TEORİA ECHİTATİİ (İ. S. ADAMS)

TEORİA ECHİTATİİ (İ. S. ADAMS)

Toti oamenii doresc sa fie tratati in mod egal, nu doar din punct de vedere al castiugului, ci mai ales al timpului liber , sanctiuni si realizari in munca. Aceasta teorie abordeaza perceptiile oamenilor despre modul in care sunt ei tratati comparativ cu altii. A fi tratat in mod echitabil inseamna corectitudine si impartialitate in comparatie cu o alta persoana sau un grup. Echitatea presupune sentimente si perceptii , din aceasta cauza fiind mereu un proces comparativ. Echitatea nu este sinonima cu egalitatea, fapt ce ar insemna ca oamenii sa fie tratati la fel , lucru inechitabil, daca acei oameni merita sa fie tratati diferit.

Aceasta teorie porneste de la premisa ca oamenii se compara mereu cu alti oameni care desfasoara activitati asemanatoare cu ale lor in circumstante similare, si pe baza acestor comparatii acestia judeca daca sunt tratati corect sau nu. Adams constata ca in cazul in care muncitorii se considerau tratati echitabil depuneau un efort marit in munca lor, iar in cazul in care considerau ca nu sunt tratati inechitabil comparativ cu alti angajati de pe posturi similare , acestia diminuau efortul in munca. In acest caz, echitatea este intelesa in modul de distribuire direct proportional al rasplatei cu rolul avut de fiecare angajat in parte in organizatie. Nu este vorba ca fiecare dintre acesti muncitori doresc sa primeasca aceiasi rasplata pentru efortul depus, ci pe ea corespunzatoare propriei contributii adusa in organizatie.

Teoria echitatii afirma ca oamenii fac comparatii sociale intre ei si ceilalti , urmarind doua variabile: iesirile (rezultatele, adica rasplata pe care o primesc) si intrarile (adica propria lor contributie la bunul mers al organizatiei) . In primul rand fiecare persoana in parte isi calculeaza propriul raport iesiri -intrari. Aceste iesiri sunt reprezentate de salariu, beneficii, recunoastere, promovare si alte recompense primite de individ de la organizatie; intrarile sunt reprezentate de timpul lucrat in organizatie, efort, abilitate, educatie, experienta, calificare, et . Aceasta teorie a echitatii prezinta intrarile si iesirile in modul in care acestea sunt percepute de catre cei implicati si nu asa cum sunt ele in mod normal. In urma calcularii propriului raport iesiri-intrari , persoana respectiva compara acest raport cu cel al unei alte persoane ajungand la diferite concluzii. Odata persoana ce si-a calculat propriul raport iesiri-intrari ajunge la concluzia prin comparatia facuta cu o alta persoana ca raportul sau este mai mic fata de cel al persoanei cu care l-a comparat. In acest fel apare inechitatea subplatii , oamenii fiind motivati sa schimbe lucrurile. Acestia pot munci mai putin, astfel incat micsoreaza intrarile , pot cere marirea salariului crescand iesirile sau efectiv pot parasi locul de munca. O alta concluzie la care se ajunge este ca propriul raport este egal cu cel cu care se compara - persoana respectiva percepe plata primita ca echitabila, deci este satisfacut si nu mai doreste sa schimbe cu nimic lucrurile. Urmatoarea concluzie la care s-a ajuns este ca propriul raport este egal cu cel cu care este comparat . In acest caz apare inechitatea supraplatii , individul se considera vinovat din cauza faptului ca este platit mai mult decat ar merita pentru ceea ce face.

Concluzia acestei teorii este adresata managerilor, acestia trebuind sa evite problemele de inechitate dintre angajati. Acestea ar avea un rezultat pozitiv daca acestia ar oferii recompensele in functie de performantele angajatilor cat si prin incercarea acestora de a le explica angajatilor in mod foarte clar baza pentru care primesc recompensa financiara. Aceasta teorie incearca sa explice cum se produce motivarea. Aceasta este privita ca rezultat al unui proces in care individul se compara , prin prisma efetului efet-efort, cu alti indivizi, renuntandu-se deci la simpla enumerare a factorilor ce determina motivarea