturi (cu miro­denii) si a sosurilor condimentate ar trebui sa ne gândim la salvie macar din motive de sanatate, în anumite zone se coc „prajituri si cozonaci de salvie'. La coca se adauga frunze de salvie taiate foarte fin, asemenea anasonului.

MODURI DE FOLOSIRE

Infuzie: Se opareste 1 lingurita de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin.

Otet de salvie: Se umple o sticla pâna la gât (fara a o îndesa) cu flori de salvie-de-câmpuri (jale), se toarna deasupra otet natural în asa fel încât sa acopere florile si se lasa sticla sa stea 14 zile la soare sau la caldura.

Bai de sezut: Se pun de 2 ori 2 mâini pline cu frunze peste noapte în apa rece la macerat. A doua zi, totul se încalzeste pâna da în clocot, iar extractul încalzit se adauga la apa de baie (a se vedea si „Bai de sezut' la „Partea generala').