Fluxurile si circuitele financiare

Fluxurile si circuitele financiare

Intreprinderea este un sistem complex, deschis, in care au loc procese specifice activitatii economice. Ea functioneaza in ansamblul economiei nationale si se integreaza in sistemul general al pietei.

Un loc important in activitatea acesteia il ocupa informatia financiara. In tara noastra, informatia financiara a fost relevata pentru prima data in 1947 de prof. C.G Demetrescu , care in lucrarea " Contabilitatea este sau nu stiinta" mentioneaza ca informatiile financiare sunt utile prin serviciile pe care le aduce unor subiecte interesante legate de capacitatea intreprinderii, resursele umane, obligatiile catre stat si terti, etc.

In prezent, un manager competent este de neimaginat fara capacitatea de a citi si analiza corect o situatie financiara.

Pe de alta parte, in societate exista o presiune tot mai puternica pe linia publicarii de informatii financiare. Acestea trebuie sa ofere utilizatorilor privilegiul de a evalua sanatatea unei intreprinderi, capacitatea sa de a se finanta, de a crea valoare, realitatea garantiilor oferite tertilor. Cine doreste aceste informatii?

Depinde de particularitatile tarilor luate in analiza. Exista in principal doua mari culturi financiare: cea europeana si cea anglo-saxona. Aceste culturi( care au dat nastere la cele doua sisteme contabile existente in prezent),au dus la aparitia a doua modele de cerere de informatii financiare: modelul continental si modelul anglo-saxon.

Modelul continental are ca beneficiari principali ai informatiei financiare :

• Creantierii;
• Autoritatile fiscale;
• Investitorii.

Tarile care aplica acest sistem sunt : Belgia, Germania, Franta, Grecia, Italia, Portugalia. Caracteristica acestor tari este ca finantarea intreprinderii este asigurata, in general, prin imprumuturi bancare, regulile contabile sunt puternic influentate de cele fiscale, iar sistemele juridice sunt clare si rigid definite.

Modelul anglo-saxon are ca beneficiari principali:

• Investitori actuali;
• Investitori potentiali.

Finantarea intreprinderii se face cu ajutorul pietei de capital, contabilitatea este decuplata de fiscalitate, sistemul de drept este in cea mai mare parte cutumiar. Tarile care aplica acest sistem sunt: SUA, Anglia, Australia, Olanda, Canada, Noua Zeelanda. Normele contabile din aceste tari sunt elaborate se sectorul privat, intr-un cadru reglementar general.

In principiu, sunt sapte categorii de utilizatori de situatii financiare:

• Investitorii ( prezenti si potentiali);
• Personalul angajat;
• Creditorii;
• Furnizorii;
• Clientii;
• Guvernul si institutiile sale;
• Publicul.

Si in Romania de dupa 1989 situatiile financiare au importanta si sunt solicitate tot mai des. Totusi, in activitatea financiara este un oarecare haos determinat de multitudinea institutiilor care se solicita, precum si de multitudinea datelor care uneori nici nu au relevanta pentru terti. Este bine daca in acest domeniu s-ar realiza urmatoarele tendinte:

Solutiile importante nu trebuie impuse, buna practica de pe alte piete trebuie studiate si aplicarea lor incurajata;

Este benefica respectarea culturii locale si a valorilor sociale locale;

Raportarea financiara trebuie imbunatatita in sensul transparentei si corectitudinii;

Imbunatatirea activitatii presupune proces educational permanent.

S-au realizat totusi multe corectii pozitive;de exemplu, intreprinderile cotate la bursa intocmesc situatiile financiare in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Informatiile financiare pot fi clasificate astfel:

• Informatii privind pozitia financiara a intreprinderii, care sunt reflectate in bilant si prin ele se doreste anticiparea capacitatii intreprinderii de a genera numerar, adica de a face bani.
• Informatii privind structura financiara a intreprinderii, prin care se anticipeaza nevoia de creditare si posibilitatea intreprinderii de a obtine finantare in perioada urmatoare;
• Lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii prin care utilizatorii anticipeaza capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile financiare scadente;
• Informatii privind performantele intreprinderii, oferite de contul " profit si pierdere" care reprezinta o baza in anticiparea capacitatii intreprinderii de a face bani si de a-i utiliza cat mai eficient.

Managerul unei intreprinderi trebuie sa aiba in vedere in permanenta, urmatoarele aspecte:

- maximizarea profitului intreprinderii;

- maximizarea cash -flow-ului;

- maximizarea averii proprietarilor;

- armonizarea intereselor stakeholderilor (orice agent cu interese legate de firma)

O alta problema importanta pe care trebuie sa o stapaneasca managerul unei intreprinderi este aceea a fluxurilor, circuitelor si ciclurilor financiare.

In economia de piata, schimburile de activitati dintre agentii economici reprezinta conditia de viata a intreprinderii. Orice schimb implica fluxuri compensatorii. De exemplu, unui flux real de bunuri si servicii ii corespunde un flux financiar echivalent in termeni monetari. Cantitatile de bunuri si moneda transferate intr-o anumita perioada intre agentii economici se numeste flux. Cantitatea de bun sau moneda existenta la un moment dat se numeste stoc.

Relatiile dintre fluxuri si stocuri stau la baza mecanismelor financiare.

Prin mecanisme financiare ale intreprinderii se inteleg metode, parghii, instrumente si proceduri de formare, colectare si gestionare a capitalurilor. Mecanismele sunt foarte diversificate: mecanismele privind autofinantarea, creditarea si finantarea bugetara, mecanismul amortizarii activelor fixe, mecanismele circuitului capitalului, mecanismele formarii si utilizarii surplusului monetar, etc.

Fluxurile financiare pot fi:

• De contrapartida;
• Decalate;
• Multiple;
• Autonome.

Fluxurile financiare de contrapartida presupun inlocuirea imediata a unui activ fizic cu moneda sau invers. Aceste fluxuri apar in cazul achizitionarii unui bun cu plata imediata im numerar.

Fluxurile financiare decalate apar atunci cand, fluxurilor fizice nu le corespund imediat fluxuri financiare. Echilibrul stocurilor este rupt si se restabileste prin aparitia unui activ financiar, adica o creanta la furnizor si o datorie la cumparator. Aceste fluxuri se nasc in cazul operatiunilor comerciale insotite de credite.

Fluxurile financiare multiple apar atunci cand, pentru a compensa efectele decalajelor dintre fluxurile fizice si cele financiare, intreprinderea isi schimba creantele pe moneda, apeland la un tert. Acesta este de regula un intermediar financiar. Fluxurile se desfasoara astfel:

Bunurile vandute de furnizor sunt transferate la cumparator, deci are loc un flux real;

Furnizorul vinde creanta unei terte persoane si incaseaza c/val produselor, adica primul flux financiar;

Cumparatorul de marfuri achita suma, adica stinge datoria fata de terti, ceea ce reprezinta al doilea flux financiar.

Fluxurile financiare autonome se degaja din operatiuni financiare privind acordarea sau primirea de imprumuturi, cand au loc transferuri de moneda de la o persoana la alta. Aceste fluxuri dau nastere la active financiare, creante si datorii.

Pe de alta parte, fluxurile sunt :

• Instantanee
• Periodice

Cele instantanee, la randul lor sunt:

Reale

Monetare

Fluxurile reale presupun un contract intre agentul economic si un agent exterior. Aceste fluxuri presupun o tranzactie care are in vedere un bun, un serviciu, o creanta si corespund unui schimb de valori intre cei doi. Se numesc instantanee pentru ca sunt concepute sa se produca in momentul consemnarii angajamentului respectiv si al inregistrarii contabile, bazandu-se pe o evaluare monetara facuta anterior.

Fluxurile monetare, care se mai numesc de lichiditati, sunt formate din platile care au loc in urma fluxurilor reale.

Fluxurile periodice, la randul lor sunt:

De trezorerie;

De fonduri.

Fluxurile de trezorerie au in vedere lichiditatile agentilor economici care sunt in permanenta miscare exprimandu-se in intrari si iesiri de moneda. Specialistii de trezorerie procedeaza la insumarea incasarilor zilnice, a platilor zilnice, analizeaza soldurile si le extrapoleaza, la anumite perioade - trimestru, semestru, obtinand astfel o viziune a rentabilitatii unei activitati economice.

Fluxurile de fonduri sunt de fapt fluxuri potentiale de trezorerie care, daca sunt corect gestionate devin chiar fonduri de trezorerie.. Aceste fluxuri sunt:

• Fluxuri de fonduri necesare
• Fluxuri de fonduri de resurse

Fluxurile de fonduri necesare sunt lichiditatile imobilizate, de obicei stocuri sau creante, iar fluxurile de fonduri de resurse duc la cresterea lichiditatilor prin diferite metode care urmaresc reducerea stocurilor si obtinerea de credite. Exista 3 categorii de fluxuri de fonduri de resurse:

1. fluxuri de fonduri de investitii si finantare care sunt usor remarcate in bilantul agentilor economici in contul de investitii:
2. fluxuri de fonduri interne, care corespund capacitatii de autofinantare a agentilor economici, avand drept contrapondere fluxurile reale, evidentiate in contul de rezultate:
3. fluxurile ce exprima decalajul dintre fluxurile reale si cele de trezorerie.

Alaturi de fluxurile financiare trebuie precizata si notiunea de ciclu financiar. Un ciclu financiar poate fi definit ca un ansamblu de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul transformarii monedei in bunuri si servicii pana la cel in care se recupereaza.

Activitatea unei intreprinderi cunoaste trei cicluri financiare principale:

ciclul de investitii - amortizare;

ciclul de exploatare;

ciclul operatiunilor financiare.

Ciclu de investitii - amortizare presupune in primul rand ramura investitii prin care se creeaza capital de productie. Cu ajutorul acestuia se obtin venituri o anumita perioada de timp. Odata creat, capitalul de productie incepe sa se deprecieze fizic si moral. Recuperarea acestei deprecieri se face prin mecanismele si sistemele de amortizare.

Ciclul de exploatare reprezinta ansamblul operatiunilor pe care le desfasoara intreprinderea pentru a-si atinge obiectivele propuse. In general, aceste operatiuni presupun achizitii de materii prime si materiale, transformarea lor in produse finite si vanzarea lor. Intrucat acest proces este continuu, intervine notiunea de stocuri. In acest ciclu, capitalul ia forme diferite, transformandu-se permanent. Astfel, fluxurilor reale le corespund fluxuri financiare si active financiare ( creante si datorii).

Ciclul operatiunilor financiare priveste operatiunile si procedurile de acordare sau luare de imprumut, precum si achizitiile de titluri de proprietate. Aceste operatiuni dau nastere la fluxuri financiare. Intre fluxurile financiare initiale si cele finale nu exista echivalenta. Diferenta este determinata de dobanda.

Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie prin interactiunea fluxurilor nascute din operatiuni in care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice perioada. Ele reprezinta fluxul de lichiditati determinat de diferite decizii financiare si exprima relatiile dintre diversi agenti economici. Circuitele financiare, privite temporal, pot fi pur financiare si vizeaza resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen lung si circuite monetare, care vizeaza resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen scurt. O operatiune nu contine circuite financiare decat daca ea face sa intervina o miscare pecuniara in contrapartida unui activ financiar transmisibil pe o piata. Astfel, se exclud din sfera circuitelor financiare creditele comerciale sau compensarile dintre intreprinderi. Circuitele financiare nu sunt constituite din interactiunea tuturor fluxurilor nascute din operatiuni in care intervin resurse pecuniare. Nu este suficient ca pozitia debitoare sau creditoare a unui agent economic sa se modifice pentru ca fluxul care se gaseste la originea acestei miscari sa releve un circuit financiar.

Circuitul financiar are la baza:

un concept de forme ( spatiu);

un concept de timp( durata).

El integreaza 4 componente fundamentale:

a.       o componenta spatiala. Toate activitatile economice se produc intr-un cadru geografic definit, de cele mai multe ori, o tara;

b.      o componenta temporala. Activitatile unei intreprinderi se desfasoara in timp, continuu si se analizeaza pe perioade, de regula, un an;

c.       o componenta tranzactionala. Au loc permanent schimburi cu exteriorul. Toate tranzactiile imbraca forma fluxurilor;

d.      o componenta dinamica. Circuitele se plaseaza la nivelul combinarii operatiunilor microeconomice interdependente realizate pe diferite piete.

Circuitele financiare sunt o componenta a circuitelor economice si se constituie prin interactiunea fluxurilor determinate de operatiuni in care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice perioada. Ele pot fi:

pur financiare, si vizeaza resursele pecuniare pentru diverse nevoi, pe termen lung;

monetare, daca se refera la resursele pecuniare destinate satisfacerii nevoilor pe termen scurt.

Circuitele financiare stau la baza dezvoltarii unei economii. Eficienta lor reprezinta una din conditiile cresterii economice.

Pentru ca acest circuit financiar sa fie eficient, el trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

1. trebuie sa intruneasca un numar mare de participanti plasati in aceleasi conditii;
2. trebuie sa ofere transparenta, adica informatii disponibile legate de preturi si riscuri;
3. trebuie sa permita unui participant potential sa intre sau sa iasa din circuit.
4. Orice circuit trebuie sa fie legat de altele cu minimum de restrictii pentru a se putea adapta in timp si spatiu nevoilor agentilor economici cu capacitati de finantare fata de agentii economici cu nevoi de finantare.

Circuitele financiare pot fi clasificate astfel:

• Circuite financiare primare
• Circuite financiare secundare

Circuitele financiare primare presupun:

Ø      Finantare directa

Ø      Finantare indirecta

Circuitele financiare secundare cuprind:

Ø      Piete monetare

Ø      Piete financiare

Pentru a intelege mai bine conceptul de circuit financiar trebuie analizata cererea de active.

In schimbul obtinerii de moneda, agentii economici trebuie sa creeze active financiare. Aceste active reprezinta contrapartida necesara cererii de lichiditati pentru finantare. Ofertantii de moneda vor , in schimb, titluri de proprietate sau de creanta. Teoretic, ar trebui ca procesul de creare de active in scopul obtinerii de lichiditati sa puna in legatura directa agentii economici cu nevoi de lichiditati si agentii economici care au excedent de lichiditati. In practica insa, acest lucru nu se intampla din motive diferite: necunoasterea reciproca a partilor, riscul de lichiditate, lipsa de suplete a pietei, respectiv a cererii si ofertei, etc. De aceea, circuitele financiare sunt organizate in principal, de organisme financiare , care intermediaza realizarea circuitelor financiare prin crearea de mijloace de plata si transformare de titluri.

Finantarea directa este destul de rar intalnita si vizeaza sume atat de mari incat un singur ofertant de fonduri nu poate face fata marilor cerinte. Este o tehnica de finantare specifica marilor intreprinderi si se concretizeaza in emisiunea unui numar mare de active identice de valoare nominala mica, care se achizitioneaza de un numar mare de subscriitori. Astfel de active pot face obiectul tranzactiilor la bursele de valori mobiliare. Activele create pot fi din cele care se integreaza in capitalul propriu sau care se integreaza in capitalul de imprumut.

Astfel, cele mai cunoscute sunt:

• Actiunile si partile sociale;
• Obligatiunile.

Exista deosebiri intre aceste doua forme de active, atat din punct de vedere al ofertantului , cat si din punct de vedere al solicitantului. Astfel, pentru ofertant, actiunile implica un drept de proprietate si genereaza venit variabil, iar obligatiunile reprezinta un drept de creanta si genereaza venituri fixe. Pentru solicitant, actiunile si partile sociale se integreaza in capitalul propriu , iar obligatiunile reprezinta un capital de imprumut. Activele integrate in capitalul propriu - deci actiunile in principal - ofera detinatorilor dreptul de coproprietar si de participant la repartizarea profiturilor. Actiunile dau nastere la doua fluxuri impozabile: cand se obtin dividende anuale si cand se vand actiunile. Dividendele sunt veniturile actionarilor si sunt supuse impozitarii.

Activele financiare integrate capitalului imprumutat se realizeaza prin emisiunea si vanzarea de obligatiuni. Exista multe categorii de obligatiuni cu caracteristici diferite pentru a atrage cumparatorii si a putea fi usor plasate: cu dobanda fixa, cu dobanda variabila, convertibile, etc.

Finantarea indirecta creeaza 2 tipuri de active:

1. active reprezentand resursele institutiilor financiare, constituite din active monetare si active constituite din plasamente disponibile la vedere, care pot fi convertite in orice moment in mijloace de plata;
2. active reprezentand creante asupra clientilor bancari in care se cuprind toate categoriile de creante acordate intreprinderilor sau persoanelor fizice.

Circuitele financiare secundare presupun obtinerea surselor de finantare de la diverse institutii financiare specializate. Aceste institutii joaca rolul de intermediari, deoarece ele nu lucreaza numai cu capitaluri proprii ci si cu capitaluri de imprumut. Ele au un rol de veriga intermediara intre cei care au capitaluri de plasat si cei care au nevoi de capitaluri suplimentare. Aceste institutii financiare creeaza doua feluri de active:

active reprezentand resursele institutiilor financiare, constituite din active monetare - moneda, cecuri, carti de credit.;

active reprezentand creantele asupra clientilor bancari in care se cuprind toate categoriile de credite acordate intreprinderilor sau persoanelor fizice.

Pietele monetare presupun schimburi de bani pe termen lung, ingloband toate relatiile de imprumut, bancare si nebancare. Ele presupun si piata interbancara, piata ipotecara refinantarile si interventiile bancii centrale.

Pietele financiare reprezinta totalitatea pietelor pe care titlurile pe termen lung sunt schimbate pe moneda. Exista doua tipuri de piete financiare:

piete bursiere care sunt speculative;

piete la termen, care desi au si ele elemente speculative urmaresc acoperirea riscului respectiv si evitarea pierderilor de randament sau de capital.