Consideratii generale legate de certificarea calitatii

Consideratii generale legate de certificarea calitatii

Motto-ul activitatilor economice in tarile capitaliste dezvoltate este rabatul la calitate nu aduce niciodata profit Si, deoarece profitul este scopul principal al oricarei activitati economice, evident ca preocuparea pentru calitate a devenit o problema extrem de importanta.

Este de asemenea bine cunoscut dictonul "Quality before quantity", adica este mai importanta calitatea decat cantitatea. De altfel se stie ca este mai usor sa produci mai mult, decat sa faci o activitate de calitate.

Certificarea, ca notiune, este legata de totalitatea unor activitati care au scopul esential de a garanta, prin interventia unui organism tert, indeplinirea de catre o entitate, a unor conditii cuprinse intr-un referential prestabilit. Certificarea calitatii a inceput sa devina o activitate importanta mai ales dupa elaborarea seriei de standarde internationale ISO 9000, adica dupa elaborarea acestor referentiale de calitate.

In domeniul calitatii certificarea trebuie sa ateste competenta unei persoane, conformitatea unui sistem de organizare, a unui produs sau serviciu cu un referential prestabilit. Referentialul poate fi un standard, caiet de sarcini, specificatii tehnice, alte documente care sa stipuleze o serie de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca entitatea care se doreste a fi certificata.

Rezultatul activitatii de certificare este o entitate certificata si un act care sa adevereasca aceasta: certificatul de calitate.

Practica certificarii calitatii, in special a produselor, dar si a serviciilor si proceselor, este relativ veche. Ea a aparut mai intai in tarile mai puternic industrializate ca, de exemplu, in Marea Britanie, Franta si Germania. Astfel, inca de la infiintarea sa B.S.I. (Institutul Britanic de Standardizare) in anul 1901 acesta a jucat un rol important in industria Marii Britanii, avand ca scop obtinerea unor produse mai bune. Acesta a inceput din anul 1926 sa aplice diferite scheme de marcare a produselor. De asemenea este cunoscuta de peste 50 de ani, certificarea produselor franceze cu marca NF.

Certificarea calitatii s-a nascut din dorinta de a nu repeta controalele deja facute. Utilizatorii, in loc sa faca fiecare incercarile lor in legatura cu calitatea marfurilor achizitionate, au fost de acord sa le accepte pe cele realizate de un organism neutru, stabilind cu acesta un caiet de sarcini, norma sau standard care sa fie referentialul.

Relatiile normale intre producatorul sau prestatorul de servicii si clientul, consumatorul sau beneficiarul unor servicii a impus imperios aceasta practica a acceptarii unui partener intermediar, tert, care sa garanteze calitatea. Situatia s-a dovedit, in timp, benefica atat pentru producatorul sau prestatorul de servicii cat si pentru clientul, consumatorul sau beneficiarul unor servicii si, fapt de asemenea important, pentru intermediarul care garanteaza calitatea!

Astfel, producatorul sau prestatorul de servicii a constatat ca numarul clientilor sai a crescut si afacerile au prosperat pentru ca certificarea calitatii a fost un factor primordial in decizia de cumparare sau acceptare a serviciului. Producatorul, stiindu-se supravegheat, si-a luat masuri suplimentare de asigurare a calitatii, imbunatatindu-si managementul. Observatiile legate de neconformitatea produsului l-au stimulat si obligat la imbunatatirea generala a activitatii. A devenit mai exigent cu furnizorii sai. Personalul angajat de producator a constientizat importanta calitatii pentru ca, in conditiile unor vanzari mari, a putut sa fie mai bine retribuit si si-a vazut asigurata stabilitatea locului de munca, si-a gasit motivatia pentru activitati suplimentare, inovative pentru imbunatatirea generala a activitatii desfasurate cat si pentru crearea unor produse mai competitive.

Beneficiarul produselor si serviciilor se simte aparat de frauda sau de probabilitatea sa achizitioneze produse de calitate necorespunzatoare. Este scutit de necesitatea ca singur sa testeze produsele sau sa angajeze pe altcineva pentru aceasta activitate. Se orienteaza mai usor asupra producatorului care sa-i asigure produsul sau serviciul necesar. Are certitudinea ca produsul sau serviciul tine seama de interesele sale, deoarece, institutia care a realizat certificarea trebuie sa-si castige, in timp, un prestigiu prin competenta cu care mediaza relatiile producator-consumator fara ca in deciziile sale sa predomine interesul vreunei parti. In cazul unor neconformitati a produselor isi poate rezolva mai usor problemele de recuperare a prejudiciilor deoarece institutiile de certificare pot fi solicitate ca fiind competente in stabilirea juridica a calitatii.

Certificarea s-a dovedit benefica si pentru institutiile si organismele de certificare, deoarece, dupa ce aceasta activitate s-a impus in practica curenta a relatiilor producator-client sau consumator, cererea de astfel de servicii a crescut si, ca urmare, preturile percepute au putut fi majorate substantial. A aparut o noua categorie de specialisti, "calitologii" care, pentru atestarea sau pregatirea prin cursuri, trebuie sa apeleze tot la aceste institutii de certificare si care, deci, si pe aceasta cale, realizeaza venituri substantiale. Se poate aprecia chiar ca problematica calitatii produselor fiind "la moda", institutiile si organismele de certificare profita din plin de aceasta situatie, numarul lor creste foarte mult, creste numarul personalului angrenat in astfel de activitati si, corespunzator, profiturile acestora.

In conditiile revolutiei tehnologice contemporane, care au determinat o puternica diversificare si innoire a ofertei de marfuri si a mondializarii pietelor, in special dupa marile evenimente politice petrecute in Europa de Est dupa anul 1990, certificarea calitatii produselor, serviciilor si proceselor a capatat o si mai mare importanta.

Avand in vedere toate aceste consideratii se poate trage concluzia ca certificarea poate constitui un argument major in serviciul intreprinderilor, consumatorilor si legiuitorilor. Ea permite fiecaruia sa atinga obiective diferite si sa-si indeplineasca cat mai bine rolul sau in cadrul economiilor moderne.