Piata capitalurilor posibilitati de finantare externa a firmelor

Piata capitalurilor posibilitati de finantare externa a firmelor

1.2 Structura, continutul si functiile pietei financiare

Rolul pietelor financiare este unul economic si altul social.

Din punct de vedere economic acestea contribuie la dezvoltarea procesului investitional, iar din punct de vedere social, asigura protectia veniturilor economisite.

Piata financiara are doua componente ale caror functiuni sunt diferite si complementare si anume piata financiara primara specializata in colectarea veniturilor economisite si piata financiara secundara care asigura mobilitatea si lichiditatea economiilor plasate.

Piata financiara primara

Piata financiara primara asigura colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibili pe piata interna si cea internationala. Aceasta piata pune in legatura subiectii care dispun de un capital financiar excedentar propriu si care doresc sa plaseze acest excedent cu subiectii economici care au un deficit de resurse financiare asadar piata financiara primara indeplineste functia de finantare, de alocare de capital financiar.

Finantarea se poate realiza in mod direct sau dimpotriva indirect. Spre exemplu cand veniturile economisite de sectorul populatiei sunt superioare investitiilor realizate de subiecti, detinatorii de economii prin intermediul pietei financiare pot finanta direct deficitele financiare ale subiectilor economici solicitatori de capital financiar. Acest lucru se realizeaza prin cumpararea de fiecare persoana a titlurilor financiare emise de acestia. Acelasi lucru se poate intampla si cand anumite intreprinderi din sectorul productiv sau alte organisme financiare investesc mai mult decat economisesc adica cumpara titluri financiare de la cei care au nevoie de resurse.

Cel mai mare solicitator de resurse in acest sistem de finantare il reprezinta statul si administratiile sale locale. Acest lucru se intampla in perioadele in care aceste entitati inregistreaza deficite bugetare si cum de cele mai multe ori sistemele bugetare se incheie cu deficite, nevoia de resurse este permanenta.

Calea acoperirii acestor deficite cea mai potrivita si neinflationista o reprezinta emiterea titlurilor financiare specifice pentru acoperirea golurilor de resurse.

Finantarea nevoilor de resurse financiare ale subiectilor economici solicitatori se poate realiza si in mod indirect prin intermediul unor organisme financiare de intermediere care emit titluri financiare pe piata financiara. Aceste organisme atrag pe de o parte resursele economisite si le plaseaza intr-un mod eficient spre cei care au nevoie de resurse.

O resursa importanta de fonduri banesti la care apeleaza aceste organisme specializate o reprezinta anumite fonduri financiare constituite cu scopuri precise si folosite temporar in acest scop de finantare investitionala. Asemenea fonduri sunt fondurile institutiilor de asigurari sociale, fondurile caselor de pensii, fondurile caselor de salarii, fondurile caselor de concedii etc.

Pe piata financiara organismele financiare de intermediere asigura deci colectarea de capital financiar obtinand resurse financiare sub forma emisiunii de titluri financiare pe care apoi le imprumuta intreprinderilor publice si private prin cumpararea titlurilor financiare emise de acestea.

Piata financiara secundara

Piata financiara secundara asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise.

Schimbarea titlurilor de catre detinatorii acestora poate sa aiba loc din urmatoarele motive:

- fie ca urmare a dorintei detinatorilor lor de a-si recupera fondurile inainte ca aceste titluri financiare sa ajunga la scadenta;

- ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide in acel moment;

- operatiunile speculative

Pe piata financiara secundara titlurile financiare pot fi valorificate chiar inainte de a aduce un avantaj financiar detinatorilor acestora adica inainte de a primi dobanzile sau dividendele. Se poate spune deci ca existenta pietei financiare secundare asigura detinatorilor de titluri financiare posibilitatea de a iesi de pe piata financiara primara cand doresc.

Piata financiara secundara are si rolul de a asigura evaluarea permanenta a titlurilor financiare cotate la bursa prin confruntarea cererii cu oferta a titlurilor financiare si se stabileste cursul pe piata a valorilor negociate care reflecta de regula competitivitatea economica si financiara a emitentului de titluri financiare.

Asigurand mobilitatea, lichiditatea si evaluarea permanenta a veniturilor economisite si investite in titluri financiare, piata financiara secundara asigura buna functionare a pietei primare.

Asadar in concluzie, piata financiara secundara asigura redobandirea lichiditatii, adica a numerarului prin valorificarea titlurilor financiare.

Intre piata financiara primara si intre piata financiara secundara exista o interdependenta absoluta, existenta uneia fara cealalta nu este posibila desi functiile lor sunt complet distincte. Functiile celor doua componente sunt deja exprimate.

Circuitul activelor financiare se desfasoara intre ofertantii de fonduri si beneficiarii acestora, tranzactiile avand loc pe piata financiara. Piata financiara este alcatuita din doua componente, avand in vedere tipul activelor financiare care se negociaza si mecanismul prin care acestea sunt introduse in circuitul financiar:

a)      Piata monetara. Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre rezindentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci si surplusului de plati pe care le au alte banci. Prin urmare, piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe doua cai: 1) prin creditul acordat intre banci; 2) prin cumpararea, de la diferite banci, a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi. O componenta a pietei monetare este piata valutara, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care sunt atat pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmand sa depaseasca restrictiile care ingreuneaza circulatia internationala a capitalului.

b)      Piata de capital. Piata capitalurilor este specializata in intermedierea de tranzactii cu active financiare care au scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, sunt satisfacute nevoile de capital ale solicitantilor cu disponibilitatile de capital ale ofertantilor. In general, piata capitalurilor mareste posibilitatile financiare.

Principalele functii ale pietei de capitaluri sunt urmatoarele:

emisiunea si vanzarea pentru prima data de titluri financiare ale emitentilorsau debitorilor catre posesorii de capitaluri financiare care doresc sa cumpere valori mobiliare;

negocierea de valori mobiliare, cu conditia ca acestea sa fie vandute si transformate in lichiditati de primii lor posesori si mai inainte de scadenta.

c)      Piata bancara se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare nonnegociabile, a caror lichiditate este maxima.Societatile bancare au rol de intermediere intre posesorii de disponibilitati banesti si utilizatorii de fonduri, pe baza relatiilor de credit. Rolul acestor piete este de absortie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc si care doresc sa dispuna de posibilitatea retragerii lor in orice moment.

1.3. Tipurile si caracteristicile pietei de capital

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite criterii si caractere, cum ar fi: nivelul de tranzactionare, tiaul de hartii de valoare trazactionate, procedurile de schimb utilizate, localizarea fizica a pietei.

a)      Nivelul de tranzactionare. Conform acestui criteriu exista:

piata primara este piata in cadrul careia emisiunile de titluri sunt tranzactionate pentru prima data; emitentii de titluri obtin fondurile necesare pentru dezvoltarea afacerilor lor;

piata secundara este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titlurile ce sunt deja in circulatie. Este piata tranzactiilor repetate, in functie de cerera si oferta de capital exprimate. Aceasta piata face obiectul activitatilor bursiere si al mecanismelor acestora. Ea mai este denumita si piata bursiera;

a treia piata este piata in cadrul careia are lor comercializarea titlurilor din afara bursei, printr-o retea specializata de societati de servicii de investitii financiare;

a patra piata sau piata tranzactiilor directe este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in bloc printr-o retea de institutii financiare la are iau parte cei interesati.

Piata a treia si a patra sunt cele mai noi piete, dar cu dimensiuni deja notabile si care pot juca, in viitor, un rol de importanta crescanda in tranzactiile cu titluri.

b)      Tipul de titluri. Conform acestui criteriu exista, in principal:

piata de actiuni. Este piata de tranzactionare a acsiunilor comune si a celor preferentiale, precum si a altor tipuri de actiuni ce acorda drepturi reziduale asupra veniturilor emitentilor;

piata obligatiunilor. Este piata de tranzactionare a oricarei creante ce presupune plati periodice ale cupoanelor si rambursarea fondului de imprumut la data scadenta;

piata titlurilor de stat. Este piata titlurilor de valoare puse spre vanzare populatiei si persoanelor juridice de catre stat.

c) Proceduri de tranzactionare. Conform acestui criteriu exista:

piata de licitatie. Este piata in cadrul careia tranzactionarea este controlata de o a treia parte (numita si agent de piata), in functie de suprapunerea preturilor ordinelor de cumparare sau de vanzare, in cazul anumitor titluri. Tranzactiile sunt efectuate la acele preturi pentru care exista si cerere si oferta. Piata este impersonala, in sensul ca identitatile celor ce vand sau cumpara sunt necunoscute.

piata de negociere. Este piata in cadrul careia cei ce vand sau cumpara negociaza intre ei volumul si pretul titlurilor in mod direct sau printr-un agent: broker sau dealer. Daca o tranzactie este incheiata de catre dealer sau broker, identitatea unei parti ramane necunoscuta celeilalte. Acest tip de piata este util pentru titlurile inactive si pentru tranzactiile de valori foarte mari, care pot determina fluctuatii pe termen pe piata de licitatie, pana in momentul in care vor exista destule ordine in cealalta parte a pietei. Piata de negociere se mai numeste si piata inter-dealeri.

d) Locul tranzactionarii. Confomr acestui criteriu exista:

- piata organizata. Este piata cu reguli de tranzactionare stabilite, de regula, dupa principiile de lucru ale pietei de licitatie, la un sediu central cu localizare certa. Actiunile sunt tranzactionate in cadrul unui astfel de tip de piata.

piata Over the Counter (OTC). Este piata constituita din birourile dealerilor, brokerilor si ale emitentilor de titluri secundare (banci comerciale, companii de asigurari). Pentru ca aceste tranzactii sa se desfasoare in multe locuri, ea este construita prin teleon, telex, computer. Aceste piete sunt, in principal, piete de negociere obligatiunile fiind obiectul principal al tranzactiilor.

e)      Dinamica si riscul tranzactiilor. Conform acestui criteriu exista:

piata la vedere. Este piata pe care titlurile sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata. Imediat este definit de catre piata si are forma variata, in functie de tipurile de titluri. Mai este folosita si denumirea de piata de numerar. Principala caracteristica a acestei piete este reglarea imediata a tranzactiilor. Tipurile de valori mobiliare cotate pe un astfel de tip de piata fac obiectul tranzactiilor de valoare redusa.

piata anticipata (forward). Este principala piata ce permite cele mai diverse tranzactii cu titluri. Caracteristica ei majora este constituita de faptul ca operatiile de vinzare-cumparare sunt achitate o data pe lunp, in ziua de lichidare. Tranzactiile sunt efectuate pentru un anumit volum de titluri, numit cotatie.

piata "futures". Este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in vederea unor livrari si plati viioare. Instrumental commercial se numeste futures. titlurile comercializate ce sunt stipulate in contract pot fi deja in circulatie sau pot fi emise inainte de data scadenta mentionata in contract. Daca un contract futures este tranzactionat Over the Counter prin negociere, el se va numit contract anticipat.

piata de optiune (options). Este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titluri cu livrare ulterioara, conditionata de prevenirea riscului de investitie. instrumentul commercial se numeste contract de optiune.

f)        Intensitatea zilnica a tranzactiilor. Conform acestui criteriu exista:

piata permanenta. Este piata in cadrul careia, pentru un titlu, se inregistreaza o succesiune de cotatii bursiere in timpul unei sedinte (call-over). Principiul acestei piete este executarea comezilor in timp util si cotatia diferitelor cursuri pe durata intregii zile. De obicei, aceste piete publica zilnic 4 cursuri: pretul de deschidere, cel mai mare pret al zilei, cel mai scazut pret al zilei, pretul de inchidere.

piata de apel. Este piata in cadrul careia cotatiile tranzactiilor se efectueaza prin stabilirea unui pret de echilibru la o ora de echilibru.

g)      Dupa modul in care se procura si se tranzactioneaza banii Conform acestui criteriu exista:

pietele de datorie. Sunt piete caracterizate prin instrumente care, in general, raporteaza dobanda la perioade fixe, pentru imprumutri acodate pe perioade cuprinse intre 12 luni si 30 de ani. Din aceasta cauza, respectivele piete mai sunt cunoscute si sub denumirea de piete de venituri fixe (Fixed Income Markets). Aceste piete implica angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung;

piete de titluri de valoare. Sunt piete care, de asemenea, presupun angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung, dar, in acest caz, imprumutatorului nu I se plateste dobanda. In schimb, firma care angajeaza imprumutul emie actiuni in favoarea investitorilor care devin, astfel, coproprietari ai respectivei societati- cu alte cuvinte devin detinatori de cote-parti din capitalul unei companii.

Principalele caracteristici ale pietelor de capital sunt:

negociabilitatea: angajarea de imprumuturi banesti si investirea sunt realizate prin utilizarea de instrumente financiare care sunt negociabile. Aceasta inseamna ca titlul de proprietate poate fi transferat in orice moment;

finantarea nebancara: emitentul de pe pietele de capital nu angajeaza imprumuturi banesti direct de la o banca comerciala, ci emite instrumente financiarae in scopul vanzarii lor catre investitori;

termenul de scadenta: in general, termenul de scadenta-perioada pentru care se acorda sau se angajeaza imprumuturi banesti- este mai mare de un an;

instrumente financiare: pe piata de capital, instrumentele de datorie, cum ar fi obligatiunile, sunt emise cu prezicerea termenului de scadenta, a dobanzii care trebuie platita si a termenului de plata. In cadrul pietelor de titluri de valoare, actiunile care se emit reprezinta parti din capitalul unei societati.