SOMAJUL

SOMAJUL

I. Somajul si cauzele sale

Somajul reprezinta unul dintre fenomenele macroeconomice cu implicatii profunde in economia contemporana, devenind un insotitor permanent al activitatii economice. Cu toate ca este o realitate ce nu poate fi contestata, definirea si masurarea acestuia cu precizie formeaza obiectul unor vii controverse. Exista deci mai multe modalitati de a defini somajul si in functie de ele mai multe forme de comensurare. Prin ceea ce au in comun aceste definitii, putem caracteriza somajul ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila, prin neasigurarea locurilor de munca.

In termenii pietei muncii, somajul reprezinta excedentul ofertei fata de cererea de munca. Someri sunt toti cei apti de munca dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intregime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei formeaza suprapopulatia relativa pentru ca reprezinta un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.

Aparent, nimic mai simplu decat a defini somajul. Dar o asemenea incercare ridica numeroase semne de intrebare. Este somer actorul care intre doua filme nu lucreaza? Este somer un student care nu gaseste de lucru in sezonul estival? Dar un muncitor care din motive tehnice nu lucreaza o saptamana?

Pornind de la astfel de intrebari s-a conturat si s-a raspandit o definitie care considera ca sunt someri toti cei care au inregistrate cereri de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca si ale caror cereri nu au fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent daca solicita locuri de munca permanente sau temporare sau chiar daca au locuri de munca, dar cauta altul mai adecvat cu aspiratiile proprii.

In aceasta acceptiune, somajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de munca, cererea - cealalta latura a pietei muncii - nefiind luata in calcul. Or, numai corelarea cererii cu oferta de munca permite aprecierea mai corecta a situatiei de pe piata muncii.

De asemenea, pe baza aceleiasi definitii, somajul este apreciat ca o marime omogena, nediferentiata, ceea ce nu corespunde realitatii. De aceea, se impune delimitarea sa pe domenii de activitate, pe categorii de pregatire, specialitati, categorii de varsta, sex etc.

Foarte cunoscuta este si definitia somajului data de Biroul International al Muncii - organizatie din Sistemul Natiunilor Unite care elaboreaza statistici, comparatii, studii si analize de profil pe baza informatiilor furnizate de tarile membre, avand ca scop mai buna cunoastere atat a fenomenului cat si a experientei in combaterea sa. Potrivit acestei definitii, este somer oricine are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:

- este apt de munca;

- nu munceste;

- este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata (poate incepe lucrul imediat sau in 15 zile);

- cauta loc de munca.

Analizand limitele definitiilor prevazute se poate desprinde concluzia ca masurarea cu precizie a somajului nu este posibila. El poate fi numai estimat cat mai aproape de realitate.

In Romania, Legea nr. 1/1991, republicata in urma modificarilor aduse prin legea nr. 86/1992, precizeaza ca sunt considerati someri persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor. Desi nu face nici o referire expresa cu privire la varsta acestor persoane, din continutul legii reiese clar ca varsta respectiva este de peste 16 ani.

Somajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:

1. Nivelul somajului. Se determina atat absolut -ca numar- cat si relativ -ca rata-. Rata somajului poate fi calculata prin raportarea numarului de someri la populatia ocupata. Alteori se calculeaza prin raportarea numarului de someri la populatia activa, mod de calcul ce conduce la obtinerea unui rezultat mai mic deoarece populatia activa include si numarul somerilor.

Pe baza analizei evolutiei numarul somerilor si mai ales a ratei somajului, retinem urmatoarele aspecte:

- Somajul a devenit o permanenta (cu nivel si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade), dar aceasta nu exclude total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Ca o ilustrare a acestei situatii se invoca exemplul Germaniei, Frantei, Canadei si Statelor Unite ale Americii pentru anumite perioade dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand numarul angajatilor depasea oferta interna de forta de munca si se recurgea la emigranti. Dar in asemenea perioade de ocupare deplina exista in tarile respective un numar de someri format din: persoane aflate in cautarea primului loc de munca sau in cautarea unui loc de munca dupa ce-l abandonasera pe cel avut; persoane care nu acceptau locurile de munca libere pentru ca salariul real la care ar fi ajuns angajandu-se nu le-ar fi permis sa traiasca mult mai bine decat atunci cand erau someri; persoane cu probleme sociale complexe care nu se puteau angaja; precum si persoane care intelegeau sa-si traiasca viata altfel decat devenind salariati sau realizand activitati lucrative proprii. Ca urmare, ocuparea deplina a fortei de munca a devenit echivalenta cu un somaj de nivel scazut reflectat printr-o rata de cateva procente. J.M. Keynes precizeaza, de altfel, ca folosirea deplina a mainii de lucru inseamna absenta somajului involuntar, dar este compatibila cu somajul voluntar si frictional.

- Nivelul somajului pentru situatia de ocupare deplina a fortei de munca in Anglia anilor '20-'30 ai secolului trecut, se ridica dupa unii autori la cca. 3% din populatia activa. Pentru alte tari europene, procentul difera. In prezent, se estimeaza ca ocuparea deplina a fortei de munca presupune un somaj de 1,5-4%.

- Din moment ce ocuparea deplina implica un somaj peste un anumit nivel minim, s-a facut si pasul logic urmator, considerandu-se ca scaderea somajului sub nivelul respectiv caracterizeaza o stare de supraocupare a fortei de munca. Criteriul unic al supra-ocuparii devine momentul cand in activitatea economica, pentru noii angajati are loc o crestere mai mare a salariului decat a productivitatii lor.

Pornind de la permanentizarea somajului, pe baza cercetarilor economistului neozeelandez A.W. Phillips, celor doi indicatori ce caracterizeaza nivelul somajului, li s-a adaugat al treilea, si anume, rata naturala a somajului. Aceasta este rata somajului care corespunde unei rate stabile sau inertiale a inflatiei. Marimea sa este deci o variabila dependenta de rata inflatiei.

2. Intensitatea somajului este o alta caracteristica ce se impune atentiei. In functie de aceasta, se poate distinge:

a) somajul total - care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

b) somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala, cu scaderea remunerarii;

c) somajul deghizat ce este specific mai ales tarilor slab dezvoltate, unde numeroase persoane au o activitate aparenta, cu eficienta (productivitate) mica, dar este intalnit si in tarile est-europene, inclusiv in Romania, la niveluri apreciabile.

3. Alt element este durata somajului sau perioada de somaj de la momentul pierderii locului de munca pana la reluarea normala a activitatii. In timp, a avut loc o tendinta generala de crestere. Ea difera pe tari si perioade. Nu exista o durata a somajului legiferata, dar in numeroase tari exista reglementari care precizeaza durata pentru care se plateste indemnizatia de somaj si aceasta a avut tendinta de crestere, atingand in mai multe cazuri 18-24 de luni.

In cea mai mare parte a tarilor, somajul de lunga durata este considerat un somaj continuu ce depaseste 12 luni. Acest gen de somaj este relevat adesea printr-o analogie cu un fir de asteptare format din cei aflati in cautarea unui loc de munca. In competitia care exista intre acestia, cei mai utilizabili in functie de cererea de munca a intreprinderilor, sunt primii care parasesc firul de asteptare. Cei care raman sunt afectati de cresterea duratei somajului si acesta cu atat mai mult cu cat ei vor fi supusi permanent concurentei noilor generatii care intra pe piata muncii. Pentru ei, dificultatilor initiale (calificare inadaptata, varsta etc.), li se adauga pierderea increderii in sine, aparitia problemelor de sanatate, precaritatea situatiei materiale, pierderea calificarii profesionale prin inactivitate.

4. Structura somajului sau componentele acestuia se formeaza dupa mai multe criterii: nivelul calificarii, domeniului in care au lucrat, categoria socio-profesionala careia ii apartin, sex, categorii de varsta, rasa etc.

In ultimul timp se acorda foarte mare atentie studierii structurii somajului pe sexe si pe categorii de varsta. Studiile au aratat ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii; de asemenea, tinerii (pana la 25 de ani) si varstnicii de peste 50 de ani, in raport cu restul populatiei active.

Pe plan mondial, somajul are tendinta, in ultimii ani, sa se agraveze. In tara noastra somajul afecteaza circa 9-10% din populatia activa, fiind legat de procesele de reforma ce se deruleaza in perioada de dupa decembrie 1989.

Cauzele somajului - deriva fie din rigiditatea salariilor, fie din alte surse.

Rigiditatea salariilor determina somajul voluntar, iar celelalte surse genereaza somajul involuntar.

Somajul voluntar are deci, la origine rigiditatea salariilor la scadere. Se porneste de la ideea ca salariile practicate sunt in general mai mari decat salariul de echilibru si aceasta se datoreaza pretentiilor salariatilor, cat si sindicatelor. Pentru ca piata muncii sa se echilibreze, ar trebui ca salariile sa se diminueze la nivelul salariului de echilibru. Ajustarea acestora prin scadere nu poate avea loc insa, pentru ca i se opun cei care sunt afectati; ca urmare, exigentele pietei nu sunt respectate, o parte din oferta de munca ramane nerealizata si apare somajul 'voluntar'.

Somajul involuntar se datoreaza altor cauze care tin de piata bunurilor si a banilor. Keynes admite ca rigiditatea salariilor nu poate explica somajul in totalitatea sa. Mai mult chiar, el sustine ca cea mai mare parte a somajului nu poate fi considerata ca somaj 'voluntar', ci involuntar. Acesta este generat nu atat de rigiditatea salariului, cat mai ales de limitarea capacitatilor de productie in raport cu mana de lucru disponibila, de insuficienta resurselor de capital comparativ cu oferta de munca.

Somajul se formeaza pe baza a doua procese economico-sociale:

a) piederea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;

b) cresterea ofertei de munca mai rapid comparativ cu cresterea cererii de munca.

Oferta de munca sporeste prin:

- realizarea de catre noile generatii a varstei legale de angajare;

- afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca, dar inactive anterior.

a) In cadrul primului proces, in functie de cauzele directe care il genereaza, se disting mai multe forme sau genuri de somaj.

1. Somajul ciclic, denumit uneori si conjunctural, este cauzat de crizele economice care au loc, de crizele partiale sau de alte crize specifice unor conjuncturi. In general, acesta poate fi resorbit total sau partial in perioadele de avant economic, de expansiune.

2. Somajul structural - determinat de procesele de restructurare economica, geografica, sociala etc. care au loc in diferite tari, mai ales, sub incidenta crizei energetice si revolutiei tehnico-stiintifice. In aceasta categorie se include si somajul din tarile sarace cu crestere demografica, dar lipsite atat de capital, cat si de competentele necesare exploatarii resurselor umane. Reintegrarea acestei forte de munca poate avea loc numai printr-un proces lung si dificil, intrucat presupune cresterea investitiilor, recalificarea celor afectati si reorientarea invatamantului.

3. Somajul tehnologic - determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, precum si de centralizarea unor capitaluri si unitati economice, fapt ce determina restrangerea numarului de locuri de munca. Resorbirea acestui gen de somaj este, de asemenea, dificila intrucat presupune recalificarea fortei de munca in concordanta cu noile nevoi ale capitalului si unitatilor economice, largirea activitatilor economice si, in special, a productiei pentru a putea oferi locuri de munca si cresterea numarului intreprinderilor pentru a asimila cadrele cu pregatire superioara afectate prin centralizare.

4. Somajul intermitent - apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare de durata scurta din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit numar de unitati economice. Aceasta practica poate constitui un mijloc de presiune asupra angajatilor pentru a accepta anumite conditii de munca si salarizare, dar si o masura de siguranta din partea unitatilor economice pentru a nu-si asuma fata de forta de munca, angajamente pentru care pot fi trase la raspundere. Perioada de somaj, in acest caz, incepe la expirarea angajarii si se incheie la reinnoirea contractului sau la realizarea unei angajari la o alta firma. Unii autori denumesc acest somaj frictional. Cu privire la somajul frictional, J.M. Keynes spunea ca acesta are caracter permanent pentru ca intr-o economie intotdeauna exista resurse de munca nefolosite intre doua ocupari. Spre deosebire de celelalte forme de somaj, acesta nu se poate restrange sub un anumit nivel. Economiile dinamice si cu o populatie activa disponibila numeroasa, cum este cea a Statelor Unite, de exemplu, au intotdeauna somaj frictional la un nivel relativ important, explicabil si prin mobilitatea muncitorilor americani.

5. Somajul de discontinuitate - afecteaza in mod deosebit femeile si este cauzat de intrerupere activitatii din motive familiale si de maternitate.

6. Somajul sezonier - este cauzat de intreruperea activitatilor puternic dependente de factori naturali, cum sunt cele din agricultura, constructii, turismul estival, lucrari publice etc.

b) Cel de al doilea proces generator de somaj are doua aspecte majore. Unul, priveste noile generatii care ajung pe piata muncii si explica formarea somajului prin starea economiei (nivel, structura, tehnica si tehnologie aplicate etc.), prin diferenta intre ciclul reproductiei fortei de munca si cel al diferitelor activitati economice, prin formarea noilor generatii in cadrul miscarii populatiei sub incidenta factorilor naturali-biologici, demografici si economici care, desi se influenteaza reciproc, nu au unii asupra altora o determinare cauzala, directa si exclusiva.

Celalalt aspect se refera la esantioanele de populatie activa disponibila care nu au mai lucrat si sunt nevoite sa se incadreze pe un loc de munca, ceea ce explica formarea somajului prin intrarea lor pe piata muncii datorita unor cauze directe:

- diminuarea posibilitatilor de trai in conditiile unor venituri considerate altadata sigure si eficiente (salariul sotilor, pensiile de urmas, economiile mostenite), care s-au erodat sub actiunea inflatiei si altor procese din economie;

- intensificarea miscarii de emancipare a femeilor care nu se resemneaza la o viata pasiva;

- ruinarea micilor producatori etc.

Pentru unele tari, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, un rol foarte important in explicarea somajului revine migratiei internationale a fortei de munca, fenomen ce modifica raportul intre oferta si cererea de munca in diferitele tari.

Din punct de vedere economic, somajul este apreciat ca expresie a dezechilibrelor existente in economie, atat pe piata muncii, cat si pe piata bunurilor. Pe primul plan este situat dezechilibrul de pe piata muncii; somajul se iveste cand pe aceasta piata, oferta este mai mare decat cererea. In al doilea rand, este amintit dezechilibrul pietei bunurilor materiale si serviciilor; somajul este considerat consecinta unei productii de bunuri economice inferioare cererii. Ratiunea majora a acestei insuficiente a ofertei tine de inexistenta sau insuficienta capacitatilor de productie. In acest context, somajul decurge din insuficienta resurselor destinate capitalului ca factor de productie in raport cu mana de lucru disponibila.

II. Indemnizatia de somaj si problema folosirii fortei de munca

Peste tot unde exista, somajul ridica doua mari probleme:

- asigurarea in fapt a dreptului la munca, unul dintre drepturile omului;

- garantarea unor venituri pentru someri spre a le asigura un minim de existenta considerat sau admis oficial ca fiind 'rezonabil'.

Dreptul la munca este declarat in toate tarile, dar este garantat numai acolo unde economia cunoaste o asemenea evolutie incat asigura locuri de munca pentru toti cei ce vor sa munceasca. In conditiile economiei de piata, singura modalitate de garantare juridica a locurilor de munca o reprezinta inscrierea acestei clauze in acordurile incheiate intre unitatile economice si salariati in cadrul negocierilor colective. In aceasta problema statul intervine indirect. Un asemenea obiectiv figureaza, ca regula, printre revendicarile tuturor organizatiilor sindicale.

Garantarea unor venituri minime este o problema care se pune pentru un numar mai mare de oameni decat al somerilor, dar ne vom referi numai la someri. Una dintre modalitatile cele mai utilizate in acest sens este ajutorul sau indemnizatia de somaj. Ponderea acesteia fata de salariu si perioada pentru care se plateste difera de la tara la tara. In Romania, reglementarile in vigoare stipuleaza acordarea ajutorului de somaj pentru o perioada de cel mult 270 zile, in proportie de circa 50% din salariul de baza brut, avut in ultimele trei luni, indexat, din care s-a dedus impozitul. Persoanele care au beneficiat de ajutorul de somaj legal, fara a se putea incadra in munca, si sunt lipsite de mijloace de intretinere, primesc in continuare o alocatie de sprijin - o suma egala cu 40% din salariul minim pe tara, brut, indexat, din care se scade impozitul. Alocatia de sprijin se acorda pe o perioada de 18 luni.

Ajutorul sau indemnizatia de somaj se inscrie printre masurile de protectie sociala, dar cresterea somajului si mentinerea sa la niveluri relativ ridicate in mai toate tarile, implica o crestere rapida a sumelor folosite sub aceasta forma. In acest context, doua aspecte devin preocupante:

- cu toata cresterea, sumele folosite pentru plata indemnizatiei de somaj se dovedesc a fi tot mai mici in raport cu nevoile;

- sfera de cuprindere a indemnizatiei de somaj se largeste tot mai mult si nu i se poate face fata.

Indemnizatia de somaj reprezinta, in general, un sistem in cadrul caruia sumele antrenate se pot grupa pe doua mari destinatii sau functii -de asigurare si de asistenta pentru someri-. In masura in care este destinata asigurarii, indemnizatia de somaj are rolul de a oferi un supliment sau o completare a mijloacelor de trai pentru o perioada determinata si atat timp cat persoana ce o incaseaza dovedeste ca este somer si realizeaza venituri sub un anumit nivel. Privita insa ca asistenta, indemnizatia de somaj are o contributie importanta la diminuarea somajului prin sustinerea programelor de calificare, recalificare si reorientare a somerilor, precum si a programelor de incadrare in activitate. Daca tinem seama de aceste aspecte, devine clar ca functia de asigurare are un caracter pasiv, iar cea de asistenta unul activ.

Economia de piata dinamica solicita accentuarea orientarii active a indemnizatiei de somaj intrucat, daca este transformata intr-un simplu instrument de protectie sociala, devine o frana in calea diminuarii somajului, un numar de oameni multumindu-se cu ceea ce obtin pe aceasta cale si renunta sa reintre in activitate.

Mijloacele necesare finantarii ajutorului de somaj provin din contributiile salariatilor, patronatului, dar si de la bugetul statului, prin mecanismul de redistribuire a veniturilor la nivelul societatii. De aceea, indemnizatiei de somaj i se asociaza o actiune tot mai pregnanta de pregatire si recalificare a somerilor, indeosebi a celor tineri, iar frecventarea ei este obligatorie pentru a beneficia de indemnizatie.

Functia activa a indemnizatiei de somaj nu se manifesta numai in mod direct, ci si indirect. Contributia sa la diminuarea somajului pe aceasta cale consta in descurajarea unora care vor sa-si abandoneze locul de munca (indiferent din ce motive) pentru a deveni beneficiari ai indemnizatiei de somaj. Acest fapt se poate realiza prin stabilirea unui cuantum 'inhibator' al indemnizatiei. In completarea acesteia se adauga contributia indirecta prin incurajarea intreprinderilor de a oferi noi locuri de munca platite cu salarii mici, dar 'atragatoare' pentru someri intrucat reprezinta mai mult decat indemnizatia de somaj. Actionand, pe de o parte, pentru stabilirea unor indemnizatii de somaj descurajante, iar, pe de alta parte, pentru a se crea noi locuri de munca cu salarii scazute, indemnizatia de somaj se manifesta ca un 'moderator' al cresterii salariilor cu profunde implicatii pe piata muncii.

Indemnizatia de somaj prin functia sa activa are efecte pe termen lung. Astfel, datorita incitatiei de a munci pe care o impune, contribuie la diminuarea costului social al sistemului de protectie, la cresterea PIB, prin aportul somerilor ce s-au angajat si care contribuie la cresterea veniturilor bugetului de stat. Totodata, are loc diminuarea cheltuielilor administrative pentru verificarea faptului ca beneficiarii indemnizatiei cauta efectiv de lucru si sunt gata sa accepte un loc de munca.

Printre efectele 'active' ale indemnizatiei de somaj sunt remarcate contributia sa la reconstituirea eticii vietii active. Unii dintre adeptii acestui punct de vedere sunt mai exigenti si pretind, de la sistemul administrarii sale, sa se preocupe, de asemenea, de impunerea disciplinei muncii asa cum reusesc s-o faca alte institutii sociale existente - biserica si scoala. Nu trebuie trecute cu vederea nici alte aspecte ale functiei active pe care o are indemnizatia de somaj, cum ar fi:

- restrangerea prestatiilor de munca 'la negru', clandestina sau care se sustrage impozitarii;

- intarirea unitatii familiei care dobandeste pe aceasta cale resursele necesare unui trai 'rezonabil';

- contributia la realizarea unui echilibru intre drepturile si obligatiile cetatenesti in sensul ca dreptul de a obtine un anumit venit prin intermediul indemnizatiei de somaj trebuie compensat prin obligativitatea incadrarii in munca.

Desigur, pentru toate acestea exista si observatii critice care decurg tocmai din caracterul activ al indemnizatiei de somaj si care nu pot fi evitate atunci cand se evalueaza efectele sale de ansamblu.

O alta modalitate de asigurare a unor venituri garantate este 'impozitul negativ'. Acesta reprezinta, in esenta, un sistem de transfer de venituri in favoarea celor defavorizati. Schema dupa care functioneaza acest sistem prevede plata de catre stat a unei alocatii care variaza dupa nivelul veniturilor; pentru cei fara nici un fel de venit, alocatia reprezinta o suma minima considerata absolut necesara; pentru cei cu venituri sub acest minim, alocatia scade pe masura ce venitul creste si inceteaza in momentul cand veniturile se ridica la nivelul minimului necesar.

Garantarea unui venit minim constituie o preocupare majora a tuturor guvernelor, organizatiilor profesionale si sindicale, uneori chiar si ale unor partide politice. Realizarea sa in fapt se loveste insa de anumite restrictii date fiind fondurile disponibile strict limitate. In plus, este necesara practicarea unor sisteme de acordare cat mai echitabile, care sa atenueze nemultumirile celor care contribuie la realizarea fondurilor respective si sa stabileasca un asemenea nivel al venitului minim, incat sa nu genereze automultumire, ci sa incite permanent la incadrarea in munca.

III. Masuri de diminuare a somajului si a efectelor sale

Intrucat este un fenomen care afecteaza, in proportii diferite, toate tarile, somajul s-a impus atentiei guvernelor si fortelor sociale, devenind o preocupare generala. Pe termen scurt, obiectivul major al tuturor acestora, il formeaza atenuarea exacerbarii consecintelor sale, iar pe termen mediu si lung, acest obiectiv consta in diminuarea sau chiar ocuparea resurselor de munca aflate in stare de somaj. Numeroasele aspecte interdependente, prin natura lor, vizeaza atat firmele, cat si societatea, atat pe cei ce lucreaza, cat si pe someri. Toate acestea formeaza obiectul unor reglementari sau orientari care, in totalitatea lor sunt cunoscute ca politici sau masuri pentru diminuarea somajului.

Prin continutul lor, asemenea masuri au efecte directe si indirecte asupra somajului sau asupra consecintelor sale. Actiunea nici uneia din masuri nu se limiteaza la un singur aspect, uneori efectele unor actiuni nefiind numai pozitive, ci contradictorii. Masurile pentru diminuarea somajului, dupa aspectul concret la care se refera, pot fi grupate in trei mari categorii: masuri care privesc direct pe someri; masuri care privesc populatia ocupata si alte masuri.

1. Din prima categorie, se remarca:

a) masurile de organizare a pregatirii si calificarii celor in cautarea unui loc de munca pentru a putea face fata noilor tehnici si tehnologii;

b) facilitatile acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi care ofera locuri de munca si pentru crearea de noi locuri de munca in activitatile publice;

c) masurile pentru trecerea la noi forme de angajare: angajarea pe timp partial sau cu orar atipic, angajarea provizorie cu contract pe durata delimitata, strategii etc. Fata de ocuparea obisnuita, aceste forme prevad angajari pentru obiective precise si limitate. Politica de diminuare a somajului prevede, la acest capitol, masuri selective pentru formarea si angajarea tinerilor si somerilor de lunga durata. De regula, asemenea masuri au ca rezultat asigurarea unor salarii mai mici decat cele 'normale'. Conducand la scaderea costului salarial al firmelor, ele sunt nu numai acceptate si practicate de utilizatorii de munca, dar si initiate de ei.

d) radierea din randul somerilor a acelora care pana la pensionare mai au o perioada egala cu cea pentru care se acorda indemnizatia de somaj. In acest fel, oficiile de plasare a fortei de munca diminueaza numarul somerilor, pe termen scurt realizand o orientare a locurilor de munca spre alte categorii sociale. Aceasta masura a fost utilizata excesiv de mult in perioada de dupa 1989, ajungandu-se ca numarul de pensionari sa depaseasca simtitor pe cel al angajatilor ce contribuie la constituirea fondului de asigurari sociale.

2. Masurile care privesc populatia activa ocupata au ca scop, pe de o parte, sa previna cresterea somajului printr-o calificare adecvata nevoilor. Pe de alta parte, ele tind sa diminueze somajul prin crearea de posibilitati suplimentare de angajare care se asigura prin reducerea timpului de munca si a duratei vietii active, precum si prin indepartarea imigrantilor si revenirea lor in tarile de origine.

O masura importanta ce priveste populatia activa se refera la impartirea muncii intre cei angajati si crearea unor noi posibilitati de angajare. Aceasta decurge din insasi realitatea cresterii lente sau chiar a descresterii, in anumite momente, a volumului necesarului de munca. In aceste conditii, singura maniera de a face sa lucreze cat mai multi sau chiar toti, este ca fiecare sa lucreze mai putin. Aceasta presupune o reimpartire a muncii la scara economiei si afirmarea unor noi principii de organizare a muncii si a productiei.

Considerata ca atare , 'impartirea muncii' nu poate reprezenta o masura de durata pentru diminuarea si resorbirea somajului. Ea trebuie neaparat completata cu amplificarea investitiilor si cresterea productivitatii.

3. In ultima categorie de masuri includem toate acele situatii ce se refera la acceptarea unui loc de munca, pe termen mai lung sau mai scurt, in conditiile noi de angajare ce implica o durata zilnica mai mica, orar atipic, salarii mai mici si nesiguranta locului de munca.

Din toate categoriile de masuri prezentate se desprinde concluzia ca diminuarea reala a somajului presupune crearea de noi locuri de munca, fapt ce implica derularea unor programe de investitii, ce asigura atat cresterea gradului de ocupare cat si sporirea productivitatii muncii. Domeniul cel mai promitator pentru crearea de noi locuri de munca este cel al protectiei mediului natural si al promovarii cuceririlor 'de varf' ale cercetarii stiintifice. Specialistii se pronunta tot mai mult in favoarea acelor domenii ce solicita un consum mai mare de forta de munca, cum ar fi sectorul prestator de servicii, in care gradul de substituire a muncii prin capital este redus.

Masurile pentru diminuarea somajului si ameliorarea conditiilor celor afectati de somaj figureaza printre revendicarile tuturor organizatiilor sindicale si sunt sprijinite de largi grupuri socio-profesionale. Programele de actiune ale sindicatelor cuprind insa si alte obiective care privesc populatia ocupata: garantarea locurilor de munca, cresterea salariilor si imbunatatirea conditiilor de odihna, inlaturarea discrepantelor intre salariile medii ale barbatilor si cele ale femeilor etc.

APLICATII

1. In interpretarea lui J.M. Keynes, somajul voluntar este format din:

a) persoanele apte de munca, dar care nu sunt incadrate ca salariati, nu cauta loc de munca, pot sa se angajeze oricand, insa nu doresc acest lucru;

b) persoanele apte de munca si care considera ca sensul existentei lor este altul decat sa se angajeze, intrucat au venituri corespunzatoare asigurate prin mostenire sau alte cai;

c) persoanele apte de munca, dar care nu se pot angaja, pentru ca ele sau sindicatele din care fac parte solicita in mod imperativ castiguri superioare salariului de echilibru, carora o parte din patroni nu le pot face fata si sunt nevoiti sa reduca numarul de salariati;

d) toate variantele de raspuns sunt corecte.

2. Ocuparea resurselor de munca la un nivel cat mai ridicat este un obiectiv social foarte important pentru ca:

a) mareste nivelul de trai al populatiei;

b) asigura venituri mai mari populatiei active;

c) ofera o preocupare serioasa celor care nu au ce face;

d) evita irosirea ofertei de munca;

e) asigura folosirea deplina a capacitatilor de productie.

3. Care din urmatoarele procese contribuie direct la aparitia si/sau extinderea somajului?

a) cresterea cererii de munca;

b) cresterea ofertei de munca;

c) diminuarea cererii de munca;

d) diminuarea puterii de cumparare a banilor;

e) emigrarea populatiei autohtone.

4. Marcati care din urmatoarele conditii, luate impreuna, permit sa se delimiteze, daca o persoana este somera sau nu:

a) intrerupe lucrul;

b) nu are bani, dar are credibilitate si imprumuta;

c) nu are loc de munca si nu vrea sa lucreze ca salariat;

d) i s-a desfacut contractul de munca;

e) cauta loc de munca, dar nu gaseste.

5. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la indemnizatia de somaj sunt corecte:

a) este mai mare decat salariul minim pe economie;

b) este mai mica decat salariul;

c) o primeste orice persoana care nu lucreaza;

d) este atribuita in mod facultativ celor care nu lucreaza;

e) o primeste orice persoana ce nu lucreaza ca salariat.

6. Populatia apta de munca intr-o tara este de 10 milioane de persoane, iar gradul de ocupare este de 82%. Dintre persoanele neocupate, o cincime nu doresc sa lucreze si nu cauta loc de munca, 50 de mii nu doresc sa lucreze si nu cauta loc de munca, desi nu au surse sigure de trai, 22 de mii, desi au depus cereri de incadrare in munca sunt indisponibili timp de doua luni, iar o zecime au fost afectati de accidente si nu pot incepe lucrul intr-un timp determinat. Calculati:

a) populatia ocupata;

b) numarul somerilor;

c) rata somajului la populatia ocupata.

7. Populatia totala a unei tari este de 60 milioane locuitori, rata celor inapti de munca este de 30%, numarul somerilor este de 6 milioane persoane, iar numarul persoanelor angajate de 30 milioane. Sa se calculeze:

a) numarul persoanelor inapte;

b) populatia apta;

c) rata somajului.

8. Populatia apta de munca a unei tari este de 30 milioane persoane, din care 20 % sunt someri. Care este rata somajului la populatia ocupata?

9. Care dintre elementele de mai jos caracterizeaza somajul:

a) structura somerilor;

b) rata somajului;

c) numarul somerilor;

d) perioada de acordare a ajutorului de somaj;

e) toate variantele anterioare sunt corecte.

10. Rata somajului este de 20%. Numarul somerilor creste cu 21%, iar populatia activa disponibila cu 10%. In aceste conditii, rata somajului:

a)      creste cu 22%;

b)      scade cu 10%;

c)      creste cu 10%;

d)      nu se modifica.

11. Analizati textele:

"In conditiile in care somajul a atins deja in Europa proportii alarmante, oamenii se tem de roboti, in care vad, inainte de toate, o concurenta amenintatoare pentru locurile de munca ramase. Ce sfaturi se pot da pentru a se realiza o mai completa ocupare a fortei de munca? " (Jaques Servan-Schreiber, Sfidarea mondiala, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990, p.174)

".in anul 194, un procent de 1,2 la suta din forta de munca a fost considerat drept somaj, intr-un moment in care o sesime din intreaga forta de munca se afla in fortele armate, iar oamenii erau chemati sa lase scoala pentru a-si lua serviciu, sa revina de la pensie si sa munceasca sase sau sapte zile pe saptamana. Nimeni, din cei care au trecut prin acei ani flamanzi de forta de munca, n-ar crede ca 1,2 la suta din forta de munca nu si-ar fi gasit serviciu in 1944.   

Exista anumite niveluri de somaj asupra carora nimeni nu-si mai face griji, pentru ca nu constituie o problema. Cat de ridicate sunt ele? Cum putem deosebi un somaj problema, de un somaj care nu constituie o problema? Deosebirea este importanta, deoarece, cand un somaj atinge nivelul de problema, incepe sa apara presiunea politica pentru a se face ceva impotriva lui. Ceea ce face guvernul federal, ca raspuns la aceste presiuni, vor avea, bineinteles, costuri si, poate, alte consecinte nedorite, mai ales daca somajul nu se afla, in realitate, deasupra nivelului critic de problema. Dar, unde se situeaza acest nivel si cum il recunoastem?

In anumite cercuri, este inca obisnuita practica ocolirii intregii probleme, spunand ceva de genul: somajul devine o problema cand se ridica deasupra nivelului somajului care nu pune nici o problema, deoarece reprezinta fluctuatia obisnuita a pietei fortei de munca.(.)

Oamenii care-si zic desperati" dupa munca vor refuza, bineinteles, unele sanse de angajare, in speranta gasirii a ceva mai bun. Foarte putini, insa, din cei care spun ca in mod categoric nu vor o slujba, ar refuza toate ofertele care le-ar iesi in cale. Cand oamenii spun ca "nu pot gasi un loc de munca" inseamna ca ei nu pot gasi un loc de munca la care ar vrea sa lucreze"(Heyne Paul, Modul economic de gandire, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1991, p.325)

"In cincisprezece ani, numiti de "criza", cele mai mari patru tari din Europa au pierdut un milion de locuri de munca. Cu o populatie activa cu putin mai mica, Statele Unite au creat aproape 28 milioane locuri de munca. Cum functioneaza aceasta remarcabila masina de creare de locuri de munca americana, "Great Job Machine", care a absorbit milioane de femei, tineri si imigranti, calificati si mai putin calificati si care pare chiar sa duca lipsa de lucratori

Din 28 milioane noi locuri de munca, 27 milioane apartin sectorului serviciilor, in timp ce industriile traditionale au preferat sa elimine locuri de munca dar distinctia intre industrie si servicii poate fi inselatoare. O parte importanta din dezvoltarea serviciilor se explica, de fapt, prin industrie. O tendinta a managementului american este de reorientare catre meseria proprie fiecaruia. Pentru a determina scaderea costului organelor functionale ale intreprinderii (informatic, juridic, marketing, logistica etc.) si a obtine o calitate mai buna a serviciului, intreprinderile nu ezita sa apeleze pe scara larga la serviciile intreprinderilor exterioare. Diviziunea muncii in economia americana se adanceste tot mai mult. Intreprinderile industriale par ca se subtiaza, iar intreprinderile de servicii se multiplica, desi activitatile sunt, in definitiv, aceleasi, dar altfel organizate.

Pe de alta parte, numeroase servicii datoreaza totul, inclusiv existenta lor, noilor produse industriale care le insotesc: informatica, telecomunicatii etc.(.)

<<Flexibilitatea>> americana este mai mare decat cea europeana. Aproape 40% dintre salariati au o vechime in intreprindere mai mica de doi ani, cu jumatate mai putin decat in Franta. Mobilitatea geografica este puternica. Asa cum mentioneaza si un raport prezentat de O.C.D.E. "se pierde mai putina energie in a transmite responsabilitatile si a astepta ca <<altii>> sa actioneze in locul tau". Spiritul intreprinzator, de parteneriat, difuzarea inovatiei, asumarea riscului fac parte din cultura americana "(Didier Michel, Economia: Regulile Jocului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, p.222