Aplicarea prescriptiei extinctive si efectele patrimoniale ale acesteia in raporturile de comert international

Aplicarea prescriptiei extinctive si efectele patrimoniale ale acesteia in raporturile de comert international

1. Consideratii de ordin general asupra normelor de reglementare a prescriptiei extinctive aplicate raporturilor comerciale internationale

Atfel ca si in raporturile de drept intern, in raporturile comerciale internationale unde isi gaseste o aplicare deosebit de frecventa, prescriptia se supune, corespunzator trimiterii pe care o face norma conflictuala aplicabila spetelor dupa cum o determina dispozitiile art. 147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, ori de catre dreptul roman ori de un sistem de drept strain, cu titlul de lex causae.

In cazul cand in cauza este incident o conventie internationala, aceasta se va aplica cu proeminenta fata de oricare sistem national de drept, astfel cum este cazul Conventiei asupra prescriptiei in materie prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri incheiata la New York in anul 1974 adoptata de Romania prin aderarea in baza Legii nr. 24/1992.

Particularitatile prescriptiei extinctive in raporturile comerciale internationale supuse Dreptului comertului international roman se manifesta cu o subdistinctie in functie de modul cum efectul extinctiv al prescriptiei efectueaza dreptul material la actiune ori dreptul de cerere a executarii silite, ca si de aspectelespecifice ale consecintei aplicarii unui sistem de drept strain.

In cele ce urmeaza vom trata specificitatea aplicarii particularitatilor prescriptiei extinctive in cazul raporturilor comerciale internationale supuse dreptului national roman prin efectul lex causae si apoi aplicarea conditiilor prescriptiei extinctive, potrivit dispozitiilor Conventiei de la New York din 1974 adoptata sub egida O.N.U.

2. Particularitatile aplicarii prescriptiei extinctive in raporturile comerciale internationale la spete supuse dreptului roman prin efectul lex causae

Principalele aspecte de particularitate aplicabile prescriptiei extinctive din Dreptul comercial roman care prin efectul lex causae guverneaza sub acest aspect raporturile de drept comercial roman se refera la reglementarea si termenele prescriptiei extinctive, la momentul inceperii curgerii prescriptiei si la suspendarea si intreruperea prescriptiei astfel:[1]

A. In materie comerciala, prescriptia este reglementata in Codul comercial roman prin dispozitiile cuprinse in cartea a IV-a, titlul II, care prevede atat dispozitii in ceea ce priveste termenul general de prescriptie prin art. 947, cat si anumite termene speciale, prin art. 949 si 956.

Caracteristica acestor termene este faptul ca ele sunt mai scurte decat termenele de prescriptie pe care le prevedea in trecut Codul Civil Roman.

Acest fapt se explica prin aceea ca cerintele activitatii comerciale impun valorificarea in termen scurt a drepturilor izvorate din raporturile comerciale si clarificarea grabnica a situatiilor litigioase ca o conditie importanta a celeritatii in siguranta deplina a activitatilor comerciale.

In afara de prevederile Codului comercial, unele dispozitii privind prescriptia se mai gasesc si in unele legi comerciale speciale precum, spre exemplu, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale la art. 31 si 37, Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale la art. 12.

Fata de aceasta situatie privind neunicitatea in care se afla reglementarea in materia prescriptiei extinctive, autorii de doctrina comerciala romana remarca doua aspecte:[2]

1. din prevederile Codului comercial privind prescriptia se aplica tuturor actiunilor care izvorasc din actele de comert, inclusiv actelor de drept comercial care privesc categoria de fapte de comert unilaterale, Codul comercial nu cuprinde totusi o reglementare suficienta-completa a institutiei prescriptiei extinctive in materie comerciala. Aceasta lage comerciala fundamentala (cum a fost ea proiectata) in materie comerciala, cuprinde doar o reglementare a anumitor aspecte particulare, astfel incat dispozitiile acesteia se completeaza, conform dispozitiilor sale de la art. 1 cu prevederile Codului civil roman abrogate in materie de prescriptie extinctiva prin Decretul nr. 176/1958.

2. prin dispozitiile art. 26 din Decretul nr. 167/1958, act normativ cu caracter special intrat in viguare ulterior Codului comercial, sau abrogat toate dispozitiile contrare, chiar si cele din Codul comercial, exceptand doar acele prevederi speciale care stabilesc in termen de prescriptie mai scurt decat termenul corespunzator spetei, prevazut in respectivul decret.

Fata de aceasta situatie determinata de intrarea (si remarcarea) inca in viguare a Decretului nr. 167/1958, termenele de prescriptie extinctiva, conform reglementarilor actuale in viguare in materie comerciala se prezinta astfel:

a) termenul general de prescriptie in materie comerciala de 10 ani, se considera inlocuit cu termenul general de 3 ani, potrivit art.3 din Decretul nr. 167/1958;

b) raman aplicabile termenele mai scurte de prescriptie prevazute de Codul comercial, precum termenul de doi ani stabilit de art. 952 pentru: actiunea mijlocitorului pentru plata sumelor cuvenite pentru prestatia de mijlocire; actiunile de anulare sau reziliere a contractului in materie de faliment; termenul de 6 luni stabilit de art. 56 pct. 1 pentru unele actiuni contra transporturilor, izvorand dintr-un contract de transport; termenul de 1 an reglementat de art. 952, pct. 2 pentru alte actiuni ale carausilor derivand dintr-un contract de transport;

c) sunt valabil aplicabile si termenele de prescriptie stabilite prin legi speciale ulterioare aparitiei Decretului nr. 157/1958 si anume: termenul de 3 ani, privind dreptul la actiune pentru restituirea dividentelor platite nelegal conform art. 37 din Legea nr. 31/1990; termenul de 6 luni privind dreptul la actiune in daune ale fondatorilor societatii pe actiuni in baza dispozitiilor aceleiasi legi; termenul de 1 an pentru actiunea de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin acte si fapte de concurenta neloiala, conform art. 12 din Legea nr.11/1991.

B. In ceea ce priveste inceperea curgerii prescriptiei, daca in dreptul comun momentul inceperii curgerii timpului de prescriptie a fost instituita prin art. 1886 Cod civil roman potrivit careia nici o prescriptie nu poate incepe sa curga mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere, aceasta a fost reconfirmata prin dispozitia art. 7 al Decretului nr. 167/1958 care dispune: "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune".

Nici Codul comercial roman nu face exceptie in aceasta privinta prin prevederile art. 1, alin. 2 care fixeaza acelasi mod pentru momentul inceperii curgerii prescriptiei extinctive.

Codul comercial stabileste insa modul de incepere a cursului prescriptiei si in cazurile in care se prevad conditii speciale de prescriptie dupa cum urmeaza:[3]

1. In cazul actiunilor derivate din contractul de societate sau din alte operatiuni sociale, prescriptia curge din ziua in care obligatia a ajuns la termen sau din ziua indeplinirii formalitatilor prevazute de lege, astfel cum prevede art. 949, Cod comercial. In cazul in actiunilor derivate din cambie, prescriptia curge, conform art. 949, alin 3, Cod comercial din ziua scadentei sau din ultima zi a termenului prevazut de lege.

2. In cazul actiunilor mijlocitorilor, potivit art. 952, Cod comercial, prescriptia incepe sa curga din ziua terminarii afacerii.

3. In cazul actiunilor contra transportatorului, prescriptia curge, la pierderea totala a marfurilor de la data cand acestea trebuiau sa ajunga la destinatie, iar in cazul pierderii partiale, avarierii ori intarzierii marfurilor, prescriptia curge de la data primirii de catre destinatar a acestora, astfel cum prevede art. 956 Cod comercial.

Legile comerciale speciale prevad inceperea curgerii termenului de prescriptie in doua modalitati:

a) termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 31 din Legea nr. 31/1990 curge de la data adunarii generale a actionarilor care au hotarat dizolvarea anticipata, iar termenul de 3 ani prevazut de art. 37 al legii curge de la data distribuirii legale a dividendelor.

b) termenul de prescriptie pe 1 an prevazut de art. 12 din Legea nr. 11/1991, curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul si persoana care i l-a cauzat, dar nu mai tarziu de 3 ani da la data savarsirii faptei.

C. In ceea ce priveste suspendarea curgerii termenului de prescriptie intrucat prevederile art. 946 Cod comercial sunt contrazise de dispozitiile articolelor 13 si 14 ale Decretului nr. 167 pe 1958, in prescriptia in materia comerciala sunt aplicabile respectivului decret care intervine ulterior Codului comercial.

Astfel, curgerea termenului de prescriptie se suspenda atata timp cat cel impotriva caruia termenul curge, este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere si pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate puse pe picior de razboi.

De asemeni in cazul actiunii izvorand dintr-un contract de transport, cu exceptia domeniului transportului maritim, termenul se suspenda pana la solutionarea reclamatiei adminstrative prealabila actiunii in justitie facuta de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri. Tot astfel, se suspenda termenul de curgere a prescriptiei pe timpul necesar rezolvarii reclamatiei administrative la prestarea serviciilor de posta si telecomunicatii insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de trei luni de la inregistrarea reclamatiei administrative, ca si in cazul prestatiei de transport.

Termenul de curgere al prescriptiei se suspenda si intre partiniti sau tutore sau cel care se afla in ocrotirea lor, pe timpul cat dureaza aceste raporturi de ocrotire, ca si in cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal, cat timp celui cu capacitate redusa de exercitiu, nu are cine sa-i incuviinteze actele. Tot astfel termenul de curgere a prescriptiei se suspenda in cazul raporturilor patrimoniale intre soti pe durata casatoriei.

Potrivit normelor Dreptului comercial roman, cu recunoastere in jurisprudenta, durata suspendarii termenului de curgere a prescriptiei nu se include in calculul termenului de prescriptie.

Cursul prescriptiei se reia din ziua in care cauza de suspendare a incetat.

De precizat aici insa este prevederea art. 15 din Decretul 167/1958 prin care termenele de prescriptie mai lungi de 6 luni nu se socotesc implinite mai devreme de 6 luni de la incetarea cauzei de suspendare, iar prescriptiile cu o durataj mai mica de 6 luni nu se socotesc implinite mai devreme de 1 luna de la incetarea cauzei de suspendare.

D. In ceea ce priveste intreruperea curgerii termenului de prescriptie, atat cauzele cat si efectele intreruperii sunt reglementate in materie comerciala de acelasi Decret nr. 167/1958 deoarece aceasta abrogase implicit dispozitiile asupra intreruperii cursului termenului de prescriptie prevazute de art. 946 Cod comercial.

Astfel potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia se intrerupe in urmatoarele cazuri:

curgerea termenului de prescriptie se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune s-a prescris, recunoastere exprimata expres de catre cel in folosul careia curge prescriptia;

prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare.

Prescriptia nu este intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului daca cererea de chemare in judecata sau de executare a fost respinsa, anulata sau perimata ori daca cel care a initiat-o a renuntat la ea.

Efectul inceperii cursului prescriptiei este cel prevazut in art. 17 din Decretul nr. 167/1958, in sensul ca intreruperea sterge prescriptia inceputa a curge inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o, iar dupa intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie cu aceeasi durata precum cel initial.

Daca prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare noua prescriptie nu incepe sa curga atat timp cat hotararea de admitere a cererii a ramas definitiva si procesul de judecata in instanta, ori procedura arbitrala a inceput efectiv.