Aspecte relevante privind personalitatea juridica a Uniunii Europene

Aspecte relevante privind personalitatea juridica a Uniunii Europene

Tratatul de la Maastricht prin care a luat fiinta unitatea politica denumita Uniunea Europeana nu a recunoscut acesteia in mod explicit o personalitate juridica internationala. Nici tratatele ulterioare, (Tratatul de la Amsterdam si Tratatul de la Nisa) nu au facut acest lucru. Pe cale de consecinta, este imposibil sa putem considera Uniunea Europeana ca subiect de drept international, distincta fata de Comunitatile Europene si de statele membre. Calitatea de subiect de drept international o au, in continuare, numai Comunitatile Europene. Independenta lor juridica nu a fost afectata de unificarea institutiilor acestora ca urmare a dispozitiilor Tratatului de fuziune din 1965.

Formularea referitoare la problema personalitatii juridice internationale a subiectului Uniunii Europene este doar aparent unitara, intrucat acopera doar Comunitatile Europene. Desi a infiintat-o, Tratatul asupra Uniunii Europene nu cuprinde nici o mentiune cu privire la personalitatea juridica a Uniunii. Mai mult chiar, din textul Tratatului reiese foarte clar faptul ca nu se justifica stipularea unei prevederi exprese care sa afirme calitatea de subiect de drept a Uniunii Europene.

Uniunea Europeana insa a putut juca acest rol si fara sa fi devenit de jure subiect de drept international si a oferit cadrul necesar pentru activitatile comunitare, fara a avea personalitate juridica. Aceasta realitate juridica reiese din insasi dispozitiile Tratatului de la Maastricht prin care Comunitatile instituie intre ele o Uniune Europeana, care se bazeaza pe Comunitatile Europene completate cu politicile si formele de cooperare instaurate prin acest tratat. In consecinta:

Uniunea Europeana, nu numai ca nu le-a inlocuit, ci dimpotriva, se bazeaza pe Comunitatile Europene la care se adauga alte politici si forme de cooperare, ca instrumente care sa favorizeze atingerea obiectivelor U.E.;

Tratatul de la Maastricht nu transforma Comunitatile Europene in Uniunea Europeana si nici nu infiinteaza o noua entitate juridica, alaturi de Comunitati, chiar daca exista formula inaltele Parti Contractante instituie intre ele o Uniune Europeana. Analizand textul Tratatului in litera si spiritul sau, termenul de instituire este folosit pentru a marca infiintarea Uniunii ca entitatepolitica, dar nu presupune, in mod necesar si obligatoriu atribuirea de personalitate juridica. Acesta este rationamentul pentru care in doctrina juridica,Uniunea Europeana nu are personalitate juridica fiindu-i recunoscuta doar existenta ca entitate politica;

Uniunea Europeana nu se substituie Comunitatilor Europene, contrar proiectului prezentat de catre Comisie, la data de 21 mai 1992 in timpul negocierilor. Prin ceea ce se prevede in textul mentionat prin care Uniunea se bazeaza pe Comunitatile Europene cu politicile si formele ei de cooperare stabilite prin prezentul Tratat, nu numai ca se consfinteste    mentinerea Comunitatilor Europene si statutul lor de subiecte de drept (interpretare care justifica atributul de baza pentru Uniune), dar se precizeaza totodata modalitatea in care va actiona Uniunea: prin Comunitatile Europene. Acest aspect confirma faptul ca nu i s-a conferit acesteia personalitate juridica.

Pe de alta parte, conceptul de Uniune Europeana nu poate constitui o categorie juridica, chiar daca unele interpretari sustin ca aceasta ar decurge implicit din faptul ca in Tratatul Uniunii Europene este definita institutia de cetatean al Uniunii. Uniunea Europeana ramane inca un cadru politic care asigura cooperarea deplina a statelor membre si coordoneaza procesele integrare europeana, neconstituindu-se intr-o institutie juridica.

Dupa modul in care a fost conceputa, Uniunea Europeana, fondata pe Tratatul de la Maastricht, are o structura eterogena care ar fi fost greu de imbinat, in mod echilibrat si organic. Din definitia care i-a fost atribuita, Uniunea imbina elemente disparate si de natura diferita (integrare suprastatala si cooperare interguvernamentala), intr-o singura institutie juridica, unitara prin obiectivele propuse si institutiile prin care actioneaza, armonizand cele trei forme de cooperare, adica asa numitii trei piloni inegali. Reamintim si in acest context faptul ca Uniunea Europeana, necapatand propriul sau statut legal, isi datoreaza statutul sau juridic numai primului pilon. In acest sens, mentionam si faptul ca principiile autonomiei, aplicabilitatii imediate si directe, precum si cel al prioritatii normei comunitare asupra legislatiilor nationale, caracteristici indispensabile ordinii juridice institutionale comunitare, nu se aplica decat Comunitatilor Europene, adica domeniului supus integrarii, nu si celorlalti doi piloni, pentru ca acestia din urma se bazeaza mai mult pe programe si intentii declarate.

Fondul problemei in clarificarea acestei realitati juridice il regasim in faptul a Uniunea Europeana a aparut nu ca o entitate juridica, ci ca un cadru institutional politico- administrativ general, rezulatata din comasarea institutiilor celor trei Comunitati Europene don dorinta de a le face mai functionale. De altfel nici acest proces nu a avut un curs rapid. Intr-o prima faza, s-au unificat institutiile deliberative si consultative, dar institutiile de decizie si de executie au functionat separat, pana la fuzionarea tuturor acestora in anul 1965. finalizarea acestui proces nu a insemnat si desavarsirea integrarii preconizata de artizanii constructiei europene. Acesta este un alt argument pentru care nu ar fi avut nici o ratiune suprapunerea unei noi personalitati juridice peste Comunitatile Europene care continua sa existe ca subiecte de drept.

In consecinta, se poate afirma ca, in temeiul prevederilor Tratatului de la Maastricht, a avut loc o extindere a competentelor institutionale, o perfectionare a modului de functionare a mecanismului comunitar prin delimitarea acestuia pe cei trei piloni, dar fara a se acorda personalitate juridica Uniunii Europene. Statele membre    au stabilit ca nu se justifica o asemenea masura si au decis ca Uniunea Europeana sa ramana un mecanism pus in serviciul Comunitatilor Europene pentru ca acestea sa functioneze mai bine. In aceasta logica nu se justifica instituirea unei organizatii internationale prevazuta cu personalitate juridica internationala doar pentru a crea un mecanism institutional pus in serviciul unor subiecte de drept international (Comunitatile Europene), care urma ca sa coordoneze in acelasi timp si actiunile de cooperare interguvernamentale acoperite de cei doi piloni (P.E.S.C. si J.A.L.). In caz contrar ar fi insemnat introducerea unui paralelism intre personalitatea juridica a patru subiecte de drept si s-ar fi ajuns la stirbirea pozitiei Comunitatilor Europene, Uniunea Europeana urmand sa reprezinte esenta si nu contextul.