BELGIA

Dezvoltarea legislatiei

Legea de baza legata de traficul de droguri soporifice si narcotice, dezinfectati si antiseptice dateaza inca din 24 februarie 1921. Aceasta lege a fost revizuita complet in 1975 prin intermediul Legii din 9 iulie 1975 si din nou in 1994 prin Legea din 14 iulie. Aceste amendamente au introdus o deosebire intre pedepsele la regimul substantelor toxice, dezinfectanti si antiseptice pe de o parte, si narcotice si substante psihotrope care pot crea dependenta pe cealalta parte. Legile din 4 aprilie 2003 si 3 mai 2003 (intrate in vigoare la 2 iunie 2003), precum si implementarea Ordinului Regal din 16 mai 2003, a creat o distinctie legala intre posesia de canabis pentru uz personal si celelalte tipuri de abuzuri.

Legislatia belgiana privind drogurile, este bazata pe trei mari domenii: prevenirea, tratamentul si constrangerea legala. Principalul obiectiv este cel de a preveni si de a reduce consumul de droguri si de a descreste numarul noilor consumatori de droguri. Cea de-a doua prioritate este de a proteja comunitatea si pe membrii sai care se confrunta cu fenomenul drogurilor si al consecintelor sale. De asemenea implica dependentii de droguri care ar trebui sa fie ajutati sa gaseasca un mod mai bun de viata fara dependenta de droguri. In final pe plan judiciar, cu precadere inchisoarea, ar trebui sa fie ultima solutie pentru pedepsirea consumului de droguri.

Substantele cunoscute, aflate sub supraveghere

Lista este stabilita de catre Ordinul Regal din 31 decembrie 1930 care cuprinde drogurile narcotice si soporifice si de catre Ordinul Regal din 22 ianuarie 1998 care se ocupa de anumite substante psihotrope. Ambele acte sunt revizuite in permanenta, astfel incat sa fie la curent cu noile substante. Substantele soporifice si narcotice includ opiumul, heroina, cocaina, morfina, metadona, canabisul si rasina de canabis. Substantele psihotrope includ amfetaminele, halucinogenele, pipradolul si MDMA.^[1] O directiva din luna Aprilie 1998, inlocuita de cea din 16 mai 2003, a instruit autoritatile judiciare sa faca distinctie intre consumul personal de derivatele canabisului si alte droguri, pe baza riscurilor de sanatate pe care consumul de droguri le poate provoca. Aceasta a fost introdusa in modificarile legii din mai 2003 cu pedepse separate pentru consumul non-problematic de cantitatea redusa de produse din canabis.

Consumul de droguri si posesia

In ianuarie 2001 o Nota tactica (document tactic programatic) a fost adoptata de catre guvernul federal. Aceasta nota exprima intentia de a modifica legea astfel incat sa reduca pedepsele pentru consumul neproblematic de canabis. Din 2 iunie 2003, legea belgiana pedepseste posesia de pana la 3g de canabis sau rasina de canabis cu amenda intre 75 si 125 . Aceleasi prevederi se aplica pentru posesia de plante pentru cultivare. Daca invinuitul este gasit din nou cu canabis in decursul unui an, amenda    va fi cuprinsa intre 130 si 250 , iar la o a treia abatere care dateaza la mai putin de un an de la cea de-a doua poate impune inchisoarea cuprinsa intre 8 zile si o luna si o amenda intre 250 si 500 . Uleiul de canabis sau turta nu pot fi interpretate ca pentru uz personal, indiferent cat de mica ar fi cantitatea. Daca exista un element de incalcare a ordinii publice, precum fumatul in prezenta minorilor, in apropierea scolilor sau stabilimentelor, pedepsele vor varia intre 3 luni si 1 an de inchisoare si/sau o amenda cuprinsa intre 5000 si 500.000 . Daca se probeaza consumul problematic, invinuitului ii va fi numit un manager de caz de catre procuror pentru a primi consiliere terapeutica adecvata.

Legea belgiana pedepseste posesia de droguri, altele decat canabisul, cu inchisoarea intre 3 luni si 5 ani, si/sau amenda. Perioada de inchisoare poate fi marita la 15 chiar 20 de ani in eventualitatea unor elemente de circumstante agravante (infractiuni privind drogurile legate de minori cu varsta mai mica de 12 ani, pe cei implicati in organizatii criminale, ca si conducator de organizatie criminala).^[2] Posesia pentru consumul personal poate atrage o pedeapsa cu suspendare, cu ordin de eliberare conditionata sau nu. Aplicarea practica a legii, in special partea privind consumul de droguri si posesia, a fost obiectul revizionarii de catre Ministerul Federal al Justitiei care a elaborat urmatoarele linii de politica astfel incat sa armonizeze executarea practica a legii.

In mai 1993 o directiva (circulara) a fost adresata procurorilor publici pentru a stabili un numar de principii generale pentru stabilizarea unei politici uniforme pentru prelucrarea infractiunilor legate de droguri. In directiva este facuta o distinctie intre consumatorii ocazionali, consumatorii obisnuiti si dealerii. Consumatorilor obisnuiti li se ofera toate optiunile posibile de a cauta si de a obtine tratament. Dependentii sunt priviti ca niste persoane bolnave care au nevoie sa fie protejate de ele insele, si impotriva carora societatea are nevoie sa fie protejata. Gravitatea infractiunilor comise, natura repetitiva a infractiunilor si intentiile infractorilor sunt luate in considerare la hotararea sortii infractorilor, altfel spus atunci cand se decide daca infractorul va merge la inchisoare sau i se va da posibilitatea de a urma tratament. Ca o consecinta a aplicarii diferite a directivei, o politica neuniforma de judecare a ramas in practica.

O alta directiva a fost elaborata la 8 mai 1998. rezultand din raportul grupului parlamentar de munca. Aceasta noua directiva revizuieste directiva din 1993 concentrandu-se asupra politicii de judecare in domeniul posesiei si al vanzarii drogurilor cu amanuntul in vederea consumului personal. Prin aceasta directiva posesia in scopul folosirii canabisului a fost diferentiata de posesia de alte droguri, iar procurorilor li se cere sa apeleze la cea mai mica prioritate penala pentru pedepsirea abuzului.

Traficul si criminalitatea legata de droguri

Traficul de droguri nu este definit ca atare, in legea belgiana. Legea interzice producerea, importul, exportul, manufacturarea, transportul, posesia, vanzarea etc., si pedepsele de baza includ inchisoare pe o perioada intre 3 luni si 5 ani si/sau amenda. In functie de gravitatea acestor infractiuni, pedepsele pot creste pana la 10, 15 sau chiar 20 de ani in cazul in care sunt implicati minori; pana la 15 ani atunci cand vorbim de consecintele infractiunii pentru 3 persoane: o boala incurabila sau moarte; pana la 20 de ani daca exista implicatii ale traficului la scara mare.

Directiva din mai 1998 a introdus, de asemenea, un nou element in ceea ce priveste infractiunile de trafic si vanzare. In timp ce legea din 1921 si modificarile nu au prevazut conceptul de vanzare a drogurilor pentru finantarea consumului personal, directiva din mai 1998 cere procurorilor sa fie drastici in cazul vanzarii cu de-amanuntul, dar sa ia in considerare (prin reducerea pedepsei) cazul in care singurul scop al vanzarii a fost finantarea dependentei proprii. Aceasta directiva a fost inlocuita la 16 mai 2003 de o directiva a Ministerului Justitiei de politica a judecarii, privind posesia si comertul ilicit de droguri.

Conform legii din 4 aprilie 2003, precum si Ordinul Regal din 16 mai 2003, exista trei categorii de abuzuri:

Prima categorie: importul, achizitionarea, posesia, cultivarea de canabis pentru uz personal;

A doua categorie: infractiunile din prima categorie, comise in circumstante agravante

A treia categorie: toate celelalte infractiuni prevazute in lege, precum si pentru toate substantele, cu exceptia canabisului.

Judecarea si practica judiciara

Directiva din mai 1998 are un impact puternic asupra redefinirii muncii autoritatilor judiciare cu criminalitatea legata de uzul de droguri si posesie, si a fost consfintita in legile care vor intra in vigoare in iunie 2003. Posesia de canabis pentru uz personal ramane infractiune. In cazul unui singur consum sau consum ocazional, cu circumstante agravante, inregistrat la politie, invinuitul va plati o amenda, iar drogul va fi confiscat. In fiecare luna un raport global al acestor inregistrari va fi trimis procurorilor fara a mentiona numele invinuitilor. In ceea ce priveste vanzarea in detaliu, procedura penala va fi diferita in functie de intentie: fie vanzare pentru finantarea consumului propriu, fie pentru profit. In ceea ce priveste nivelul de pedepsire, directiva din 2003 repeta recomandarile circularei din mai 1998, pentru a evita ca acei consumatori de droguri, exceptand pe cei care au comis forme grave de infractiuni (legate de droguri), sa ajunga in inchisoare. In general, pedepsele cu inchisoarea ar trebui sa fie ultima solutie pentru persoanele cu dependenta, mai mult decat pentru orice alte categorii de delincventi.^[4]

Ipoteza 1: posesia de heroina pentru uz personal de catre o persoana adulta

Cand o persoana este arestata pentru posesie/uz de o cantitate redusa de substante ilegale (altele decat canabisul) cum ar fi heroina, politia va trece la efectuarea unei expertize psihice, confiscand drogul si cautand eventualul vehicul sau casa (ultimul din intelegerea preparatorilor). Apoi raportul politiei va fi trimis pentru luarea masurilor, catre biroul procurorului. Totusi, in loc sa trimita cazul in instanta, politia poate ordona tratarea intr-un centru specializat.

Daca un raport este transmis pentru luarea masurilor ce se impun, procurorului, acesta va analiza cazul si va propune una din variante: amenda in bani, eliberare conditionata, ordin de eliberare de proba, sau una din pedepsele privative de libertate pe care le are la dispozitie. Modalitatea medierii poate fi aplicata frecvent in hotararea acestor infractiuni privind drogurile, ceea ce inseamna clasarea cazului in schimbul anumitor conditii: obligarea de a repara stricaciunile, sau de a urma tratament ori interzicerea de a se afla intr-un anumit loc. Perioada de tratament nu poate dura mai mult de 6 luni. Este adevarat ca procurorii sunt prudenti in aplicarea acestei forme de rezolvare a cazurilor.

Scenariul 2: infractiuni asupra proprietatii comise de un consumator de droguri pentru     a-si finanta dependenta.

Cadrele de politie care au arestat persoana vor transmite raportul catre biroul procurorului. Cel mai probabil cazul va fi transmis instantei, care va aplica un ordin de eliberare de proba ca pedeapsa sau ca suspendare a aplicarii unei pedepse, sau suspendarea pronuntarii pedepsei in asteptarea completei reabilitari. Este cunoscut faptul ca majoritatea consumatorilor de droguri care frecventeaza un serviciu de asistenta in problemele legate de droguri au de multe ori caziere incarcate cu infractiuni intrucatva legate de droguri, si beneficiaza de un ordin de eliberare de proba.

Scenariul 3: distributia de droguri la scara redusa de catre un consumator de droguri pentru a-si finanta dependenta

De cand cu directiva din 1998, vanzarea in detaliu pentru finantarea dependentei proprii a devenit un factor de ameliorare a circumstantelor, la judecarea unui asemenea abuz. Aceasta inseamna ca atunci cand judecarea si pedepsirea unui invinuit pentru infractiuni legate de droguri, este necesara, acesta ar trebui sa beneficieze de o extindere a ordinului de eliberare de proba sau a urmarii tratamentului. Totusi pentru a aplica eliberarea de proba, trebuie dovedita activitatea de comercializare a drogurilor in cantitati reduse, pentru uz personal. Existenta unui cazier legat de droguri, chiar daca poate atrage pedepse mai severe, nu e considerat ca un obstacol al eliberarii de proba.

Prevenirea, ingrijirea si tratamentul

Prevenirea primeste o atentie sporita in Belgia. Autoritatile care pun in executare legea sunt implicate serios in filosofia prevenirii criminalitatii. In domeniul tratamentului unele centre de asistenta medico-sociala au fost infiintate in 1997. Aceste centre au un nivel redus de penetrare si sunt situate in 9 orase. Comunitatile terapeutice si centrele de interventie in situatii de criza, existente au beneficiat de extinderea capacitatii lor. In Comunitati si Regiuni, este facut un efort marit pentru prevenirea globala: se concentreaza asupra sanatatii si bunastarii. Tratamentul este bine definit in lege ca optiune pentru dependentii de droguri care au comis abuzuri minore legate de droguri. Un contract judiciar numit La probation pretorienne, care dateaza din anii 50 este principiul dupa care se trateaza dependenta de droguri a infractorilor cu un grad redus de periculozitate, in locul procedurilor penale. Acesta are ca scop stoparea executarii judiciare daca invinuitul accepta sa-si schimbe comportamentul (sa nu mai consume droguri, sa nu refuze efectuarea testelor de urina, de a cauta o slujba, sa aiba un timp liber activ, sa urmeze tratamentul astfel incat sa inceteze definitiv consumul de droguri, existand probe in acest sens). Daca consumatorul este de acord, reprezentantul procurorului va transmite fisa direct catre centrul de sanatate responsabil. In 1994 o noua lege a oferit noi cai de a pune capat judecarii pentru invinuitii consumatori de droguri: repararea prejudiciului, despagubiri, munca in folosul comunitatii sau ordin de a urma tratament specializat pentru cei care au nevoie de el (linjonction therapeutique). Daca invinuitul se declara de acord si urmeaza tratamentul complet, fisa judiciara este distrusa dupa 6 luni, dar in caz contrar contractului judiciar, prin nerespectarea termenilor intelegerii rezulta inchiderea definitiva si completa a cazului de catre procurorul public.

Pachetul de legi din 2003 a schimbat titlul Ordinului Regal din 1930 de a include termenii diminuarea riscului si consiliere terapeutica cu noul Capitol IV bis explicand acest lucru in detaliu. Titlul Ordinului Regal din 22 ianuarie 1998 a fost modificat similar, cu un nou Capitol IV bis care sa prevada explicatiile. Obiectivele planului federal sunt: reducerea problemelor psihice si psihosociale care pot insoti abuzul de droguri. De asemenea prevede reducerea consecintelor negative ale abuzului, pentru societate.

Pana acum Decretul Regal creeaza principiul sfatului terapeutic, pentru a permite acelor persoane, carora li se adreseaza procedura, sa urmeze tratament daca este necesar.

Legile din 2003 au stabilit noile concepte ale managerilor de caz in problemele judiciare si de sanatate, pentru a fi numiti de ministerele federale al Justitiei, respectiv al Sanatatii. Rolurile lor sunt stabilite in Decretul Regal, respectiv sa urmareasca cazul si sa acorde sprijin judecatorului si procurorului atunci cand acesta se impune ca necesar, daca invinuitul cere ajutor terapeutic, si daca da, cea mai adecvata metoda. Managerii de caz asista procurorii mai ales in alegerea celor care vor acorda ajutor terapeutic. Cand un magistrat considera ca folosirea drogurilor este problematica, acesta poate pentru unele infractiuni, sa trimita cazul unui manager pentru probleme judiciare, care il poate indruma catre un terapeut pentru o consiliere adecvata.

Cand magistratul impune una din urmatoarele masuri: inchiderea dosarului, eliberarea conditionata (probarea pretoriana), inchiderea prin platirea costurilor sau a unei sume mediate, managerul judiciar verifica, atunci cand persoana nu are inca dovada, ca recomandarile sau conditiile au fost urmate in mod adecvat. Ei poarta responsabilitatea cooperarii cu sectorul social, adica implementarea constanta si structurata a comunicarii intre sectoarele implicate in cazurile judiciare (reteaua de ajutor si sectorul social) pentru a asigura asistenta sociala.

In conformitate cu directiva din 2003, un caz de posesie a unui drog (altul decat canabis), poate fi inchis de procuror cu inaintare catre serviciul de asistenta a dependentilor.

Precursorii

Subiectul precursorilor este reglementat de Ordinul Regal din 26 octombrie 1993, modificat de Ordinul Regal din 16 mai 1993, stabilindu-se masuri de a bloca diversificarea substantelor pentru manufacturarea ilicita a substantelor narcotice sau psihotrope.

Ordinul Regal din 26 octombrie 1993 a fost implementat prin Legea din 24 Februarie 1921 privind traficul de substante toxice, narcotice, dezinfectante si antiseptice. Precursorii sunt considerati substante toxice sau otravitoare. In ceea ce priveste comertul intra-comunitar, din 2003 infractiunile incluzand precursorii sunt subiectul pedepselor prevazute in Art.2 din lege. Aceasta inseamna ca neconcordanta in acte va fi subiectul unei amenzi intre 1.000 si 5.000 sau/ si intre 8 zile si 1 luna inchisoare, iar infractiunile privind importul, exportul, posesia, manufacturarea, vanzarea sau oferirea pot atrage inchisoare intre 2 si 5 ani si/sau amenda intre 3.000 si 10.000. Sanctiunile pentru comertul impropriu in afara comunitatii sunt prevazute in Art.231 si Art.261 din Legea Generala a Taxelor si a Accizelor. Conform Art.231, orice folosire contrara conditiilor de folosire sau autorizatiilor poate fi pedepsita cu amenda cu valoarea bunurilor implicate, acestea fiind confiscate. Art.261 spune ca incalcarile generale ale Regulamentului Consiliului si ale Legii generale a Taxelor, daca nu sunt insotite de alte sanctiuni, pot fi subiectul unei amenzi intre 125 si 1.250 si confiscarea bunurilor.

Ministerul Sanatatii Publice are puterea de a abroga/anula orice intelegere sau inregistrare a unei companii daca se considera ca aceasta nu este o sanctiune potrivita. Alte autoritati avand competenta controlului comertului precursorilor sunt mentionate in Art.20 din Ordinul Regal din 26 Octombrie 1993; fara a prejudicia competenta politiei judiciare, agentii Taxelor si Accizelor (Fiscului ??), precum si inspectorii si reprezentantii inspectorilor Inspectoratului General Farmaceutic din cadrul Ministerului de Sanatate Publica, sunt imputerniciti sa-si exercite functiile in controlul precursorilor.

Spalarea de bani si confiscarea

Codul Penal, modificat prin legea din 7 aprilie 1995, pedepseste spalarea de bani cu provenienta ilicita, cu inchisoare intre 15 zile si 5 ani si/sau amenda intre 130 si 5.000.000. Participarea si tentativa de spalare de bani sunt de asemenea pedepsite de lege. In plus, legea din 11 ianuarie 1993 transpune in legislatia belgiana Directiva Europeana 91/309. Aceasta lege, printre altele se aplica spalarii de bani care au legatura cu traficul ilegal de narcotice, tintind sa impuna anumite obligatii corpurilor financiare, precum identificarea clientilor si comunicarea oricarei suspiciuni privind spalarea de bani, catre autoritati. Urmand modificarile legii din 10 August 1998, aceste prevederi de control se mai aplica notariatelor, inspectorilor, cazinourilor si revizorilor contabili ai companiilor.

Noi dezvoltari

In ianuarie 2001, Guvernul Belgian a adoptat o Nota politica, in care a exprimat intentia de a modifica principala lege privind drogurile, astfel incat sa reduca pedepsele in cazurile neproblematice de uz de canabis.^[5] Principalele reguli ale legilor din 4 Aprilie si 2 Mai 2003, intrate in vigoare din 2 Iunie 2003 prevad :

Belgia se indreapta spre o politica de normalizare. Aceasta nu inseamna, sub nici o forma, o politica de toleranta sau legalizare a anumitor substante. Se bazeaza pe urmatoarele puncte cheie:

o       Sanctiunile pentru productia ilicita si trafic devin mai drastice.

o       Posesia sau cultivarea de canabis ramane infractiune. In cazurile de uz personal (adica posesia unei cantitati de canabis care poate fi consumata o singura data sau la maximum 24 de ore, adica 3g), va fi intocmit un raport simplificat de catre politie (locul, data si ora la care a avut loc fapta, tipul si folosirea). In cazurile de folosire problematice, procurorul va fi instiintat si poate recomanda tratament. In caz de deranjare a ordinii publice, raportul va fi inmanat procurorului. Consumul problematic inseamna gradul de dependenta in care consumatorul nu poate controla consumul propriu, grad dovedit de simptome fizice sau psihologice. Deranjarea ordinii publice inseamna posesia de canabis in inchisoare, intr-o institutie educationala, imprejurimi sau in alte locuri, de natura educationale, sociale, sportive, frecventate de minori.

Prevenirea oricarui fel de uz al drogurilor, incluzand cel recreational de catre adulti.

Nici un fel de droguri ilicite pentru minori in nici o circumstanta. Chiar si uzul de droguri recreational, de catre adulti, in prezenta minorilor, va fi sanctionat foarte sever.

Interzicerea conducerii vehiculelor sub influenta drogurilor, incluzand canabisul.

O politica adecvata pentru consumatorii problematici: in fiecare pas din procedura penala, urmarirea penala, judecata, pedepsirea si executarea pedepsei, magistratul are puterea legala de a trimite consumatorii problematici catre serviciile de tratament.

Referinte:

Directiva ministeriala din 16 mai 2003 cu privire la politica de urmariri in materie de detinere si vanzare ilicita de droguri

Data adoptarii:16 mai 2003

Data intrarii in vigoare:2 iunie 2003

Serviciul Public Federal de Justitie

Directiva ministeriala cu privire la politica de urmariri in materie de detinere si vanzare ilicita de droguri.

In cazul directivei ministeriale din 16 mai 2003 cu privire la politica de urmariri in materie de detinere si vanzare ilicita de droguri au fost introduse urmatoarele 3 fraze in capitolul 3 (Principii ale politicii de urmarire) la punctul 2 Produse derivate din canabis, paragraful 2:

Ø      dupa prima fraza: Aceasta inregistrare va fi automatizata si anonima.

Ø      dupa cea de-a treia fraza: Acest proces-verbal nu va mentiona identitatea autorilor.

Ø      la sfarsit, inainte de ultima fraza: sau nu are rezidenta

Bruxelles,28 mai 2003

Legea din 4 aprilie 2003 prin care se modifica legea din 24 februarie 1921 cu privire la substantele soporifice, stupefiante, substante dezinfectante si antiseptice si la art.137 din Codul Penal.

Data adoptarii:4 aprilie 2003

Data intrarii in vigoare:2 iunie 2003

SERVICIUL PUBLIC FEDERAL DE JUSTITIE

4 Aprilie 2003 - Legea din 4 aprilie 2003 prin care se modifica legea din 24 februarie 1921 cu privire la substantele soporifice, stupefiante, substante dezinfectante si antiseptice si la art.137 din Codul Penal.

Albert II ,Regele Belgiei,

Capitolul I: - Dispozitii generale

Art.1 Prezenta lege reglementeaza o situatie prevazuta in art.77 din Constitutie

Capitolul II: Dispozitii de modificare

Art.2 In legea din 24 februarie 1921 cu privire la traficul de substante soporifice, stupefiante, substante dezinfectante sau antiseptice s-a introdus art.2bis care prevede:

Regele poate, prin hotarare deliberata in Consiliul de ministrii, in exercitarea functiilor stabilite de art.2 primul alineat sa defineasca infractiunile care, prin derogare la pedepsele prevazute de art.2 vor fi pedepsite cu:

1. O amenda intre 15-25 Euro pentru prima infractiune;
2. O amenda intre 26-50 Euro in caz de recidiva in anul urmator;
3. Inchisoare intre 8 zile si o luna de zile cu o amenda intre 50-100 Euro in caz de recidiva dupa cea de-a doua condamnare;
4. Inchisoare intre 3 luni si un an si amenda intre 1000 si 100.000 Euro sau doar cu una dintre aceste pedepse.

In afara de infractiunile prevazute la primul alineat punctul 4 si prin derogare de la art.137 Cod Penal ,tribunalele mai pot aplica sanctiunile prevazute la primul alineat punctele 1-3

Art.3 Articolul 137 din Codul Penal, modificat prin legea din 10 octombrie 1967 este completat de alineatul urmator:

Prin derogare de la alineatul 1 tribunalele pot aplica contraventiile prevazute la art.2 al legii din 24 februarie 1921 cu privire la traficul de substante soporifice, stupefiante, substante psihotrope, substante dezinfectante sau antiseptice si substantele care pot servi la fabricarea ilicita de substante stupefiante si psihotrope.

Capitolul III Dispozitii finale

Art.4 Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Belgiei.

Bruxelles, 4 aprilie 2003

POLITICI NATIONALE SI CONTEXT

Din 2001 Nota Federala a Politicii Drogurilor serveste ca document de referinta pentru dezvoltarea cadrului legislativ al Belgiei.

Autoritatile comunitatilor Franceza si Flamanda au promulgat decrete privind acordurile de cooperare semnate in 2002 cu Guvernul Federal (vei 1.2.a)

In 2004, a fost facut un pas important odata cu publicarea Decretului Regal referitor la tratamentul pe baza de substitute. Acesta recunoaste metadona si morfina ca fiind substitute. (vezi 1.2.c)

Rezultatele unei cercetari in legatura cu cheltuielile referitoare la probleme legate de droguri, ne permit sa concluzionam faptul ca mai multe fonduri au fost atribuite activitatilor de prevenire si asistenta in ultimii ani. Desi de-a lungul ultimilor ani s-a observat o crestere a bugetului, fondurile sunt insuficiente. Este necesara si mai multa coordonare pentru a reusi sa facem fata politicii globale integrate a drogurilor.(vezi 1.3.a)

1.1 CADRUL LEGAL

1.1.a. Legi, regulamente, directive si principii calauzitoare in cadrul problemelor legate de droguri

Legea narcoticelor si nota politica

Nota Federala a Politicii Drogurilor, prezentata de Guvernul Federal Belgian (19 ianuarie 2001) formuleaza politica nationala privind drogurile din 2001 pana azi. Una dintre problemele notei este modificarea Legii narcoticelor (din 24 februarie 1921^[7]). Principalele prioritati ale Guvernului Federal sunt urmatoarele:

reducerea numarului de consumatori de droguri;

reducerea efectelor fizice si mentale legate de consumul de droguri;

reducerea consecintelor fenomenului drogurilor asupra societatii;

In general, nota comprima trei directii de actiune, acestea fiind prevenirea tratamentul si represiunea. Pentru mai multe detalii despre nota politicii drogurilor consultati Raportul National Belgian anterior care face referire la droguri (2002).

Una dintre schimbarile majore ale ultimilor ani a cadrului legal al drogurilor o constituie modificarea Legii Narcoticelor (24 februarie 1921). Unele dintre cele mai importante schimbari includ o noua viziune, un nou statut al canabisului (fiind definit ca o alta categorie a drogurilor cu reguli proprii ); faptul ca folosirea drogurilor in grup nu se mai vede ca fiind periculoasa; Este subliniat insa consumul drogurilor in prezenta minorilor; Pentru mai multe detalii despre acest subiect consultati Raportul National Belgian anterior care face referire la droguri (2003).

Alte modificari ale legislatiei:

Doua decrete, unul apartinand Guvernului Flamand si celalalt apartinand Guvernului Francez (4 martie 2004) au fost publicate, reglementand comertul de seminte pentru cultivarea plantelor si culturilor de ulei, inclusiv Canabis Sativa. Aceste decrete stipuleaza conditii si criterii, precum si previziuni formale si conventionale.

Decretul Regal (29 iunie 2003) si un Decret Ministerial (7 iulie 2003) au fost publicate, obligand laboratoarele medicale si de toxicologie sa transmita datele analizelor cu rezultat pozitiv (pentru droguri ilegale mai degraba, decat canabis), Punctului Focal Belgian, chiar atunci cand analizele au fost facute in cursul investigatiilor judiciare sau ale politiei. Aceste decrete prevad de asemenea si ce date trebuie transmise Punctului Focal Belgian, cat si prin ce canal de comunicare.

In final, legea (7 februarie 2003) a fost promulgata schimband regulamentul existent referitor la siguranta rutiera. Pedeapsa pentru conducere sub influenta bauturilor alcoolice sau conducerea intr-o stare similara datorata consumului de droguri sau alte substante este stabilita la o amenda cuprinsa intre 1100 E si 11000 E si o posibila suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada cuprinsa intre o luna si cinci ani.

1.1.b.Implementare legilor

Un decret al guvernului comunitatii vorbitoare de limba franceza (10 decembrie 2003) stabileste procedurile de testare antidoping in sport cat si substantele pentru care aceste testari se fac. Printre altele, sunt incluse stimulentele, produsele pe baza de canabis, narcoticele, precum si hormonii.

Decretul Regal (11 iulie 2003) a fost de asemenea publicat si autorizeaza anumite laboratoare sa faca teste pe mostre de sange pentru a determina nivelul alcoolului sau al altor droguri ce afecteaza capacitatea de a conduce.

1.2. CADRUL INSTITUTIONAL, STRATEGII SI POLITICI

1.2.a. Aranjamente de coordonare

Comunitatea vorbitoare de limba franceza a promulgat si publicat un decret (17 iulie 2003) aproband acordul de cooperare din 2 septembrie 2002 intre Stat si celelalte structuri federale asupra politicii globale si integrate a drogurilor. Comunitatea Flamanda a aprobat acordul prin decretul din 19 martie 2004

1.2.b Planul si strategiile nationale

Conform structurilor politice belgiene, aceasta sectiune se refera la:

nivelul federal

federatia comunitatilor Flamanda, Franceza, Germana la capitala regionala Bruxelles, precum si la Regiunea Wallon.

La nivel federal, nu sunt schimbari majore de mentionat, deoarece guvernul continua implementarea Notei Politicii Federale a Drogurilor, inceputa in 2001. In acest sens au fost initiate trei proiecte pilot in 2002, in colaborare cu anumite structuri federale. Acestea privesc oferta de tratament si diagnostic, interventia in situatii de criza si managementul situatiilor de criza, retele pentru programele integrate pentru tratamentul drogurilor.

Federatiile

Politica drogurilor in comunitatea Flamanda

O nota a politicii drogurilor (2003-2004) a fost prezentata de Ministrul Flamand al Sanatatii prin Comisia de Sanatate a Guvernului Flamand, dar nu a fost discutata sau votata in urma alegerilor din iunie 2004. Cele patru directii ale acesteia sunt: prevenirea, tratamentul, reducerea daunelor si represiunea. Includea de asemenea largirea unuia dintre cele cinci obiective privind tutunul, alcoolul, drogurile, substantele halucinogene si jocurile de noroc. O conferinta a sanatatii ar trebui organizata pentru a formula obiectivele medicale si indicatorii concreti pentru urmatorii cinci ani. Locul de munca si scoala sunt principalele zone in care ar trebui desfasurata activitatea de prevenire. Coordonarea este necesara la nivel federal (Cel Gezandheisbeleid Drugs en Algemene Cel Drugs), cu clarificarea rolului politiei in prevenire. Exista o concentrare asupra reducerii daunelor injectarii, precum si reducerea pericolelor in inchisori.

In Comunitatea Flamanda, cooperarea dintre Guvern si Agentia coordonatoare VAD (germ.- Vereiniging voor Alcohol en andere Drug proble) a continuat pe baza planului 2002-2005. Principalele directii de lucru sunt: cercetarea si dezvoltarea conceptelor bazate pe dovezi, informarea, trainingul, coordonarea si realizarea unor retele.

La nivelul provinciilor exista o extindere a retelelor, iar cei care lucreaza pentru prevenire isi desfasoara activitatea in centre medicale pentru persoane cu probleme psihice. Acest program de schimb de experienta a devenit oficial printr-un acord intre Guvernul Flamand si Centrele Medicale Sociale din fiecare provincie.

Politica drogurilor in Comunitatea Franceza

Planurile pentru urmatorii cinci ani (2004-2008) includ crearea unor echipe de promovare a sanatatii in scoli (HPS). Decretul HPS (20 decembrie 2001) a inlocuit conceptul anterior Inspectia Medicala Scolara printr-unul nou, Promovarea sanatatii in scoli. Obiectivul este largirea conceptului de sanatate. Este o abordare relativ noua privind sanatatea ca intreg, incluzand probleme variate (binefacere), in timp ce conceptul anterior se concentra mai mult pe simptome Prevenire inainte de tratare care ar putea fi noul moto care sa ilustreze aceasta strategie.

Politica drogurilor in regiunea Wallon

Decretul din 15 mai 2003 Decretul privind prevenirea in cartierele oraselor din Wallon ofera resurse din regiunea Wallon catre anumite orase care concep un plan de prevenire local. Printre altele, aceste planuri includ initiative pentru reducerea riscului in cazul dependentei de droguri. In fiecare an, guvernul evalueaza aceste planuri pentru a decide daca municipalitatile vor continua sa-si primeasca sponsorizarile.

Politica drogurilor in comunitatea vorbitoare de limba germana

In anul 2003 nu a fost emis nici un decret referitor la politica drogurilor in cadrul acestei comunitati. Totusi se pune accent pe impartirea responsabilitatilor si cooperare cu tarile invecinate.

Politica drogurilor la Bruxellex

Programul impotriva drogurilor in Bruxelles este in desfasurare. (vezi Raportul National Belgian asupra drogurilor.

1.2.c. Implementarea politicilor si strategiilor

Decretul Regal cu privire la tratamentul prin substitute a fost adoptat in 2004 (19 martie 2004). Acest document indica faptul ca fiecare persoana abilitata care prescrie un astfel de tratament ar trebui inregistrata intr-un centru specializat. Aceasta implica faptul ca persoana este de acord sa urmeze recomandari specializate in ceea ce priveste tratamentul, are grija de dimensiunea psihosociala si pastreaza cateva date in dosarul medical al pacientului. Numarul maxim de pacienti pentru fiecare practicant intr-un an calendaristic este de 150, in afara de cei care lucreaza intr-un centru de tratament.

Metadona si bupremorfina sunt mentionate ca fiind doua substitute. Livrarea acestor tratamente se face de catre biroul contabil , iar date despre pacient sunt transmise Institutului Farmaceutic Epidemiologic (IPHEB). Decretul nu este inca operational.

In Regiunea Wallon, Decretul din 27 noiembrie a fost publicat continand recunoasterea si infiintarea centrelor de tratament si a retelelor specializate in tratarea dependentei (nu numai droguri ilegale ci si tutun sau jocuri de noroc). Decretul descrie printre altele sarcinile retelelor (consultatii intre centre, structurarea ofertelor de tratament, consiliere), precum si criteriile ce trebuie indeplinite pentru ca un centru sa fie recunoscut.

Stabileste de asemenea constituirea unui Consiliu pe linia dependentei. Acesta ar trebui sa adune oameni din toate clasele sociale care se confrunta cu fenomenul drogurilor.

Acest decret infiinteaza pentru prima data retele pentru ingrijirea sanatatii in regiunea Wallon, insa acestea existau inainte de stabilirea cadrului legal. Unul dintre obiectivele acestuia pentru anii urmatori este furnizarea acelorasi servicii in mediul rural ca si in cel urban.

Ministerul Wallon, responsabil cu sanatatea urmareste de asemenea stabilirea fiecarui sector in care e nevoie de astfel de retele, pentru a construi intr-un cadru geografic potrivit. Odata indeplinit, acest scop va preveni consumatorii de droguri de a se schimba de la un centru la altul. Le va oferi de asemenea un adapost, ingrijire medicala si psihologica. Totusi, ministerul, in urma motivelor care au acuzat decretul, accentueaza un punct: pastrarea consumatorilor de droguri in aceeasi zona nu trebuie sa duca la amestec intre prevenire si represiune a consumului de droguri in mod abuziv.

In 2003, Comunitatea Franceza a inceput un nou program in cluburile sportive pe baza Decretului din 8 martie 2001, pe promovarea sanatatii in sport si prevenirea dopajului. Acesta include informatii pentru sportivi despre noile proceduri de control si promovarea sanatatii in sport.

Belgia este una dintre putinele tari    (sub 20 de tari) care au aplicat masuri antidoping. Prevenirea si informarea corecta in cluburi au fost primele unelte aplicate in Comunitatea Franceza, dar noile masuri implica si mai multe controale. Acestea au loc fara avertizare prealabila, mai ales in timpul Week-end-urilor, si includ (asa cum se intampla si in cazul prevenirii si informarii) practici pentru amatori, pentru a fi o masura de sanatate.

Federatiile de sport sunt raspunzatoare de transmiterea listelor cu substante interzise si cu aplicarea sanctiunilor.

Trebuie subliniat faptul ca aceasta procedura este limitata la Comunitatea Franceza si nu se aplica federatiilor nationale (cum ar fi Federatia Nationala de Fotbal).

In cadrul unui decret cu privire la practica medicala din sport, Guvernul Flamand a decis sa faca publice numele sportivilor suspendati , perioada de suspendare si sportul practicat de acestia prin Internet. Scopul major este de a descuraja dopajul in sport. Pe de alta parte va fi mai usor pentru organizatori si promoterii sportului respectiv si ai concursurilor sa afle care sportivi sunt suspendati.

1.2.d. Impactul politicilor si strategiilor

In 2003 s-a facut o modificare la Legea Drogurilor din Belgia. In ea se facea distinctie clara intre canabis si alte substante ilegale. Detinerea unei cantitati mici de canabis, chiar pentru uz personal, este tot infractiune. Oricum, in principiu, procurorul nu va mai sanctiona astfel de cazuri daca posesia nu este insotita de consumul in public al acestor substante. Este important de subliniat faptul ca aceasta lege nu se aplica minorilor.

In Belgia, comportamentul minorilor incriminati de legea penala este numit fapta descrisa ca fiind infractiune si li se aplica diverse masuri.

In legea belgiana referitoare la droguri, reactia fata de posesia de canabis este bazata pe principiul interesului de catre procuror care decide ce se incrimineaza si ce nu. De aceea, o circulara a ministerului din 2003 este importanta deoarece prevede principii directoare pentru procurori in vederea reactiei la posesia de droguri pentru uz personal.

1.3. BUGET SI CHELTUIELI PUBLICE

1.3.a. Aplicarea legii si investigarea

Rezultatele cercetarii Politica Belgiana a Drogurilor in cifre fondata de Biroul Politicilor Stiintifice au fost publicate in iunie 2004 (De Ruyer et al 2004). Scopul studiului a fost sa contribuie semnificativ prin identificarea tuturor agentiilor implicate in politica drogurilor si estimarea costurilor unor aspecte urmarite. Studiul este format din trei dimensiuni:

identificarea participantilor implicati la toate nivelurile in politica drogurilor (federal, regional/comunitar, provincial, local/comunal)

studiul cheltuielilor publice pentru toate nivelurile

stabilirea numarului consumatorilor de droguri de catre acesti participanti

Au fost definite si delimitate cinci mari domenii legate de problema drogurilor:

cercetare si epidemiologie

prevenire

asistenta

securitate

managementul politicilor

Este important sa subliniem faptul datele prezentate se bazeaza pe estimarea bugetului. Datele adunate arata faptul ca tendinta in Belgia este de a creste fondurile dedicate politicii drogurilor. Acest lucru este observat mai ales de sectorul de cercetare, pentru care bugetul a fost cel mai mult marit (de sapte ori din 1993). Cheltuielile pentru sectorul de prevenire a fost marit de cinci ori iar pentru asistenta de doua ori. Oricum, cercetarea si prevenirea raman foarte slab sponsorizate.

Zonele de securitate primesc 54% din bugetul total , 38% merge la asistenta; cercetarea si epidemiologia sunt cele mai slab finantate, cu numai 1% din bugetul total. Tabelul urmator arata contributia financiara la toate nivelurile implicate in politica drogurilor in 2020, pentru fiecare dintre cele cinci sectoare mentionate anterior.

TABELUL NR. 1:

In 2020, cheltuielile la nivel mondial vor fi de 185.908.773 Euro. Aceasta inseamna o contributie de 18,03E/locuitor.

1.3.b. Sponsorizari:

Asa cum am explicat in rapoartele anuale anterioare si am ilustrat in tabelul nr.1, complexitatea organizatiei politice belgiene a avut impact asupra stabilirii bugetului pentru problemele legate de droguri. Exista mai multe moduri de finantare. Autorii studiului subliniaza in concluzii faptul ca pentru a atinge obiectivul politicii integrate a drogurilor, toti cei implicati trebuie sa ajunga la un acord in aceasta privinta. (De Ruyer et al 2004)

Procentajul contributiilor la politica drogurilor de catre parteneri diferiti este prezentata in continuare. Prin Federal ar trebui sa se inteleaga Guvernul Federal. Federatiile grupeaza comunitati, regiuni, si provincii.

Procentajul finantarii fiecarui sector de catre Guvernul Federal si alte structuri din 2002 (De Ruyer et al 2004). Aceasta figura reflecta faptul ca politica face parte din responsabilitatea federatiilor. In ceea ce priveste cercetarea si epidemiologia, finantarea are aceeasi valoare atat pentru Guvernul Federal cat si pentru alte structuri. Guvernul Federal finanteaza si celelalte trei sectoare. Prevenirea poate fi caracterizata ca fiind prevenirea problemelor sau prevenirea problemelor care au legatura cu drogurile. Prevenirea activitatilor finantate de federatii sunt binevenite si orientate catre sanatate.