Comertul de detail cu produse alimentare

Comertul de detail cu produse alimentare

Comertul cu amanuntul reprezinta veriga finala a distributiei prin care se realizeaza contactul cu consumatorul. Comertul cu amanuntul este realizat de totalitatea intreprinderilor care au activitate de detailist. De regula detailistii cumpara produse pentru a le revinde consumatorilor in cantitati mici si in starea in care le-au cumparat.

Principalele functii ale comertului de alimente cu amanuntul sunt: formarea sortimentului pentru a oferii consumatorului o gama cat mai larga de produse; fractionarea, pentru a oferii produsul in cantitati cat mai diferite in concordanta cu cererea.

Indiferent de forma sub care comertul cu amanuntul este organizat, pentru a fi exercitat el trebuie sa aiba asigurate un minim de conditii:

specializarea activitatii comerciale, presupune stabilirea profilului fiecarui magazin in functie de realizarea unui prag minim de profitabilitate sau tinand seama de interesul general al consumatorului si al producatorului;

concentrarea activitatii comerciale, in comertul cu amanuntul procesul de concentrare nu poate fi numai orizontal, el fiind inseparabil legat de o integrare mai mult sau mai putin extinsa asupra intregului ansamblu al distributiei;

localizarea comertului cu amanuntul, localizarea retelei comerciale cu amanuntul va depinde nemijlocit de repartizarea teritoriala a populatiei;

gestionarea stocurilor de marfuri, aceasta conditie esentiala pentru exercitarea functiei de detail, pune in discutie probleme tehnice proprii fiecarui profil de comert;

aspecte psihologice ale vanzarii, comertul cu amanuntul trebuie sa asigure intalnirea produselor cu consumatorii acestora.

Comertul cu amanuntul poate fi clasificat in functie de anumite criterii: tipul de proprietate, natura marfurilor, tipuri de puncte de vanzare, amplasarea punctelor de vanzare. [64]

Dupa forma de proprietate comertul cu amanuntul poate fi structurat in:

comercianti independenti;

comercianti, proprietari ai unei retele de puncte de vanzare (lant de magazine, etc).

Aceste doua forme de comert pot fi dupa caz proprietatea: producatorului, in cazul in care are loc o integrare avansata pe verticala; fermierului, proprietar al unor puncte proprii de vanzare, de cele mai multe ori avand un caracter sezonier; de utilitate publica aflate in proprietatea institutiilor publice; consumatorilor, atunci cand sunt organizate cooperative de consum.

Dupa natura marfurilor comercializate punctele de vanzare cu amanuntul pot fi clasificate dupa gradul de varietate si marimea asortimentului marfurilor lor. Varietatea este data de numarul de grupe (linii), grupe de produse comercializate. Asortimentul se refera la optiunile aferente in cadrul unei grupe de produse.

Un alt punct de vedere a acestor doi termeni este dat de faptul ca varietatea poate fi conceputa ca largime a gamei sortimentale a marfii unui magazin, in timp ce asortimentul este adancimea gamei unui magazin,    incluzand dimensiunile, natura materiei prime.

Vanzarea cu amanuntul fara magazine este o forma de distributie directa in care se includ: comenzile prin posta, cumpararea prin telefon, comertul mobil prin automagazine.

Principalele modalitati de vanzare cu amanuntul a alimentelor sunt:

vanzarea traditionala, este cea mai veche forma de vanzare si presupune prezentarea marfii si a unor informatii legate de utilizarea ei clientului, precum si servirea acestuia de catre vanzator;

vanzarea cu autoservire se caracterizeaza prin: expunerea marfii de obicei ambalata si cu pretul inscriptionat, accesul liber al clientului la marfa, libera alegere a articolelor de catre client fara interventia vanzatorului, existenta uneia sau mai multor case de marcat special echipate amplasate la iesirea din magazin si care permit efectuarea centralizata a platii in cazul cumpararii mai multor produse diferite, punerea la dispozitia clientului a unui cos sau carucior pentru a transporta marfurile pana la casa sau pana in fata magazinului;

vanzarea la domiciliu se poate realiza prin: vanzatori ambulanti, folosita pentru numeroase produse alimentare, livrarea la domiciliu poate fi interesanta pentru persoanele in varsta sau cele care locuiesc in mediul rural; vanzarea prin corespondenta si la distanta, in aceasta situatie comenzile se fac prin posta, telefon sau fax, se practica mai ales pentru alimente deosebite: vinuri vechi si alese, pate de gasca, etc.;

vanzarea prin distribuitori autorizati se practica in special pentru distribuirea bauturilor (bere, cola, pepsi, etc.) dar si a unor produse de patiserie, a dulciurilor si sandvisurilor. Este o modalitate de vanzare a produselor alimentare aflata in crestere mai ales in tarile cu standard de trai ridicat (Germania, Elvetia, Franta, etc.).

Tipuri de magazine cu autoservire

Hipermagazinul. Acest tip de magazin cu autoservire a fost deschis pentru prima data in Franta in anul 1963 de catre firma CARREFOUR. Hipermagazinul este un punct de vanzare care se individualizeaza prin:

suprafata de vanzare de peste 2500 mp;

marimea asortimentului de marfuri intre 25-50 mii de articole, din care 4000 sunt din sectorul alimentar;

alimentele reprezinta 50-60% din cifra de afaceri;

sectorul de alimentatie publica prezent cu trei sali de consumatie: restaurant, braserie cu autoservire, snack-bar;

prezenta tuturor raioanelor chiar si a celor care practica vanzarea prin vanzator (carne mezeluri branzeturi, legume-fructe) in fluxul de autoservire;

o casa de marcat (amplasata la iesirea din fluxul de autoservire) pentru 200 mp suprafata de vanzare;

constructia magazinului este pe un singur nivel;

este amplasat de regula la periferia orasului;

existenta unui mare parking (in medie 1200 locuri de parcare).

Supermagazinul. Este o unitate comerciala de vanzare cu amanuntul, cu autoservire, a unei game largi de produse alimentare, la care se adauga si produse nealimentare, intr-o proportie de 10-15% din totalul vanzarilor. Principalele caracteristici ale supermagazinelor sunt:

suprafata de vanzare intre 400 - 2500 mp;

comercializeaza de la 3 - 5 mii articole;

produsele alimentare ocupa 2/3 din suprafata de vanzare si realizeaza 90% din cifra de afaceri;

constructia magazinului este pe un singur nivel;

rotatia rapida a marfurilor (12-24 rotatii pe an);

o casa de marcat la 100 mp suprafata de vanzare;

este amplast de regula in noile cartiere;

Alaturi de tipul traditional de supermagazin in SUA ca replica a tendintei de dezvoltare a unor forme de comert orientate spre practicarea unei politici de reducere a preturilor, a aparut supermagazinul de tip discount, gen antrepozit avand ca principale elemente de identificare:

suprafata de vanzare de peste 400 mp;

marimea sortimentului de marfuri peste 16 mii articole, incluzand o larga varietate de produse proaspete, produse preparate si semipreparate;

sunt amplasate la periferia oraselor.

Supereta, acest tip de magazin prezinta urmatoarele caracteristici:

- suprafata de vanzare de 120-140 mp;

- marfurile comercializate (250-1000 referinte) sunt in proportie de 90% de natura alimentara;

- numar de salariati circa 20.

Miniautoservirea, in aceasta categorie de magazine produsele vandute sunt aproape in exclusivitate de natura alimentara si prezinta urmatoarele caracteristici:

- suprafata de vanzare pana la 120 mp;

- numarul de salariati nu depaseste 5 persoane;

- este amplasata in imediata apropiere a unor intreprinderi de prestari de servicii.

Magazinul universal, este forma clasica a vanzarilor en detail pe mari suprafete. Magazinul universal reprezinta o unitate de vanzare cu o suprafata minima de 2500 mp oferind o gama larga de marfuri din toate sectoarele.

Dupa incercarea de a "exporta", conceptul de magazin universal al centrului traditional din marile orase catre centrele localitatilor urbane de dimensiune medie sau catre centrele comerciale din afara oraselor, grupurile traditionale de lanturi de magazine universale au pierdut teren in competitia cu hipermagazinele si lanturile sucursaliste specializate.

Magazinul popular, este o unitate comerciala cu amanuntul prin care se vinde o gama relativ limitata de produse destinate satisfacerii nevoilor curente (circa 7000 de referinte), incluzand marfuri de rotatie rapida (asa zisele articole populare) vandute prin autoservire, au un sector alimentar foarte dezvoltat.

Caracteristicile magazinelor populare sunt:

o suprafata de vanzare medie de circa 1000 mp;

o gama de preturi joase, cu o viteza de rotatie rapida a stocurilor;

o gama de servicii redusa;

un asortiment concentrat si putin profund de produse curente alimentare si nealimentare;

crearea de marci numite ale distribuitorilor.

In tarile din Europa de Vest, in special in Franta numarul magazinelor populare este in recul, multe din acestea fiind inchise sau transformate in supermagazine. In SUA declinul acestui tip de magazin a avut loc in favoarea magazinelor tip discount, bazate pe:

preturi joase si o rapida rotatie a stocurilor;

o localizare in zonele periferice ale oraselor;

practicarea autoservirii;

o ambianta modesta a magazinului;

absenta service-ului.

Dupa anul 1960, tinuta acestor magazine s-a imbunatatit simtitor, promovandu-se magazinele discount - promotionale care practica si anumite servicii.

Alte tipuri de magazine (puncte de vanzare)

Marea suprafata specializata (sau magazinul specializat) este un punct de vanzare de dimensiune relativ mare, de circa 500 mp, specializat intr-o familie de produse: legume si fructe sau carne si produse congelate, etc.

Mica suprafata specializata (sau micul magazin specializat), in aceasta categorie sunt incluse: brutariile, patiseriile, pescariile, macelariile, magazinele specializate in distributia vinurilor, etc. Acestea practica modul de vanzare traditional si apartin unor comercianti independenti de talie mica.

Hala (piata acoperita), acest tip de punct de vanzare este raspandit in toata Europa, este tot mai amenintat, fie pentru ca nu este modern, fie pentru ca a fost uitat sau daramat prin planurile de sistematizare ale oraselor. El permite comerciantilor si agricultorilor sa-si vanda direct produsele.

Centrul comercial, este format dintr-un grup de magazine formand un ansamblu, conceput si realizat ca o unitate apartinand unei singure intreprinderi, prin profilul magazinelor se asigura o oferta de marfuri similara celei existente intr-un magazin universal.

Tipologia centrelor comerciale are de regula drept criteriu de clasificare puterea de atractie care se masoara in marimea suprafetei de vanzare si a zonei de atractie comerciala, evidentiata prin numarul de clienti susceptibili de a vizita centrul comercial.

Avand in vedere marimea lor centrele comerciale pot fi:

regionale, cu o suprafata minima de 30 mii mp, situate la periferia marilor orase sau la incrucisarea unor strazi;

intercomunale, cu o suprafata de vanzare de 5 000 -30000 mp si cu 30-50 puncte de vanzare;

galeriile comerciale care de regula se dezvolta in zone rezidentiale prin amenajarea unor pasaje, au o suprafata de 3000-8000 mp si regrupeaza 20-50 de mici magazine.

Crearea acestora a avut ca obiectiv atragerea unei mari diversitati de comercianti, in speta de alimente, pentru a exercita o puternica atractie comerciala.

Magazinul restaurant. Acesta permite consumul pe loc sau cumpararea pentru acasa a alimentelor. Adesea agricultorii le asociaza ca modalitate de vanzare, cu vanzarea la ferma sau ferma - han.

Autoservirile agricole, sunt puncte de vanzare cu autoservire specializate in vanzarea de produse ca: ingrasaminte, furaje, rasaduri, a uneltelor de lucru si utilajelor necesare agricultorilor.

Aceste magazine specializate se pot intalnii in zonele rurale din toate tarile din Europa de Vest. Relativ recent astfel de puncte de vanzare sau organizat si in Romania.

In tarile cu economie de piata se inregistreaza o tendinta de crestere a complexitatii distributiei marfurilor agricole si alimentare precum si a aportului acesteia la realizarea produsului intern brut. In acelasi timp comertul cu alimente a cunoscut transformari semnificative prin extinderea foarte rapida a formelor de comert asociativ si integrat. In foarte multe tari din Uniunea Europeana, comertul cu amanuntul cu produse alimentare se realizeaza in proportii covarsitoare prin cooperative, lanturi de mari magazine, supermagazine, hipermagazine, lanturi voluntare si "grupuri de cumparatori".

Principalele tendinte inregistrate in evolutia distributiei marfurilor alimentare, in ultimele decenii, sunt:

concentrarea distributiei, constituirea de mari grupuri de distribuitori care se asociaza pentru a infrunta centrele de cumparare si a crea platforme moderne de distributie;

internationalizarea societatilor de distributie;

cresterea suprafetelor de vanzare a magazinelor,

restrangerea specializarii punctelor de vanzare;

extinderea magazinelor de tip hard-discount;

rationalizarea metodelor de gestiune in comertul cu alimente;

reducerea numarului de comercianti;

pregatirea de catre centrele de cumparare a unor negocitori specializati;

inlocuirea negocierii conflictuale cu un parteneriat intre distribuitor si intreprinderile de industrie alimentara pentru realizarea unui partaj echitabil al profitului intre cele doua parti;

adaptarea ambalajului, a formelor si metodelor de vanzare si a logisticii la schimbarile pietei;

cresterea cheltuielilor de comunicare;

amplificarea interventiei puterii publice in reglementarea amplasarii punctelor de vanzare a concurentei.

Forme de organizare a comertului cu amanuntul

Se cunosc trei forme importante de organizare a comertului cu amanuntul si anume: comertul integrat, comertul independent asociat si comertul independent izolat.[41]

Comertul integrat se regaseste intr-o tipologie de intreprinderi destul de heterogena: societatile comerciale cu sucursale multiple; lanturi de mari magazine si magazine populare; societati de distributie pe mari suprafete; cooperative ale consumatorilor.

Societatile comerciale cu sucursale multiple au mai multe magazine de vanzare cu amanuntul prin care se distribuie produsele cumparate engros sau cele fabricate de societate.

Functia de gros este asigurata de o centrala proprie sau de una la cere este afiliata, in cazul in care intreprinderea desface productia proprie, functia de gros este integrata la nivelul unitatilor productive.

Functia cu amanuntul este realizata de magazinele pe care le are societatea respectiva, al caror sortiment comercial este format in principal din produse alimentare, in complectare asortimentul de marfuri al magazinelor este intregit si cu unele produse industriale de cerere curenta: mercerie, tricotaje, etc.

Activitatea specifica intreprinderilor cu sucursale multiple se asigura prin structurile organizationale specifice ca:

directia generala, al carei principal obiectiv este implementarea politicii comerciale adoptate de intreprindere. Aceasta se realizeaza prin: elaborarea de strategii de piata si de planuri de dezvoltare pe termen mediu si lung, coordonarea sucursalelor, formarea continua a personalului, actiuni promotionale, stabilirea formelor de vanzare, extinderea retelei de magazine, modernizarea spatiilor de vanzare, etc;

directia comerciala, destinata studierii pietei, selectionarii furnizorilor, are in structura sa o serie de servicii care asigura gestionarea, stocarea, expedierea marfurilor;

depozitul central, unde se gasesc si se stocheaza marfuri destinate aprovizionarii magazinelor;

magazinele, acestea isi desfasoara activitatea sub firma societatii comerciale din care fac parte sau sub sigla centrului de cumparare la care sunt afiliate aceste societati. Punctele de vanzare sunt incredintate unor persoane remunerate printr-un comision. Pentru garantarea stocurilor de marfuri care le-au fost incredintate, acestia trebuie sa depuna o garantie. Societatile cu sucursale multiple sunt intreprinderi care exploateaza un numar mare de puncte de vanzare de marimi diferite.

Lanturile de mari magazine sau magazinele populare, sunt organizate sub forma societatilor comerciale pe actiuni sau tip holding, cu raza de activitate regionala sau nationala. Caracteristica principala a unui lant de magazine este integrarea activitatii comertului cu amanuntul cu activitatea comertului de gros. Pentru functia de gros lantul de mari magazine isi poate constituii o centrala proprie de cumparare.

Ca exemple de societati de distributie (specializate) pe mari suprafete pot fi date: "Carrefour", "Cora".

Societatile de distributie cu amanuntul tip cooperative ale consumatorilor sunt foarte apropiate, ca organizare si functionare, de intreprinderile cu sucursale multiple, dar filosofia lor este diferita, caci fiecare consumator poate devenii si cooperator.

Comertul independent asociat, comerciantii independenti se asociaza, pentru a rezista concurentei, este realizat de catre intreprinderi care nu integreaza in mod individual functiile de gros si de detail. Comertul asociat se prezinta sub urmatoarele forme:

-lanturile voluntare in care unul sau mai multi grosisti se asociaza detailistilor. Ei realizeaza astfel concordanta functiilor de gros si de detail, fiecare comerciant aderent mentinandu-si independenta juridica si financiara. Detailistii garanteaza fidelitatea angrosistilor, marindu-le puterea de cumparare si de negociere a conditiilor de livrare a marfurilor cu furnizorii lor. In acest scop grosistii aderenti la lantul voluntar creeaza o centrala de cumparare. Prin intermediul centralei de cumparare, grosisti asigura detailistilor o serie de avantaje si servicii cum sunt: preturi diminuate, ajutor in gestiune, promovarea vanzarilor prin publicitate la locul vanzarii, informatii despre piata, acordarea de marci de distributie;

- grupurile de cumparare ale detailistilor sunt asociatii organizate dupa statutul cooperatiei de consum, intr-un regim juridic particular. Principalele atributii ale grupurilor de cumparare sunt: realizeaza cumparari grupate, grupul indeplinind functiile grosistilor, stocheaza marfurile cumparate in propriile depozite si le livreaza detailistilor in functie de necesitatile lor imediate, rezerva exclusivitate fiecarui detailist asociat pentru o zona de vanzare determinata, pentru a se evita concurenta intre membrii grupului, realizeaza schimburi de experienta intre detailisti, actiuni de promovare a vanzarilor, modernizarea si amenajarea magazinelor, etc.

In conditiile apartenentei la un grup de cumparare, detailistii se simt mai putin izolati si au mai multa forta in negocierile cu furnizorii.

Comertul independent izolat, este un comert specializat practicat de intreprinderi de mica dimensiune (familiale) care de regula poseda un singur punct de vanzare. In categoria intreprinderilor ce practica comertul cu produse alimentare sub forma independent izolat intra: pescariile, macelariile, magazinele de legume si fructe, brutariile. Unele dintre aceste mici intreprinderi familiale au doar o functie comerciala, cumpara pentru a revinde, altele insa pe langa aceasta functie realizeaza si o activitate artizanala, de procesare a unei parti din produsele pe care le vinde.