Asigurarea nivelului tehnic si al calitatii produselor

In cadrul functiei productive un rol important il au activitatile din domeniul asigurarii nivelului tehnic si calitativ al productiei realizate.

Calitatea produselor reprezinta o suma de functiuni, caracteristici si proprietati utile care fac ca produsul sa satisfaca o nevoie sociala si astfel sa fie apreciat de catre utilizator. Calitatea implica astfel exigente de natura tehnica, economica, estetica, ergonomica al caror continut evolueaza in pas cu necesitatile sociale si se masoara prin gradul de utilitate si eficienta economica asigurate de produs in sfera utilizatorilor lui. Evolutia calitatii este dinamica:

extensiva prin diversificarea caracteristicilor de calitate si a functiunilor utile, si

intensiva prin imbunatatirea marimilor acestor caracteristici.

Calitatea poate fi considerata ca o consecinta comandata de nevoia sociala care conduce la proiectarea produsului (fig. 3.4.).

Fig. 3.4. Comanda sociala, generatorul calitatii produsului

Proiectarea de produs materializeaza utilitatile si functiunile solicitate de comanda sociala printr-o gandire constructiva, iar executia de produs transpune constructia functionala prin intermediul productiei in bunuri de serie conform nevoii sociale.

De calitatea produselor raspund toate departamentele specializate si activitatile tehnico-economice ale intreprinderii, de la studiile de prognoza care evidentiaza ce este util pentru societate, la proiectarea constructiva care materializeaza aceste utilitati in produse si apoi la studiile  de marketing prin care se desfac produsele conform nevoilor sociale, integrandu-se unitar in principiul calitatii totale (fig. 3.5.).

Fig. 3.5. Principiul calitatii totale

Este deci impropriu spus ca doar sectiile productive realizate calitatea produsului intreprinderii: calitatea se stabileste si in fazele de planificare si proiectare pentru ca un produs nu poate realiza performante decat in masura in care ele au fost prevazute prin proiect si prin indicatorii de planificare.

In prezent, cheltuielile sunt cuantificate pentru realizarea calitatii produselor - costul calitatii - si pentru ridicarea in continuare a nivelului calitatii: cu cat calitatea produsului este mai ridicata cu atat cheltuielile sunt mai mari, relevandu-se doua tendinte materializate (fig. 3.6.):

Fig. 3.6. Costul calitatii

Din punct de vedere al economistilor intre cele doua fenomene evidentiate in cadrul departamentelor intreprinderii: unul prin care se constata o preocupare pentru prevenirea si identificarea defectelor (curba 1) si celalalt prin care se identifica o lipsa de preocupare pentru calitatea productiei (curba 2) se obtine un domeniu optim al valorii cheltuielilor pentru costul calitatii (fig.3.6.) corespunzator zonei hasurate in care se realizeaza o calitate standard acceptabila cu cheltuieli cat mai reduse.

Cheltuielile cuprinse in costul calitatii au ca obiective:

incadrarea produsului de baza in standardele si performantele similare internationale inca din faza de proiectare;

dotarea cu utilaje performante care asigura precizia de prelucrare impusa produsului;

proiectarea si implementarea unui sistem de control al calitatii pe operatii tehnologice, repere, subansamble si produse finite;

crearea unui sistem informational despre modul in care produsul, este acceptat de catre consumatori;

salarizarea si motivarea personalului angajat intr-un spirit de munca performant si calitativ.

Caracteristicile calitative ale produselor sunt grupate in trei categorii (fig. 3.7.):

functionale: tehnice si economice;

psiho-senzoriale si sociale: estetice si ergonomice;

caracteristici de disponibilitate: fiabilitate si mentenabilitate.

Fig. 3.7. Caracteristicile calitative ale produselor

Caracteristicile tehnice se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului, ele confirmand acestuia potentialul de a satisface utilitatile consumatorilor. Aceste caracteristici se concretizeaza in: proprietati fizice, chimice, biologice, intrinseci structurii materiale a produsului si sunt determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia (rezistenta la rupere, greutatea, gabaritul). Caracteristicile tehnice sunt multiple, dar nu toate au aceeasi importanta in stabilirea si aprecierea nivelului calitativ al unui produs:

unele caracteristici tehnice au rol hotarator in stabilirea nivelului calitativ si poarta denumirea de caracteristici (parametrii) critice, deoarece nerealizarea lor duce la neincadrarea produsului in calitatea preconizata sau calitatea obtinuta nu e corespunzatoare scopului urmarit;

alte caracteristici tehnice sunt considerate principale, nerealizarea lor influentand partial viitoarea utilizare a produsului;

alte caracteristici tehnice se considera secundare, deoarece nu au efecte directe asupra utilizarii produsului.

In functie de destinatia fiecarui produs industrial complex, unele caracteristici tehnice se prezinta ca marimi fixe. Caracteristicile critice permit o singura valoare, care nerealizata duce la rebutarea produselor (exemplu: gradul de siguranta in exploatare). Caracteristicile principale pot fi incadrate intre anumite limite (minime si maxime), iar cele secundare nu sunt vizate (exemplu: pata de culoare pe o suprafata).

Problema esentiala in cazul caracteristicilor tehnice o reprezinta stabilirea criteriilor critice si principale a acelor parametrii care pot fi masurati si verificati in mod obiectiv prin intermediul AMC (aparate de masura si control) oferite in perioada data. Desi nivelul tehnic are un rol deosebit in realizarea produselor de calitate, notiunea de calitate si nivelul tehnic nu sunt identice. Pentru ca un produs sa fie considerat de calitate el trebuie sa fie realizat la parametrii tehnici ridicati, dupa cum produsele realizate la un astfel de nivel tehnic pot fi considerate de calitate numai daca si celelalte caracteristici de calitate corespund.

Caracteristicile economice se exprima printr-o serie de indicatori sintetici si analitici: cost produs, pret, cheltuieli de mentenanta, randament, grad de valorificare a materiilor prime, durata de functionare.

Pentru bunurile de consum o importanta caracteristica economica o reprezinta termenul de garantie, service, asistenta tehnica. Pe masura ce complexitatea produselor tehnice creste, producatorul se obliga la asistenta tehnica pentru instalarea si punerea in functiune a produselor. Cu cat termenul de garantie va fi mai mare, cu atat producatorul garanteaza mai bine calitatea produselor sale si se angajeaza la efectuarea unui numar mai mare de lucrari de reparare.

Caracteristicile psiho-senzoriale vizeaza efectele de ordin estetic, organizatoric, ergonomic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, linie, miros, gust, grad de confort, comoditate in exploatare. Pentru a le integra eficient in gradul de utilitate a produselor, producatorul trebuie sa aiba in vedere ca aceste caracteristici au un grad mare de variabilitate in spatiu si timp si aprecierea lor se afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.

Caracteristicile cu caracter social vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de fabricatie a produselor si utilizarea acestora, precum si influenta mediului natural asupra sigurantei si sanatatii fizice si psihice ale oamenilor.

Caracteristicile de disponibilitate definesc acele aspecte ale calitatii produsului de a fi capabil sa-si realizeze functiile pentru care a fost realizat la nivelul performantelor proiectate, in conditiile de exploatare prescrise, in orice moment al perioadei de timp pentru care a fost garantat.

Fiabilitatea reflecta capacitatea produsului de a-si indeplini functiile o anumita perioada de timp si datorita faptului ca exprimarea se face prin indicatori de natura probabilistica adesea se spune ca fiabilitatea reprezinta probabilitatea functionarii fara defectiuni la nivelul performantelor, o anumita perioada de timp.

Mentenabilitatea reprezinta capacitatea unui produs de a putea fi supravegheat, intretinut si reparat intr-o anumita perioada de timp, conditionand posibilitatea de mentinere in functionare buna a acestuia. Probabilistic, mentenabilitatea reprezinta probabilitatea ca un sistem defectat sa fie pus in stare de functionare, intr-un interval specificat.

Exprimarea cantitativa a aspectelor constructive, functionale, ergonomice, economice si sociale ale produselor se realizeaza prin intermediul indicatorului de nivel tehnic, considerat un factor esential al eficientei economice. Nivelul tehnic este un indicator important ca urmare a faptului ca ofera informatii beneficiarilor despre calitatea si eficienta utilajelor in exploatare si totodata, deoarece evidentiaza un aspect esential al eficientei produsului la beneficiar.

Nivelul tehnic al produselor reprezinta o caracteristica globala si apreciaza gradul de satisfacere a necesitatilor sociale de catre produs.

Caracteristicile tehnice ale unui utilaj apartinand multimii S avand unitati de masura eterogene, precum si sensuri de progres diferite, nu pot fi nici adunate nici inmultite intre ele pentru a obtine un indicator unic si semnificativ al nivelului tehnic. Apare astfel problema stabilirii unei functii generale omogene a nivelului tehnic de forma:

.

Intrucat caracteristicile tehnice sunt, in fond, indicatori de utilitate care determina valoarea de intrebuintare a unui utilaj si care contribuie la aceasta prin ponderea fiecaruia, in exprimarea functiei nivelului tehnic se foloseste principiul utilitatii al lui Von Neuman-Morgenstern si functia de productie de tip Cobb-Douglas in care o serie de caracteristici performante sunt catalogate in performante pozitive sau negative, fiecare caracteristica avand o pondere (importanta) specifica.

Nivelul tehnic al unui produs se determina cu formula:

, unde:

K_ij - valoarea caracteristicii i pentru produsul analizat j

K_il - valoarea caracteristicii i pentru produsul de referinta l" (cu care se compara produsul analizat);

S₁ - multimea caracteristicilor care se doresc a fi maximizate in valoare absoluta;

S₂ - multimea caracteristicilor care se doresc a fi minimizate in valoare absoluta;

g_i - coeficient de pondere a caracteristicii i

Pentru determinarea nivelului tehnic al unui produs se parcurg urmatoarele etape:

identificarea caracteristicilor fiecarui produs;

catalogarea caracteristicilor in submultimile S₁ si S₂;

determinarea importantei fiecarei caracteristici in raport cu celelalte;

calculul ponderii caracteristicilor;

calculul nivelului tehnic;

compararea nivelului tehnic obtinut cu nivelul tehnic al altor produse similare.