COMUNICARE PRIN MASS-MEDIA

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

MASTER: ADMINISTRATIE PUBLICA

COMUNICARE

COMUNICARE PRIN MASS-MEDIA

Prin cantitatea si frecventa mesajelor mass-media au devenit pentru om tot atat de familiale ca si hrana, bunurile personale sau prietenii.

Se stie ca viata omului contemporan se caracterizeaza prin bombardamentul informational zilnic la care este supus. Dar in spatele fluxului continuu de imagini, sunetele si semnele functioneaza in sistem socio-profesional a carui anvergura sunt nebanuite publicului larg si care este cu atat mai subtil cu cat vedereap roduselor sale da iluzia transparentei.

Pentru a-i intelege mecanismele si legile care-l guverneaza, numeroase stiinte, intre care economia, lingvistica, psihologia, sociologia, istoria, antropologia culturala, cu ramurile lor moderne cum sunt - marketingul, semiotica, psiho-sociologia, imagologia, etno-metodologia, etc. si-au conjugat eforturile realizand o sinteaza in care, capatul unui secol de evolutie a conturat un camp teoretic nou, acela al stiintelor comunicarii de masa. Comunicarea de masa ete identificata cu mass-media.

Medium (plural media) - desemneaza in principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de masa.

Media - mijloace de comunicare.

Mass-media - mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de masa, inventate si utilizate in civilizatiile moderne, avand drept caracteristica esentiala marea lor forta, putere, marea lor raza de actiune.

Se inscrie in aceasta categorie radio-difuziunea, televiziunea, cinematograful. Tot din aceasta categorie fac parte: presa, cartea, discursurile, benzile, casetele sau video-casetele, afisul publicitar, telefonul, telegraful, scrisul, cuvantul.

In acelasi timp, precizam ca, intre notiunile de mass-madia si comunicare de masa, mijloace ale comunicarii de masa, nu poate exista o sinonimie perfecta. Confuziile care se fac, in acest caz, limiteaza sensurile conceptelor printr-un reductionist simplist, inadecvat.

Astfel, intre comunicarea de masa, inteleasa ca mesaje si procese de comunicare, si mijloacele de comunicare (instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor) exista diferente vizibile, care nu pot fi ocolite sau trecute cu vederea.

Caracteristici ale comunicarii prin mass-media:

a) conceptul de comunicare de masa - un ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de evolutiile din domeniul stiintei si tehnologiei;

b) spre deosebire de celelalte modalitati de comunicare (directa, indirecta, multipla) emitatorul de mesaje este unul singur;

c) caracterul unidirectional si mediat al comunicarii;

d) reactia grupului receptor de mesaje fata de grupul emitator este lenta, uneori chiar de indiferenta.

Caracteristici ale comunicarii sociale prin intermediul presei, dupa Bernard Voyennc:

caracterul instantaneu, deoarece infromeaza despre u neveniment aproape in acelasi timp cu desfasurarea lui sau cu un decalaj foarte mic;

permanenta, pentru ca nu cunoaste nici o intrerupere si jaloneaza istoria in continuitatea ei;

caracterul universal - este prezenta peste tot si in orice moment.

Dupa Rogers Clausse- presa ca tip de comunicare sociala- considerand ca aceasta indeplineste urmatoarele conditii:
- periodicitate pregnanta (aparitie cotidiana);

consum imediat, fara intarziere;

eterogenitatea continuturilor efemere si varietatea incoerenta a functiilor;

grija pentru actualitate, domninanata si coplesitoate;

productie - difuzare cu mare densitate pentru o mare si o enorma conglomeratie de persoane.

Presa este desigur cel mai usor mijloc de comunicare de masa. Aceasta caracteristica a devenit definitie abia in epoca moderna. Produs al erei industriale ea dispune de toate posibilitatile tehnice, economice, sociale, culturale pentru aparitia unor ziare de mare tiraj si accesibile unui public de masa. Revolutioanrea tehnicii imprimeriei si inventarea rotativei au avut ocnsecinte extrem de favorabile asupra producerii ziarului, ajungandu-se cai ntre anii 1860-1870, in tari ca Franta, Anglia sau SUA, sa se imrpime 12000-18000 exemplare pe ora.

Este unanima aprecierea ca varsta de aur a marilor cotidiene este aceea a anilor 1890-1920 marcata de aparitia unui mare numar de ziare in tiraje impresionante. In secolul al XIX -lea apar si institutiile specializate in comunicarea de masa - agentiile de stiri - se naste publicul modern. In 1849 ia nastere la Berlin Agentia Wolf, iar in 1851 este creata Agentia Reuter iar in 1848 se constituie prima agentie americana Associated Press.

Caracteristic pentru aceasta etapa este ca presa cunoaste i nparalel un proces de diversificare si unul de specializare.

O etapa deosebit dei mportanta in dezvoltarea comunicatiilor moderne ca instrument al comunciarilro de masa a fost determinat de tehnologia din domeniul electricitatii si electronicii. Este perioada care marcehaza aparitia telegrafului, a telefonului, a fonografului, radioului, cinematografului, televiziunii.

Privind evolutia mass-media din perspectiva istorica, Arwin Toffler, in lucrarea "Al treielea val", distinge trei moduri diferite de comunicare, in termenii sai, trei valuri.

In primul val, caratceristic societatilro agrare, dupa opinia sa, majoritatea comunicatiilor circulau din gura in gura si fata in fata, in cadrul unor grupuri foarte mici. Intr-o lume fara ziare, radio sau televiziune, singura cale ca un mesaj sa atinga audienta de masa era aceea de a aduna multimea. Multimea a fost, de fapt, primul mass-medium. Problema cu multimea sau gloata ca mdeiu de comunicare este aceea ca, potrivit aceluiasi autor, ea este deseori efemera.

Sistemul de ocmunicare specific celui de-al doilea val avea la baza productia de masa din fabrica si presupunea aparitia mai multor comunicatii la distanta, ceea ce a dus la nasterea oficiului postal, a telegrafului si a telefonului. Noile fabrici aveau nevoie de o forta de munca omogena conducand la inventarea mass-media pe baza tehnologica. Ziarele, revistele, filmele, radioul si televiziunea, fiecare capabile sa transmita acelasi mesaj simultan spre milionane de receptori au devenit principalele instrumente de masificare i nsocietatile industriale, afirma Arwin Toffler.

Spre deosebire de sistemele anterioare, sistemul din Al treilea val isi specializeaza produsele imagistice si transmite imagini, idei si simboluri diferite unor segmente de populatie, piete, categorii de varsta si profesiuni, grupari etnice sau ca stil de viata ochite cu grija.

Aceasta diversitate a mesajelor si mediilor de transmisie este explicata prin caracterul tot mai eterogen al fortei de munca. Aceasta este si cauza pentru care Arwin Toffler crede ca "de-masificarea prevazuta in Socul viitorului si dezvoltata in Al treilea val a devenit o trasatura cheie a noului sistem de informare".

In ultimele decenii ale secolului XX, o noua descoperire se impune in comunicarea de masa- calculatorul. El este instrumentul care permite cai nfromatiile sa poata fi pastrate si prelucrate in diverse moduri, cu o maxima rapiditate. Prin capacitatea sa extraordinara de a memora cantitati imense de date, se modificap rofund modalitatea de comunicare, calculatorul ocupand un rol fundamental in evolutia societatii, in general, a presei in special. In lumea presei, calculatorul devine nu numai o importanta banca de date, ci si o modalitate moderna de editare, prin prelucrarea stirilor, punerea lor in pagina, titrarea lor, realizarea propriu-zisa a ziarelor si revistelor.

Procesul de informatizare determina transformari substantiale in sfera comunicarii.

Canalul de transmitere

Mesajele create in comunicarea de masa sunt distribuite publicului cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii. In opinia lui Fr. Balle exista trei tipuri de medii:

- medii autonome, in care suportul de transmitere poarta in el mesajul. O parte dintre aceste suporturi nu necesita instalatii tehnice de decodare, carti, ziarele si revistele, afisele. Alte suporturi, cum sunt televizorul, radioul, casetofonul, etc., se caracterizeaza prin existenta unor sisteme mai mult sau mai putin sofisitcate de decodare, prin care mesajul este transformat din foram inaccesibila in care a circulat pana la receptor in forme accesibile simturilor si gandirii umane;
- medii de difuzare - in aceste cazuri, suportul are doar misiunea de a transmite un mesaj, ca de exemplu: releele, cablul, satelitul, etc;

- medii de comunicare - aceste suporturi permit realizarea dialogului la distanta: telefonul sau email-ul.

O alta caracteristica a mediilor este aceea ca ele pot sa asigure permanenta sau non-permanenta mesajelor, trasatura ce defineste una idntre deosebirile fundamentale ale piesei scrise faat de cea audio-vizuala; in timp ce produsele celei dintai permit constactul prelungit sau reluat cu mesajele cuprinse in ele, emisiunile de radio si tv nu permit acest lucru, consumand actul comunicarii odata cu terminarea transmiterii lor.

Canalul de transmitere influenteaza elaborarea mesajului prin traducerea lui, din forma initiala intr-o alta, marcata de caracteristicile tehnice ale mediilor: cuvantul vorbit devine unda electro-magnetica sau succesiune de semne tipografice, imaginea reala devine unda si poriectie sau suma de puncte albe si negre. Aceste influente pot modifica structura initiala a mesajului imprimandu-i o seama de trasaturi independente de inetnetiile comunicatorilor. Din acest motiv specialistii in comunicarea de masa sunt obligati sa-si adecveze structura mesajului la caracteristicile canalului pentru a mari calitatea si eficacitatea actului de comunicare.

Publicul

Datorita avantajelor oferite de noile tehnologii, numarul celor care au acces la mesajele comunicarii de masa atinge cifre impresionante. Audienta unui spectacol, a unui program de stiri sau a unei publicatii poate cuprinde milioane de oameni care nu se cunosc intre ei, nu traiesc i nacelasi spatiu si nu impartasesc o limba comuna sau cultura, religie, convingeri politice ori nivel de trai comun. Singrul lucru care ii leaga este consumul unor mesaje mass-media identice si trairea unor stari, in general asemanatoare. In acest fel, in comunicarea de masa, receptorul cuprinde o multitudine de indivizi imprastiati pe o larga arie ggeorgrafica si eterogeni din punct de vedere socio-profesional. Aceasta realitate ii determina pe comunicatori in permanenta de trezirea si mentinerea atentiei unui pbulic numeros si variat.

Efectul consta in faptul ca mesajele devin din ce in ce mai putin personale, mai putin contextuale, mai putin specializate, deoarece ele trebuie sa fie accesibile si atractive pentru oaudienta care se distinge prin eterogenitate, adica printr-o formidabila varietate de tipuri umane si de conditionari socio-culturale.

Bibliografie:
- Anghel, Petre, Stiluri si metode de comunicare, Bucuresti, Editura Aramis, 2003;

- Chelcea, Septimiu, Sociologia opiniei publice, Bucuresti, Editura SNSPA, 2000;

- Traian ,Vasile, Teoria Comunicarii, Editura SNSPA, Bucuresti, 2004.