CADRUL ECONOMIC, PRACTIC șI JURIDIC PRIVIND FUZIUNEA

Fenomenul de fuziune- forma concentrarii economice

Intr-o economie concurentiala societatile comerciale, indiferent de forma de proprietate, sunt supuse unei serii intregi de factori, care actioneaza la toate nivelurile, atat din interiorul cat si din exteriorul firmelor si carora firmele trebuie sa le faca fata, in caz contrar fiind amenintate cu eliminarea de pe piata.

Pentru a face fa a presiunilor exercitate de expansiunea companiilor transna ionale i de mediul social, agen ii economici adopta masuri strategice constand in fuziunea cu al ii mai puternici din punct de vedere economic.

Tendin a intalnita in mod frecvent pe plan interna ional de fuziune a doua sau mai multe companii, care le ofera ansa de a ocupa pozi ii mai bune pe pia a, se manifesta i la noi in ara (Mihai Cocoara, 2008, pag. 44).

1.1.1 Delimitari conceptuale privind fuziunea

Procesul general al mondializarii economiei, proces ce se desfa oara pe fundalul schimbarilor in tehnicile i tehnologiile de produc ie, exercita o puternica influen a asupra restructurarii economiilor arilor, restructurarea care antreneaza noi structuri tehnologice, de ramura i noi structuri institu ional-func ionale (Dobrota V., 2004, pag. 8).

Cele doua laturi inseparabile ale dinamicii realita ii economice, privita la toate nivelurile sale, sunt reprezentate de restructurarea economica i dezvoltarea social-economica. La nivelulul entita ii economice (intreprinderea), restructurarea i dezvoltarea se desfa oara cu intensita i diferite in toate tipurile de intreprinderi. In condi iile desfa urarii procesului de normalizare contabila interna ionala, intreprinderile se adapteaza i anticipeaza schimbarile pentru a- i asigura supravie uirea i dezvoltarea performan elor (Tabara N., 2006, pag. 374). Ele reorganizeaza utilajele, abandonand unele sectoare de activitate, reducandu- i resursele prin inchideri de sedii, transferuri sau reduceri de efective (Raffournier B., 2005, pag. 373-383).

In perioada de tranzi ie de la economia socialista de comanda la economia de pia a moderna structurala i func ionala, procesul restructurarii economice vizeaza tipurile de proprietate i raporturile dintre ele. Parghia principala folosita pentru atingerea acestui obiectiv a constituit-o in prima faza privatizarea, indeosebi marea privatizare.

Asemenea indivizilor, intreprinderea se na te, cre te i, mai devreme sau mai tarziu dispare. Concuren a tot mai accentuata, evolu ia tehnologica i dorin a de performan a obliga intreprinderile sa se dezvolte, altfel spus, sa creasca. Cre terea este, insa, un fenomen destul de complex, ce poate sa se realizeze prin modalita i diverse, care genereaza multiple transformari cu consecin e veritabile asupra structurii intreprinderilor.

Dezvoltarea unei intreprinderi se poate face pe cale interna sau pe cale externa. Calea interna de dezvoltare presupune sporirea activelor corporale i necorporale ale intreprinderii. Aceasta opera iune este un act de voin a a conducerii intreprinderii pe baza observarii cre terii debu eelor intreprinderii i a cifrei de afaceri, cu perspectiva sporirii profitului ei (Dobrota V., 2004, pag. 49). Calea externa de dezvoltare consta in aceea ca o anumita inteprindere stabile te legaturi cu alte intreprinderi care poseda deja bunurile necesare cre terii afacerilor, urmarindu-se doar utlizarea lor cea mai buna.

Fuziunea este una din modalita ile juridice care permit dezvoltarea pe cale externa a societa ilor. Se apreciaza ca "fuziunea este calea clasica a restructurarii". (Feleaga N., 1998, pag. 607)

Fuziunea este opera ia prin care doua sau mai multe societa i decid reunirea patrimoniilor lor in vederea desfa urarii comune a activita ii lor. Dar "a fuziona nu inseamna numai a aduna mijloacele pe care le aduce fiecare dintre intreprinderi, ci i a combina i a coordona aceste mijloace" de ac iune, in scopul degajarii de noi capacita i de concep ie, de finan are, de produc ie i de comercializare (De La Villeuguerin E., 1991, pag.167). Consecin ele fuziunii nu pot fi masurate de o maniera pur aritmetica.

1.1.2 Ra ionamentele ac iunii de fuziune

Experien a practica na ionala i interna ionala a eviden iat o serie de avantaje ale opera iei de fuziune. In unele cazuri este posibil sa finan ezi o achizi ie atunci cand nu ar fi posibil sa finan ezi o expansiune interioara. De exemplu sa achizi ionezi o companie prin schimb de ac iuni poate fi mai ieftin decat sa construie ti o noua fabrica ce ar necesita pla i in numerar substan iale.

Pe de alta parte, o fuziune poate determina o buna rata de retur a investi iei atunci cand valoarea de pia a a companiei achizi ionate este semnificativ mai redusa decat costul de inlocuire, iar in cazul in care aceasta func ioneaza in pierdere absorbantul nu numai ca o prime te    la un pre bun, dar poate sa ob ina i beneficii de pe urma reducerii taxelor.

Alt avantaj al fuziunii este efectul sinergic, respectiv rezultatele sunt mai mari in urma fuziunii    decat suma par ilor, adica noua companie ob ine ca tiguri mai mari decat suma ca tigurilor ob inute de fiecare companie in parte, participanta la fuziune.

S-au mai eviden iat i alte avantaje ale fuziunii. Astfel, societa ile urmaresc diversificarea afacerilor pentru a reduce riscurile unei afaceri sezoniere sau cu o arie redusa; in urma opera iei de fuziune o societate poate ob ine ceva ce-i lipse te, cum ar fi talent de management sau poten ial de cercetare; o societate poate sa- i majoreze capacitatea de a contracta imprumuturi, atunci cand fuziunea se realizeaza cu o societate ce dispune de active lichide i datorii mici; profitul net al noii societa i poate fi capitalizat la o rata redusa, ceea ce determina o valoare de pia a mai mare a ac iunilor sale, pentru ca ac iunile unei societa i mai mari sunt in general mai vandabile decat ale uneia mai mici.

Astfel, pentru realizarea unei fuziuni, sunt necesare ra ionamente suficiente pentru a determina partenerii sa intre intr-o astfel de combin ie. Aceste ra ionamente sunt de natura economica, financiara i fiscala i pot fi grupate in urmatorul mod:

Ra ionamente economice:

            Cresterea valorii societatii combinate, datorita efectelor sinergice care presupun ca valoarea societatii rezultate in urma fuzionarii e mai mare decat valorile insumate ale celor doua societati luate separat. Spre exemplu daca doua societati industriale fuzioneaza, o firma care produce un produs complementar gamei de produse existente poate sa intregeasca aceasta gama, astfel contribuind la cresterea cererii totale de produse.

            Dezvoltarea economica pentru specializarea intr-un anumit domeniu de activitate sau pentru diversificarea activitatilor existente;

            Mai buna adaptare la conditiile pietei;

            Evitarea unei concurente sterile si daunatoare;

            Achizitia de active la un cost mai mic decat costul de inlocuire. De exemplu tabacaria are infrastructura necesara, personalul calificat, relatii contractuale stabile - pretul ei de achizitie (prin fuziunea absorbtie) fiind mai redus decat costurile cu investitiile pentru realizarea acesteia.

            Reducera costurilor de fabricatie. Fuziunea poate antrena si economii de scara, care intervin atunci cand costul mediu se diminueaza odata cu cresterea cantitatii.

            Ameliorarea gestiunii: Unele societati sunt gestionate de o maniera putin eficienta, rentabilitatea lor fiind inferioara posibilitatilor. In dorinta de a creste rentabilitatea, restructurarea poate sa vizeze in unele cazuri si ameliorarea gestiunii.

Ra ionamente financiare:

            Cresterea rentabilitatii si a profiturilor si reducerea riscului, indeosebi a riscului de faliment;

            Schimbarea variabilelor financiare - imbunatatirea valorilor indicatorilor economico-financiari (lichiditate, solvabilitate);

            Atingerea rapida a unei marimi necesare intrarii pe piata de capital

Ra ionamente fiscale se pot constitui uneori in motorul operatiilor de fuziune:

      Societate ce inregistreaza profituri foarte mari pentru care plateste o cota de impozit mare;

      Reportarea pierderilor fiscale poate prezenta interes in conditiile unor beneficii viitoare promitatoare. Daca insa aceste beneficii intarzie sa apara, o fuziune cu o alta intreprindere mai rentabila ar permite sa se utilizeze mai eficient o astfel de parghie fiscala.

Cu toate acestea, fuziunea poate prezenta i unele dezavantaje, cum ar fi: o fuziune poate decurge prost din punct de vedere financiar din cauza ca avantajele previzionate nu apar; pot aparea fric iuni intre managementul celor doua societa i; pot cauza probleme disensiunile intre ac ionarii minoritarii; ac iunile antitrust ale guvernului pot bloca sau intarzia fuziunea planificata.

1.1.3 Tipologia fuziunilor

Exista mai multe criterii de clasificare a fuziunii, a caror cunoastere prezinta importanta pentru intelegerea in care ea se poate efectua. Astfel, putem vorbi de urmatoarele tipuri de fuziuni:

a) In functie de modul de transmitere i preluare a patrimoniului (dupa obiectivul economic sau modalitatea juridica de realizare

      Fuziunea-absorbtie, in care o societate (absorbanta) preia cu titlu de aport intregul patrimoniu al altei societatii (absorbite), aportul fiind remunerat prin ac iuni sau par i sociale ale societa ii absorbante.

In aceasta situatie societatea B dispare. Activul net al societatii A va creste cu activul net al societatii B iar actionarii/asociatii societatii B vor deveni actionari/asociati ai societatii A. Acesta este in fapt procedeul preferat in majoritatea cazurilor datorita:

importantei inegale a societatilor implicate (cele mai puternice absorb pe cele mai slabe);

inexistentei rupturilor de activitate (datorita lipsei de personalitate juridica pana la inmatricularea noii societati);

avantajelor fiscale apreciabile, atat in materie de impozite directe cit si in ceea ce priveste dreptul de inregistrare.

      Fuziunea reunire (creare sau contopire), situatie in care patrimoniul a doua sau mai multe societati se transfera unei noi societati mai coerente, care se constituie, avand loc dizolvarea fara lichidare a societatilor care fuzioneaza.

In aceasta situatie societatile A si B se vor dizolva. Se infiinteaza societatea C iar actionarii/asociatii societatilor A si B vor deveni actionari/asociati ai societatii C. Pot exista mai multe cauze care sa duca la acest tip de fuziune cum ar fi:

mai buna adaptare la conditiile pietei;

redresarea unor societati aflate in criza;

atingerea in scurt timp a unei marimi necesare introducerii pe piata de capital;

evitarea unei concurente sterile si daunatoare.

      Fuziunea-mijloc de restructurare interna apare in cazul grupului care se restructureaza, cu scopul de a reduce numarul societatilor componente (unele ramanand fara obiect de activitate) sau cu scopul de a compensa plusurile cu minusurile la nivelul grupului sub aspectul rezultatelor fiecarei componente.

      Fuziunea de tip englez (sau aportul de titluri) reprezinta o forma aparte a fuziunii si apare atunci cand un investitor aporteaza titlurile unei societati B la o societate A, primind drept remunerare a aportului, titluri A. Aportul trebuie sa vizeze cel putin 75% din capitalul societatii B. In cazul acestui tip de fuziune cele doua societati subzista, societatea B devenind filiala a societatii A, actionarii societatii B devenind actionarii societatii A.

b) In functie de structura unita ilor (sau dupa apartenenta societatilor la diferite ramuri de activitate) exista (Mati D., 2003) :

      Fuziunea orizontala - grupeaza intreprinderi ce produc acelea i produse sau evolueaza pe acela i sector de activitate. Adica societa i concurente. Intreprinderea cauta sa- i creasca ponderea pe pia a, sa- i intareasca gama de produse ceea ce-i va permite ra ionlizarea tehnicilor sale de produc ie sau a re elelor sale de distribu ie i in acest mod, diminuarea costului de produc ie unitar. Se vizeaza o strategie de dominare prin cost.

      Fuziunea verticala - grupeaza intreprinderi ce sunt parteneri de afaceri (exemplu: client-furnizor). Astfel se incerca sa se controleze i sa se stapaneasca ansamblul opera iilor unui ciclu de produc ie, de la materii prime la produs finit sau controlul unei surse de aprovizionare sau dezvoltarea re elei de distribu ie.

Se disting doua tipuri de fuziune verticala:

Fuziune verticala in amonte - caz in care se preia controlul furnizorilor, controlandu-se astfel aprovizionarile, respectiv regularitatea livrarilor de materii prime i semifabricate, calitatea i costul acestora;

Fuziune verticala in aval - caz in care se preia controlul clien ilor, asigurandu-se astfel o mai mare stabilitate a debu eelor i eliminarea produselor concuren iale.

      Fuziunea congenerica - este o fuziune realizata intre societati din ramuri inrudite, dar care nu realizeaza acelasi gen de produse si nu se afla in relatie furnizor client (cum ar fi fuziunea dintre o societate de asigurari si o societate bancara);

      Fuziunea conglomerat - se realizeaza intre firme din ramuri total diferite (de exemplu o intreprindere din industria alimentara cu o societate din industria textila);

      Fuziune tehnologica - care grupeaza intreprinderi ce utilizeaza aceea i tehnologie pentru satisfacerea clien ilor i a diferitelor segmente de pia a;

      Fuziune marketing - care grupeaza intreprinderi ce se adreseaza acelora i pie e, aceluia i tip de clientela, vin cu produse diferite (agen ii de voiaj, societa i de transport)

c) In functie de relatiile dintre firmele care fuzioneaza poate exista (Mati D., 2003, pag.107):

      Fuziunea amiabila - situa ie in care intre managerii societa ilor participante exista consens, iar proiectul de fuziune este adus la cuno tin a ac ionarilor care- i exprima acordul i aproba proiectul de fuziune propus.

      Fuziunea ostila - situa ie in care managerii unei societa i participante se opun proiectului de fuziune, iar societatea interesata in realizarea fuziunii va lua legatura direct cu ac ionarii celeilalte societa i, prezentand o oferta de cumparare in ac iuni sau bani.

d) In functie de motivatiile care stau la baza fuziunilor acestea se pot clasifica in trei mari categorii:

      Fuziunea-dezvoltare realizata din ratiuni economice (care au fost prezentate la ra iuni ale fuziunii);

      Fuziunea-salvare, bazata pe motive juridice sau financiare. Acest tip de fuziune poate aparea in situatia necesitatii redresarii intreprinderilor aflate in dificultate financiara;

      Fuziunea realizata din motive juridice cu caracter social. Acest gen de fuziune sta la originea fuziunilor al caror scop este evitarea somajului sau sprijinirea sectoarelor economice aflate intr-o anumita criza.

1.2 Reglementari juridice privitoare la fuziune

1.2.1 Reglementari interna ionale

In ceea ce prive te reglementarile interna ionale asupra aspectelor legate de opera iile de fuziune, face referire Standardul Interna ional de Raportare Financiara 3 Combinari de intreprinderi (IFRS 3), ce inlocuie te IAS 22 Combinari de intreprinderi.

IFRS 3 a fost emis pentru atingerea unei calita i superioare i in vederea unificarii pe plan interna ional a contabilizarii combinarilor de intreprinderi , in ceea ce prive te:

      Metoda contabila folosita pentru combinarile de intreprinderi;

      Evaluarea ini iala a activelor indentificabile dobandite i a datoriilor i datoriilor contingente asumate intr-o combinare de intreprinderi;

      Recunoa terea datoriilor in vederea terminarii sau reducerii activita ii entita ii dobandite;

      Tratamentul contabil folosit pentru orice surplus ob inut in situa iile in care propor ia de inuta de dobanditor din valoarea justa a activelor nete identificabile dobandite depa e te costul aferent combinarii de intreprinderi; i

      Contabilizarea fondului comercial i a imobilizarilor necorporale dobandite in urma unei combinari de intreprinderi.

Dintre aspectele amintite ne vom opri in vederea detalierii i a unei succinte compara ii cu IAS 22, numai asupra acelora care constituie importan e semnificative pentru tranzac iile de tipul fuziuniilor, respectiv:

Evaluarea activelor indentificabile dobandite i a datoriilor contingente asumate

In conformitate cu IAS 22, exista un tratament contabil de baza i un tratament contabil alternativ permis pentru evaluarea ini iala a activelor nete identificabile dobandite in contextul unei combinari de intreprinderi. In conformitate cu IFRS 3, activele identificabile, datoriile i datoriile contingente ale entita ii dobandite recunoscute ca parte din alocarea costului aferent combinarii vor fi evaluate ini ial de catre dobanditor la valoarea lor justa de la data achizi iei. Aceasta procedura este conforma cu tratamentul contabil alternativ permis men ionat in IAS 22.

Contabilizarea ulterioara a fondului comercial

IFRS 3 solicita ca fondul comercial dobandit in urma unei combinari de intreprinderi sa fie evaluat dupa recunoa terea ini iala la cost minus pierderile cumulate din depreciere. Prin urmare, fondul comercial nu se amortizeaza, ci va fi testat pentru depreciere anual sau chiar mai frecvent daca anumite evenimente sau modificari in circumstan e indica eventualitatea unei deprecieri. IAS 22 cerea ca fondul comercial sa fie amortizat sistematic pe parcursul duratei sale de via a utila i includea o prezum ie discutabila conform careia durata de via a utila a fondului comercial nu poate depa i 20 de ani de la data recunoa terii ini iale.

Situa ii in care propor ia de inuta de dobanditor din valoarea justa neta a activelor identificabile, datoriilor i datoriilor contingente ale entita ii dobandite depa e te costul aferent   

IFRS 3 solicita dobanditorului sa analizeze identificarea i evaluarea activelor identificabile, datoriilor i datoriilor contingente ale entita ii dobandite, precum i evaluarea costului aferent combinarii de intreprinderi, daca, la data achizi iei, interesul de inut de dobanditor din valoarea justa neta a acestor elemente depa e te costul aferent combinarii de intreprinderi. Orice surplus dupa aceasta reevaluare va fi inregistrat imediat de dobanditor in contul de profit i pierdere. Conform IAS 22, daca propor ia de inuta de dobanditor din valoarea justa neta a activelor i datoriilor depa ea costul achizi iei, diferen a era contabilizata ca fond comercial negativ, dupa cum urmeaza:

Daca fondul comercial negativ se raporta la pierderi sau la cheltuieli viitoare a teptate, indentificate in planul de achizi ie al dobanditorului, acesta trebuia reportat i recunoscut ca venit in perioada in care se recuno teau pierderile i cheltuielile viitoare.

Daca fondul comercial negativ nu se raporta la pierderi sau la cheltuieli viitoare a teptate, identificate in planul de achizi ie al dobanditorului, acesta trebuia recunoscut ca venit dupa cum urmeaza:

²     Valoarea fondului comercial negativ ce nu depa ea suma agregata a valorilor juste ale activelor nemonetare identificabile dobandite trebuia recunoscuta ca venit , sistematic, pe parcursul mediei ponderate a duratei de via a utila ramasa a activelor identificabile amortizabile.

²     Valoarea fondului comercial negativ ce depa ea aceasta suma trebuia recunoscuta imediat.

1.2.2 Reglementari europene

Un interes primordial il reprezinta posibilitatea crearii de societa i comerciale care sa ac ioneze la nivel comunitar in acela i mod ca in propria ara. In acest scop, se urmare te eliminarea neconcordan elor na ionale ce in de legisla ia societa ilor comerciale i stabilirea unui set de cerin e minime ce trebuie indeplinite de societa ile comerciale aflate sub jurisdic ia statelor membre.

Tratatul Comunita ii Europene a impus inca de la inceput armonizarea legisla iilor na ionale i a specificat instrumentele care trebuie utilizate in acest sens. Directivele adoptate in cadrul acestui proces de armonizare au vizat mai multe aspecte importante:

Infiin area societa ilor comerciale: Prima directiva (Directiva nr. 68/151/CEE) stabile te cerin ele de publiciate pentru infiin area unei societa i de capitaluri, vizand actul constitutiv, statutul, capitalul subscris, bilan ul i contul de profit i de pierderi. De asemenea, se mai refera i la formalita ile de anulare a societa ilor comerciale constituite cu incalcarea dispozi iilor actelor normative in vigoare. Aceste prevederi au fost completate de prevederile din cea de-a doua directiva (Directiva nr. 77/91/CEE), care prive te insa, doar societa ile comerciale pe ac iuni.

Func ionare societa ilor comerciale: Prima directiva urmare te i asigurarea opozabilita ii i a validita ii activita ilor societa ilor comerciale fa a de ter i, aspect acoperit doar de propuneri legislative, cu excep ia celei de a douasprezecea directiva (Directiva nr. 89/667/CEE) privind societa ile comerciale cu raspundere limitata cu asociat unic, directiva care introduce o regula cu consecin e importante: societa ile comerciale respective trebuie recunoscute imediat ce s-au constituit, statele membre fiind libere sa hotarasca asupra propriilor aranjamente interne.

Restructurarea societa ilor comerciale: Eforturile intreprinse pentru asigurarea de garan ii suficiente pentru ac ionari i ter i pe parcursul proceselor de restructurare s-au materializat in cea de-a treia directiva (Directiva nr. 78/855/CEE), privind fuziunile na ionale ale societa ilor comerciale pe ac iuni.

Directiva a III- a (75/855/CEE) este structurata in 6 capitole, fiecare facand referiri la diferite aspecte privind fuziunile. Primul capitol defineste cele doua tipuri de fuziuni, prin absorbtie si prin contopire. In capitolul urmator se fac referiri la conditiile de elaborare a proiectului de fuziune, la continutul acestuia, momentul publicarii, aprobararii, elaborarea unui raport in scris, desemnarea expertilor pentru analiza, la sistemul adecvat de protectie a intereselor creditorilor societatilor care fuzioneaza, precum si la normele de reglementare aferente fuziunilor. Fuziunea ce are ca rezultat constituirea unei noi societati reprezinta continutul celui de-al treilea capitol, care precizeaza faptul ca "societatile care fuzioneaza" si "societatea absorbita" inseamna societatile care inceteza sa mai existe, iar "societatea absorbanta" inseamna noua societate. Celelalte capitole surprind aspecte referitoare la absorbtia unei societati de catre o alta societate care detine cel putin 90% din actiunile sale, respectiv alte operatiuni asimilate fuziunii si dispozitii finale. Una dintre dispozitiile finale precizeaza faptul ca statele membre pot sa nu aplice aceasta directiva privind fuziunile si operatiunile asimilate fuziunilor, pentru pregatirea sau realizarea carora, s-a intocmit deja un act sau o formalitate impus(a) prin legislatia interna.

O alta reglementare europeana    relevanta o constituie Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005, privind fuziunile transfrontaliere ale societatilor comerciale pe actiuni. Aceasta directiva faciliteaza fuziunea transfrontaliera a societatilor comerciale pe actiuni. Conform acesteia, legislatiile statelor membre trebuie sa permita fuziunea transfrontaliera a unei societati comerciale pe actiuni de drept intern cu o societate comerciala pe actiuni dintr-un alt stat membru, in cazul in care dreptul intern al statelor membre respective permite fuziuni intre aceste forme de societati. De asemenea, cuprinde si reglementarile Directivei a III-a, particularizate la fuziunile transfrontaliere.

1.2.3 Reglementari na ionale

In Romania, reglementarea opera iunilor de fuziune este realizata prin intermediul urmatoarelor acte legislative:

      Legea nr. 31/1990 a societa ilor comerciale, republicata (cu modificarile ulterioare);

      Legea nr. 82/1991 - Legea contabilitatii, republicata (cu modificarile ulterioare);

      Legea nr. 571/2003 - privind Codul Fiscal (cu modificarile ulterioare);

      Codul comercial (emis in 1887, cu modificarile ulterioare);

      OMFP nr. 1.376/2004 cuprinzand Normele metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor opera iuni de fuziune, divizare, dizolvare i lichidare a societa ilor comerciale, precum i retragerea sau excluderea unor asocia i din cadrul societa ilor comerciale i tratamentul fiscal al acestora

Actul juridic principal care reglementeaza opera iunile de fuziune este Legea societa ilor comerciale nr. 31/1990, republicata, in care se prevad condi iile de validitate i efectuare a fuziunii, respectiv condi iile generale, interven ia instan ei judecatore ti, opozi ia creditorilor sociali, condi iile financiare ale fuziunii, condi iile de forma i de publicitate (Tiron T. A., 2005, pag. 149).

In ceea ce prive te caracterul juridic al opera iilor de fuziune se eviden iaza urmatoarele aspecte esen iale:

      Fuziunea se poate face intre societa i cu forme juridice diferite;

      Indiferent de forma in care opereaza fuziunea, aceasta nu se poate realiza decat dupa ce a fost luata hotararea de catre fiecare societate in parte, respectiv de Adunarea Generala a asocia iilor fiecarei societa i;

      Fuziunea determina modificarea actului constitutiv i statutului original pentru fiecare societate care participa la fuziune, cu respectarea condi iilor de forma i publicitate;

      Bilan ul intocmit cu ocazia fuziunii trebuie publicat de catre fiecare societate participanta la fuziune i depus impreuna cu cererea de inscriere a hotararii de fuziune la Oficiul Registrului Comer ului;

      Fuziunea nu poate deveni operanta decat dupa 3 luni de la publicarea opera iei in Monitorul Oficial;

      Fuziunea se face prin absorb ia unei societa i de catre alta societate sau prin contopirea a doua sau mai multor societa i pentru a alcatui o societate noua;

      In cazul fuziunii prin absorb ie, societate absorbanta dobande te drepturile i este re inuta de obliga iile societa ii pe care o absoarbe, iar in cazul fuziunii prin contopire, drepturile i obliga iile societa ilor care i i inceteaza existen a trec asupra noii societa i infiin ate;

      Fuziuna are ca efect dizolvarea fara lichidare a societa ii care i i inceteaza existen a i transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea beneficiara, in starea la care se gase te la data fuziunii. In schimbul atribuirii de ac iuni sau par i sociale asocia ilor societa ii care inceteaza i, eventual, a unei sume de bani (sulta) ce nu poate depa i 10% din valoarea nominala a ac iunilor sau par ilor sociale atribuite;

      Data cu privire la incheierea formalita ilor de fuziune, registrele i documentele care nu mai sunt necesare se vor prelua de un asociat desemnat de majoritatea voturilor, care are obliga ia de a pastra aceste documente timp de 5 ani.

In baza aprobarii fuziunii de catre Adunarea Generala a Ac ionarilor a fiecareia dintre societa ile participante, administratorii acestora intocmesc un proiect de fuziune care cuprinde: forma, denumirea i sediul social al tuturor societa ilor participante la opera iune, fundamentarea i condi iile fuziunii, stabilirea i evaluarea activului i pasivului care se transmit societa ilor beneficiare, modalita ile de predare a ac iunilor sau a par ilor sociale i data la care acestea dau dreptul la dividende, raportul de schimb al ac iunilor sau par ilor sociale i, daca este cazul, cuantumul sultei, cuantumul primei de fuziune, drepturile care se acorda obligatoriu i orice alte avantaje speciale, data bilan ului contabil de fuziune, orice alte date care prezinta interes pentru opera iune.

Proiectul de fuziune semnat de reprezentan ii societa ilor participante se depune la Oficiul Registrului Comer ului unde este inmatriculata fiecare societate, inso it de o declara ie a societa ii care inceteaza a exista in urma fuziunii, despre modul in care s-a hotatrat sa se stinga pasivul sau.

Ca i o concluzie la reglementarile amintite privind tranzac ia de tipul fuziunii, am realizat o compara ie a normelor na ionale cu normele interna ionale. Astfel, principalele divergen e intre reglementarile na ionale i normele interna ionele pot fi sintetizate astfel:

Principala divergen a este definirea restructurarii din punct de vedere economic i contabil. Definirea regruparii entita ilor conform normei IFRS 3 este mult mai larga decat opera iile reglementate prin OMFP 1.376/2004, Legea nr. 571/2003 - Codul Fiscal i Legea 31/1990 privind societa ile comerciale. Defini ia data de IFRS 3 include toate opera iile care constau intr-o regrupare a unor entita i distincte sau activita i in cadrul unei singure entita i, iar reglementarile na ionale precizeaza in mod explicit cateva opera ii de reorganizare/ restructurare.

Conform IFRS, toate regruparile de entita i trebuie contabilizate la valori juste prin metoda achizi iei. Conform normelor romane ti exista un tratament lasat la latitudinea entita ilor economice.

In privin a contabilizarii goodwill-ului, respectiv amortizarea goodwill-ului se pot face urmatoarele precizari: goodwill-ul face obiectul amortizarii conform reglementarilor romane ti (OMFP 1752/2005)[1], contrar normelor interna ionale. Conform IFRS, goodwill-ul este doar supus unor teste de depreciere anual. Goodwill-ul negativ reprezinta excedentul cotei par i de interes a entita ii achizitoare in valoarea justa a activelor, pasivelor i pasivelor eventuale achizi ionate, raportat la costul regruparii. Conform IFRS, acest goodwill negativ nu figureaza in bilan , fiind contabilizat in rezultat, iar principiile romane ti reglementeaza inscrierea goodwill-ului negativ in activul (-)/ pasivul bilan ului (+).