MODALITATI DE RESTRICTIONARE A IMPORTURILOR

MODALITATI DE RESTRICTIONARE A IMPORTURILOR

Exista patru forme de discriminare impotriva furnizorilor externi. In ordinea descrescatoare a efectelor lor negative, acestea sunt:

Masuri care reduc (direct sau indirect) numarul furnizorilor potentiali

Masuri care sporesc costurile furnizorilor externi

Masuri care manipuleaza criteriile de atribuire in favoarea furnizorilor autohtoni

Masuri care reduc concurenta de pret facuta furnizorilor autohtoni, majorand preturile la care sunt evaluate ofertele furnizorilor externi (dar nu si preturile pe care le obtin acestia daca li se atribuie contractele)

Masuri care reduc (direct sau indirect) numarul furnizorilor potentiali

Cea mai drastica asemenea masura: excluderea furnizorilor externi de la participarea in cadrul procedurilor de achizitii. Desi arareori explicite, aceste excluderi sunt considerate de unii autori drept cele mai raspandite restrictii utilizate de facto.

Acest tip de restrictii au, in mod neambiguu, efecte negative: reduc concurenta cu care se confrunta furnizorii interni, determinandu-i sa isi majoreze preturile.

O varietate, larg raspandita, a acestei restrictii: rezervarea achizitiilor pentru anumite categorii de furnizori (set-asides)

- cel mai frecvent, este utilizata in favoarea sectorului IMM: SUA, Canada, Coreea de Sud sunt printre cei mai ferventi utilizatori, negociind in acest scop derogari de la dispozitiile Acordului privind Achizitiile Guvernamentale. In SUA, IMM-urilor le sunt rezervate toate achizitiile pentru valori cuprinse intre 2500-100000 USD

- in Japonia, aceasta modalitate este utilizata pentru favorizarea cooperativelor si asociatiilor de producatori

- in UE, aceasta forma de preferinta nu este agreata nici in favoarea IMM, nici in favoarea furnizorilor din regiuni defavorizate

Masuri care sporesc costurile furnizorilor externi

cerinte tehnice a caror indeplinire este mai costisitoare pentru furnizorii externi:

solicitarea conformarii cu standarde nationale ale tarii achizitoare

solicitarea explicita a anumitor marci sau desene

Acordul privind Achizitiile Guvernamentale (AAG) obiga la utilizarea de standarde internationale (daca ele exista) si interzice specificarea anumitor marci sau desene.

alte cerinte mai dificil de indeplinit de catre furnizorii interni: e.g., respectarea anumitor norme sanitare si de securitate la locul de munca pentru muncitori.

Costurile suplimentare nu decurg doar din eventuala adaptare la regulile din alte tari, ci si din certificarea indeplinirii acestor alte cerinte.

conditii de preselectie si calificare mai oneroase pentru furnizorii externi

- experienta derularii unor operatiuni similare pe piata tarii achizitoare

- capacitatea de a executa contractul, indicata de volumul activitatii pe piata tarii achizitoare

Costurile sporite impuse furnizorilor externi se reflecta nu doar in preturi mai mari licitate de acestia, ci si in preturi mai mari licitate de ceilalti participanti, care iau in considerare costurile sporite ale primilor.

Masuri care manipuleaza criteriile de atribuire in favoarea furnizorilor autohtoni

informarea timpurie a ofertantilor locali despre desfasurarea procedurii

termene "stranse" pentru fiecare pas procedural (mai usor de indeplinit de catre furnizorii cu o prezenta permanenta pe plan local)

ajustarea cantitatilor solicitate in functie de capacitatea de productie a furnizorilor interni

Masuri care reduc concurenta de pret facuta furnizorilor autohtoni, majorand preturile la care sunt evaluate ofertele furnizorilor externi (dar nu si preturile pe care le obtin acestia daca li se atribuie contractele)

Efectele acestor masuri nu sunt univoce.

Pe de-o parte, acordarea unei marje preferentiale producatorilor interni poate duce la cresterea pretului achizitiei publice (daca acestia sunt furnizori potentiali competitivi) deoarece marja preferentiala ofera producatorilor interni posibilitatea de a isi majora preturile.

Pe de alta parte, asa cum s-a aratat si mai sus, marja preferentiala in favoarea ofertantilor locali ii poate impiedica pe furnizorii externi sa isi exploateze integral avantajul de costuri.

Studiile effectuate au evidentiat ca, si atunci cand preferintele interne au rezulate pozitive, dimensiunea acestora este aproape neglijabila (economii de circa 1%).

Mai mult, daca dimensiunea marjei preferentiale nu este bine aleasa, efectele sale devin negative.

In practica nu se observa ca valentele potential generatoare de "economii" ale marjelor preferentiale ar fi utilizate deliberat: marjele preferentiale sunt uniforme indiferent de domeniul in care se produce achizitia, deci nu sunt "croite" in functie de diferentele de costuri intre furnizorii externi si cei interni.   

Marjele preferentiale sunt utilizate curent de tarile in curs de dezvoltare, ca si de tarile dezvoltate semnatare ale AAG - dar nu fata de cosemnatari:

in SUA, produsele de origine locala (pondere minima in costuri de 50%) beneficiaza de marje preferentiale de 6-16% , iar    produsele destinate apararii - de o marja de 50%

in UE, se aplica o marja de 3% in cazul achizitiilor companiilor de utilitati publice

procedurile de achizitii ale Bancii Mondiale admit marje preferentiale de 15% pentru bunuri si de 7.5% pentru lucrari

Abordarea masurilor restrictive in cadrul AAG este oarecum paradoxala.    Interzicerea recurgerii la marje preferentiale face practic imposibila utilizarea celui mai "beingn" dintre instrumentele restrictive, pe cand alte masuri restrictive (categoriile II si III) sunt supuse unor discipline mai laxe. E.g., AAG cere semnatarilor sa fie anuntate criteriile de preselctie si de atrbuire a contractelor, dar nu reglementeaza continutul acestor criterii.

Pe langa aceste masuri, trebuie mentionata si practica eludarii sau diluarii procedurilor competitive

De regula, achizitiile publice se fac prin una din urmatoarele metode:

atribuire directa (negociere cu o singura sursa)

exista un singur furnizor

evitarea incompatibilitatii cu produsele existente

achizitii suplimentare, de acelasi fel cu cele deja effectuate

forta majora

negociere competitiva

nu s-au obtinut oferte in urma invitatiei la licitatie (sau nu s-a putut incheia contractul cu ofertantul declarat castigator)

urgente

imposbilitatea de a intocmi un caiet de sarcini cu precizia ceruta

licitatie restransa, cu participanti preselectionati

licitatie deschisa

Evitarea procedurilor competitive se face prin modalitati precum:

- scindarea contractelor pentru a se obtine valori mici, care nu obliga la (si, uneori, nici nu justifica) organizarea de proceduri competitive

- invocarea abuziva a circumstantelor care permit recurgerea la proceduri mai putin competitive

Estimari cu privire la ponderea achizitiilor realizate prin atribuire directa lipsesc, deoarece aceasta metoda este cea mai putin transparenta. In schimb, exista informatii referitoare la utilizarea negocierii competitive in raport cu licitatia (deschisa sau restransa): peste 30% in Franta, Italia, Elvetia, Hong Kong; peste 20% in Japonia si Coreea de Sud; circa 10% in SUA, Norvegia si cele mai multe state UE

Elemente de restrictivitate associate achizitiilor publice provin si din impunerea de obligatii de offset

Tranzactiile offset sunt contracte non-standard care includ obligatia vanzatorului de a transfera activitati economice catre autoritatea achizitoare, la cererea sau la incurajarea acesteia. Aceste tranzactii sunt raspandite cu precadere in domeniul achizitiilor militare si de echipament aeronautic civil.

Indeplinirea obligatiei de offset presupune, cel mai aidesea, achizitionarea de bunuri si servicii din tara achizitoare, pana la concurenta unei anumite proportii de 10-150%) din valoarea achizitiei initiale.

Obligatia de offset poate fi indeplinita si prin alte modalitati: coproductie obligatorie cu furnizori din tara importatoare; transfer de tehnologie; utilizarea de subcontactanti locali; aranjamente de buy back.

AAG interzice tarilor dezvoltate recurgerea la tranzactii offset, dar acestea sunt premise pentru tarile in curs de dezvoltare in anumite conditii: procentajul de achizitii compensatorii sa fie clar specificat in documentatia de licitatie; sa nu existe discrimnari intre furnizori; iar ofertele care propun un procentaj mai mare decat cel solicitat sa nu fie favorizate, in cadrul procesului de evaluare, strict in baza acestui fapt.