Piata fortei de munca in economia contemporana

Piata fortei de munca in economia contemporana

Piata fortei de munca reprezinta un segment distinct al pietei generale dar modul ei de abordare este diferit in literatura de specialitate.

In general se admite ca ar exista doua viziuni diferite privitoare la piata fortei de munca dar modul de interpretare al acestora este si el diferit.

Prima viziune considera piata fortei de munca o marfa obisnuita care este supusa actului de vanzare-cumparare. In general o asemenea viziune pleaca de la A.Smith care considera piata fortei de munca ca fiind un proces de vanzare-cumparare a fortei de munca prin intermediul salariului.

Pornind de la aceasta interpretare, unii autori considera ca "piata fortei de munca ar reprezenta o relatie de schimb intre angajati si angajatori care intemeindu-se pe instrumente adecvate- preturi(salarii) - asigura alocarea muncii pe meserii si profesii, pe firme si regiuni."

O asemenea piata se caracterizeaza in esenta prin cateva trasaturi caracteristice[2]:

fiecare individ, este liber sa-si aleaga meseria, firma unde va lucra, fara restrictii in calea mobilitatii sale.

patronii sunt liberi sa angajeze pe cine doresc, si sa le plateasca salariul in conditiile pietei fortei de munca.

indivizii sunt liberi sa-si vanda serviciile lor, la pretul cel mai mare iar patronii sa cumpere la pretul cel mai mic.

relatia patron-angajat devine una impersonala, o relatie pura de schimb.

A doua viziune considera piata fortei de munca, ca o marfa speciala, distincta de celelalte marfuri datorita atributelor specifice acesteia si anume :

piata fortei de munca reprezinta o resursa naturala (demografica) respectiv principala forta productiva a societatii si care are o capacitate creatoare.

ceilalti factori de productie, nu se pot valorifica decat prin intermediul fortei de munca.

capitalul alcatuit din pamant, resurse naturale, bunuri acumulate, reprezinta in ultima instanta, rezultatul utilizarii fortei de munca si deci productia curenta a muncii acumulate.

In concluzie, forta de munca nu poate fi comparata cu nici un alt factor de productie, si de aceea " omul este mai mult decat o marfa"

Piata fortei de munca poate fi definita ca "spatiul economic in care se intalnesc, se confrunta si se negociaza in mod liber cererea de forta de munca (detinatorii de capital, in calitate de cumparatori) si oferta, reprezentata prin posesorii de forta de munca." Conform acestei definitii, piata fortei de munca se prezinta ca un sistem de relatii si tranzactii, care asigura, prin mecanisme specifice (indeosebi prin intermediul salariuluisi al negocierilor) echilibrarea ofertei si cererii de forta de munca.